Reportajul radio

Evolutia profesionala a jurnalistului de radio presupune o anumita acumulare de experienta redactionala. El porneste, de obicei, de la redactarea unei stiri radio, unde isi dezvolta abilitatile scrisului „ pentru ureche”, iese in teren si realizeaza un sondaj, apoi un interviu la care este necesara o experienta si o munca mai elaborata. In reportaj regasim genuri mai accesibile cum ar fi sondajul sau interviul, combinate cu un anumit tip de ierarhizare a informatiilor si un mod de prezentare a acestora cat mai coerent. Reportajul este un gen jurnalistic in care talentul si experienta reporterului sunt elemente hotaratoare.

Reportajul a fost definit de mai multi teoreticieni ai genurilor jurnalistice, dintre care Vasile Traciuc retine doua variante, care pot fi considerate relevante pentru specificul radioului. Langlois considera ca: „ prin definitie, un reportaj raporteaza ceea ce se intampla si ceea ce s-a intamplat. El prezinta un eveniment, o situatie, expune fapte”. O alta incercare de definire a reportajului o face Michel Voirol care aprecia ca: „ regula de aur in reportaj este rigoarea informatiilor si scopul redactarii unui reportaj este acela de a-i face pe cititori sa vada, sa auda si sa simta ceea ce jurnalistul insusi a vazut, a auzit si a simtit” . Din combinarea elementelor celor doua variante putem obtine o definitie mult mai potrivita pentru reportajul radiofonic. Se poate spune ca reportajul este un „raport” facut de reporterul care se afla la locul unde se intampla ceva, are loc un eveniment.

Reporterul nu dispune decat de cuvantul rostit de el, de interventiile martorilor introdusi prin intervievare si de ambianta sonora a mediului de unde se face transmisia in direct sau se inregistreaza reportajul. Reporterul recurge la reportaj, ca gen jurnalistic, in activitatea sa, atunci cand participa la un eveniment. Este corect sa fie prezentat evenimentul intr-o stire prezentata intr-un jurnal, dar de obicei stirea este completata cu informatie prezenta si in alte materiale jurnalistice incluse in programele unui post de radio. Reportajul ca gen jurnalistic nu trebuie confundat cu relatarea care este altceva.

Avand in vedere complexitatea acestui gen, rezultata din prezenta in reportaj a mai multor mijloace jurnalistice, devine evident faptul ca reportajul are cateva particularitati.

Reporterul se implica afectiv atunci cand se realizeaza un reportaj pentru radio. Emotia, bucuria sau supararea se simt in vocea reporterului, care incearca astfel sa transmita starea sa si publicului sau. Este important sa aiba un ton adecvat, inflexiunile si limbajul adaptate tipului de eveniment.

Elementul nonverbal este folosit de reporter mai mult la inceputul materialului, pentru a introduce ascultatorul in atmosfera. Important este insa sa nu se abuzeze de redarea sunetelor specifice mediului. Reporterul trebuie sa fie in permanenta prezent cu vocea sa , cu informatii transmise clar si concis, cu introducerea intervievatilor si cu trecerile de la un invitat la altul. Reporterul prezent la un eveniment trebuie sa fie, daca se poate, in mai multe locuri odata, sa abordeze diferiti participanti la eveniment,

sa nu fie un simplu „ suport de microfon”. Prezenta lui acolo trebuie sa se simta in permanenta.

Elementul descriptiv este foarte important, pentru ca radioul nu se bucura de avantajele oferite de imagine si atunci reporterul trebuie sa dea toate detaliile pe care le percepe vizual prin descrierea facuta, pentru ca ascultatorul sa-si poata imagina evenimentul. Oralitatea specifica radioului impune anumite rigori in redactare si in prezentarea textului.

Reporterul trebuie sa aiba in vedere faptul ca materialul finit nu trebuie sa fie fragmentat, ci sa aiba o anumita unitate. Reporterul este acolo, vede si aude tot si incearca sa transmita publicului cat mai mult din perceptiile sale.

Zgomotul mediului ambiant este un element hotarator, care nu trebuie sa lipseasca din reportajul radiofonic. Lipsa zgomotelor ar diminua credibilitatea celor spuse de catre reporter. Zgomotele ajuta la crearea unor imagini, reusind chiar sa schimbe starea de spirit a ascultatorului, sa-l emotioneze. Relatia cuvant – sunet devine elementul hotarator in realizarea unui reportaj pentru radio.

Desigur ca reporterul trebuie sa aiba si acea spontaneitate de a prezenta scriptul sau cursiv, fara greseala, dar de cele mai multe ori, el nu mai are timp sa redacteze un text, cum este in cazul unui reportaj transmis in direct. In aceste situatii pot aparea, din cauza presiunilor exercitate de eveniment, unele „balbe” sau inadvertente inerente. Uneori, tocmai acestea dau naturalete si credibilitate, justificand starea fireasca a reporterului prezent la un anumit tip de eveniment.

Actualitatea este un element hotarator si in cazul reportajului. Subiectul trebuie sa fie de actualitate si interesant pentru un public cat mai numeros.

Concizia este o calitate a jurnalismului radiofonic. Radioul este un mediu cu multe restrictii in ceea ce priveste timpul alocat in spatiul de emisie. Grila de programe limiteaza timpul acordat emisiunilor si o data cu acesta si a spatiului acordat unui gen jurnalistic. Si reportajul are un spatiu limitat prevazut intr-o emisiune, astfel incat reporterul trebuie sa transmita o cantitate cat mai mare de informatie intr-un timp cat mai scurt. Concizia poate fi un alt motiv pentru care reportajul de atmosfera nu este preferat in radio.

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

Pentru a stabil o tipologie a reportajului trebuie avute in vedere cateva criterii : tipul de eveniment, modul de realizare si continutul.

Tipul de eveniment este elementul esential, pentru ca impune un anumit mod de abordare, de realizare si da continutului o anumita forma. In functie de toate acestea reportajul este plasat intr-un anumit tip de emisiune. Reportajul face parte din genurile informative, contine informatie transmise de reporter de la locul unde se intampla ceva.

Evenimentul poate fi : previzibil – aceste situatii sunt multiple. Este suficient sa amintim de evenimentele anuntate prin comunicate de presa, transmise din institutii catre mass - media . In aceste cazuri reporterul are suficient timp pentru o documentare amanuntita; previzibil, dar cu evolutie imprevizibila - si in aceasta situatie evenimentul este anuntat, dar in momentul desfasurarii, evolutia este imprevizibila, faptele iau o alta turnura; imprevizibil – evenimentele de acest tip impun o spontaneitate si rigurozitate din partea reporterului. Aceasta este in situatia de a intra in direct, fara sa treaca prin alte etape pregatitoare, fiind obligat sa transmita informatia de la locul unde s-a intamplat ceva.

Modul de realizare rezulta din tipul de eveniment, dar depinde si de optiunea realizatorului sau a redactorului, care prefera o forma sau alta, cel  mai adesea si din ratiuni redactionale.

- reportajul in direct, in care evenimentul este accesibil publicului chiar in timpul in care el se produce. In acest caz, adunarea, tratarea si difuzarea informatiei sunt simultane. Partea cea mai importanta a muncii reporterului are loc inainte ca el sa iasa pe teren si anume in pregatirea temelor care vor directiona intreaga transmisie;

- reportajul de radiojurnal – in care evenimentul este adus rapid in atentia publicului. Colectarea si tratarea informatiei sunt cvasi - simultane, iar difuzarea are loc cat mai repede posibil;

- Reportajul emisiune – evenimentul este comunicat publicului dupa incheierea lui. Colectarea, tratarea si difuzarea sunt elemente distincte.

Dintre toate tipurile de radioreportaj, cel transmis in direct, ilustreaza in modul cel mai reusit specificul radiofonic. Radioreportajul in direct are o anumita incarcatura emotionala, el „transpune” ascultatorul in mijlocul evenimentului. In realizarea lui trebuie folosite toate elementele de atmosfera, zgomotul – cum este cel al unei multimi sau cantecul galeriei echipei invingatoare „spun” mai multe decat comentariul reporterului.

De asemenea, un reportaj in direct este perceput de audienta cu aceeasi tensiune cu care se confrunta reporterul. Ascultatorul se inveseleste, se intristeaza, isi manifesta indignarea sau entuziasmul ca si cum ar participa la eveniment.

Etape in realizarea reportajului : in functie de tipul de reportaj se poate spune ca exista unele diferente in ceea ce priveste munca reporterului. La cel pentru stiri reporterul lucreaza mai relaxat, pentru ca inregistreaza doar ce este necesar, fara a interveni cu scriptul sau .

Alegerea subiectului este o prima etapa in care reporterul este informat de seful departamentului sau redactor in legatura cu evenimentul anuntat prin comunicat de presa sau telefonic de unele institutii. In aceasta etapa reporterul stabileste impreuna cu redactorul unghiul de abordare al evenimentului si modul de realizare, dar si tipul de emisiune in care va fi introdus materialul rezultat.

Subiectul unui reportaj poate aparea si in cazul unui eveniment imprevizibil, ivit in timp ce reporterul se afla intamplator in zona. In aceste situatii reactia reporterului trebuie sa fie prompta.

Documentarea este etapa in care reporterul apeleaza la toate mijloacele de informare care il ajuta sa localizeze tipul de eveniment. Cu aceasta ocazie el poate aborda mult mai exact atat evenimentul cat si pe cei care il produc.

De multe ori, in special la reportajele in direct, el trebuie sa fie pregatit pentru orice intrerupere care poate intervenii in derularea evenimentului. Este nevoie sa acopere momentul de intrerupere cu date despre evenimente asemanatoare, statistici, eventual , sau date biografice. Toate acestea trebuie sa le aiba notate in agenda sa, din documentarea facuta inainte de a se deplasa la eveniment.

Planificarea este etapa in care reporterul pregateste un plan de desfasurare a activitatii sale, pentru acoperirea evenimentului. In aceasta etapa isi fixeaza si eventualii intervievati pe care urmeaza sa ii abordeze, dar de multe ori trebuie sa se orienteze catre altii in momentul inregistrarii.

Prospectia este etapa in care reporterul contact cu cei care au anuntat evenimentul, afla date in legatura cu derularea evenimentului si ordinea in care vor intra vorbitorii. Un alt element important pe care il urmareste reporterul in aceasta etapa este de a afla cum este acustica salii sau a zonei in care se va desfasura actiunea. In functie de acesti factori el decide cu ce mijloace tehnice se va deplasa la locul evenimentului.

Elaborarea scriptului este o operatie posibila mai mult in cazul reportajului inregistrat, dar in cazul reportajului direct, reporterului nu-i ramane decat posibilitatea de a-si puncta cateva idei, pe care le va dezvolta in timpul transmisiei. Scriptul este materialul de legatura care da coerenta materialului publicistic.

Inregistrarea este facuta de un reporter la un eveniment, de obicei cu un simplu reportofon. Este bine sa se inregistreze mai mult pentru a avea de unde selecta.

Montajul este operatia pe care reporterul o face cand ajunge in studioul de radio. El trebuie sa faca astfel incat materialul finisat sa se incadreze in timpul prevazut de desfasuratorul emisiunii.

Difuzarea reportajului se face prin introducerea intr-o emisiune. Desigur ca subiectul abordat trebuie sa se preteze si la tipul de emisiune.

Reportajul trebuie sa aiba un „ritm” corespunzator pentru a tine ascultatorul conectat la eveniment. La reportajul pentru stiri trebuie intrat direct in subiect, dar la reportajul pentru emisiune timpul este mai generos si ne este permis sa dam informatia gradat.

Conformatia unui reportaj este in general cea standard pentru un material jurnalistic. Reportajul are o introducere, un corp si un final.

Lead-ul sau intro-ul contine introducerea, care cuprinde localizarea, tipul de eveniment si descrierea atmosferei specifice.

Tranzitia reprezinta motivatia pentru care reporterul s-a oprit la eveniment. Cu aceasta ocazie se face si o prezentare a celor care participa sau chiar a martorilor. Tranzitia devine necesara pentru ca face legatura intre lead si dezvoltarea temei.

Dezvoltarea temei este de fapt abordarea interlocutorilor, intr-o ordine fireasca. Desigur ca fiecare eveniment are anumite particularitati. La un eveniment in care organizatorii iau cuvantul pe rand, nu vom inregistra pur si simplu tot discursul, ci vom lasa numai inceputul discursului, pentru cateva secunde, dupa care vom face prezentarea vorbitorului si vom prezenta intentiile discursului sau. Pentru reportajul de jurnal se poate imprima mai mult din interventia participantilor, pentru ca oricum vor fi introduse pasajele care sunt importante, dar pentru reportajul care urmeaza sa fie inserat intr-o emisiune, reporterul va interveni cu propriul comentariu, cu un ton redus al vocii sale, iar vocea celui care tine discursul trebuie sa ramana pe fundal.

Finalul     este o concluzie asupra desfasurarii evenimentului sau a consecintelor lui. Un interviu se poate incheia cu o afirmatie a celui care a fost intervievat, dar un reportaj va avea in final cateva fraze puternice.