Istoria romanilor reflectata in mass-media de limba maghiara

Istoria romanilor reflectata in mass-media de limba maghiara

Este indeobste cunoscut faptul ca, la nivelul reprezentarii comune din Romania, exista un handicap de imagine fata de judetele Covasna si Harghita, singurele judete din Romania unde populatia majoritara este numeric inferioara. Informatiile dinspre aceasta regiune din Arcul Intracarpatic, variate si distorsionate, periodic devin centrul mediatic, iar zona este perceputa ca o zona cu probleme „sensibile” specifice. Teme referitoare la aceasta zona precum autonomia asa-zisului Tinut Secuiesc, dar si cele privind relatiile romano-maghiare, in general, sunt prezente constant in mass-media.

Cunoscand influenta mass-media asupra relatiilor interetnice, cat si rolul media in formarea si influentarea stereotipurilor, prejudecatilor si cliseelor prezente in mentalul colectiv al publicului tinta, ne-am propus sa analizam modul in care Istoria romanilor este reflectata in mass-media de limba maghiara, in general, si in presa din judetele Covasna si Harghita, in special.

Dupa imposibilitatea abordarii, pana in 1989, a unor teme „gingase”, cum sunt si cele referitoare la contenciosul romano-maghiar, si a exagerarilor nationaliste, din perioada comunista, prezenta unor dezbateri libere pe teme istorice in mass-media, este necesara si binevenita. Fara a mai astepta ca specialistii din cele doua tari, sa-si armonizeze punctele de vedere, ale istoriografiei romanesti si ale celei maghiare, puncte de vedere adesea divergente, asupra unor evenimente, momente si personalitati importante ale istoriei comune, in mod deosebit, mass-media locala din judetele Covasna si Harghita acorda spatii largi materialelor cu tematica istorica.

In acest context, consideram ca nu este lipsita de importanta, cunoasterea modului in care Istoria romanilor este reflectata in mass-media de limba maghiara. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat, problematica respectiva nu este cunoscuta de publicul larg din Romania, din cauza barierei lingvistice. Abordarea acestei teme permite totodata, cunoasterea unui mod specific in care, maghiarii din Ungaria si Romania, in general, si minoritatea maghiara din cele doua judete, in special, prin intermediul principalilor lideri de opinie, se raporteaza la populatia majoritara, din tara si din zona. Exprimand viziunea proprie elitei comunitatii maghiare asupra paradigmei relatiilor romano-ungare, tema constituie, in acelasi timp, o dovada a libertatii de exprimare, de care se bucura minoritatile din Romania, cat si o oportunitate de a identifica unii indicatori de imagine, avand drept tema, imaginea celuilalt, a alteritatii.

Din analiza continutului articolelor aparute in mass-media de limba maghiara (din Cluj-Napoca si cateva din Ungaria), dar mai ales din judetele Covasna si Harghita, in anul 2004 si semestrul I din 2005, referitoare la Istoria romanilor, rezulta urmatoarele constatari si concluzii:

In toate articolele sunt contestate teme de baza ale istoriografiei romanesti, cum sunt cele privind continuitatea, caracterul unitar si valorile identitare ale statului roman.

„Istoriografia oficiala din vremurile comuniste, dominatoare chiar si la inceputul secolului XXI, determinata de politica, este falsa. Aceasta istoriografie falsifica fapte istorice fundamentale. Un exemplu in acest sens este originea si continuitatea poporului roman la nord de Dunare (si in Transilvania) din timpul Daciei romane. Pornind de la aceasta conceptie, despre poporul maghiar se scrie ca despre «un element intrus, asupritor, strain» Romanii au inceput sa se stabileasca in regiunile Carpatilor Meridionali si ale Muntilor Metaliferi din Transilvania, intr-un numar mai insemnat, in a doua jumatate a secolului al XIII; apoi in cursul secolelor urmatoare au emigrat din Tara Romaneasca si Moldova”, Kadar Gyula, „Romanii si maghiarii in valtoarea istoriei/ Spre viitor cunoscand trecutul. Realitatea istorica”, in „Tortenelmi magazin”, nr.12/ decembrie 2004.

„Candva, in Transilvania, uriasele paduri nelocuite, alterau cu asezari disparate, deseori variate, din vaile raurilor. Descoperirile arheologice au indicat urme de asezari umane din mileniile trecute dar acestea nu s-au pastrat, iar despre continuitate nu putem vorbi decat dupa ce s-au stabilit secuii. Ei au fost cei care au populat dens diferitele zone ale Transilvaniei, iar denumirile de localitati atribuite de ei s-au pastrat pana azi. (…)”, Gazda Laszlo, „Radacinile constiintei secuilor privind originea si statutul lor de bastinasi”, in „Haromszek”, nr. 4561/ 03.09.2005.

„Romanii nici nu au luat la cunostinta faptul ca insusi parintele teoriei continuitatii daco-romane, Constantin Daicoviciu a dezvaluit el insusi, in 1973, inainte de a muri, (in fata angajatilor Institutului de Istorie, ai Muzeului de Istorie, a colegilor de la Universitate si a studentilor) caracterul mincinos al cercetarilor sale – evidentiaza autorul insemnarii (Kenez Endre Zoltan - n.n.)”, Silvester Lajos, „Cazul calificat al tradarii de patrie”, in „Haromszek”, nr. 4142 / 21.04.2004.

„Prin trecutul si asezarea sa geografica, Transilvania este parte a Ungariei istorice pana in anul 1918. (…) Autonomia, autoguvernarea Pamantului Secuiesc, este indreptatita si pentru ca populatia colonizata in ultimii 35 de ani, care a ajuns in orase candva pur maghiare, simte, datorita unor false basme istorice – ca de exemplu vechimea daco-romana invocata si acum ca argument – ca are dreptul sa modifice caracterul maghiar al localitatilor, ca lor li se cuvin bunurile Pamantului Secuiesc si privilegiul ocuparii celor mai importante locuri de munca. Credem si marturisim: toti cei care timp de un mileniu si-au asumat apararea pamantului natal, a patriei, nu si-au varsat sangele in zadar pentru libertatea noastra!”, Kadar Gyula, „Asezarea istorico-geografica a Transilvaniei”, in „Tortenelmi magazin”, nr. 6-8/ iunie 2004.

Un caz cu totul aparte de manipulare grosolana a publicului cititor, prin vehicularea unor neadevaruri evidente si formularea unor frustrari, obsesii, clisee si prejudecati fata de romani si istoria lor, il constituie articolul „Mit si forta vitala”, semnat de Agoston Balazs, in publicatia saptamanala „Magyar demokrata” din Ungaria, din care redam pe larg.

„Ardealul nu a fost niciodata romanesc. Nici acum nu este altfel, in aceasta regiune mentinandu-se o atmosfera care iradiaza cu mare putere. Semnele romanizarii fortate sunt cu atat mai batatoare la ochi: lumea culorilor si formelor insipide ale arhitecturii bizantine care foloseste materiale ieftine si acorda mai putina atentie detaliilor si armoniei, steagurile in culorile rosu-galben-albastru, statuile aproape pe aceeasi forma ale putinilor eroi si romani de vaza (Avram Iancu, Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Eminescu etc.) pot fi intalnite in mai toate orasele, cum, de asemenea, pot fi intalnite si denumiri ale unor spatii publice menite sa ne prezinte anexarea Ardealului (strazi si piete care poarta numele de 1 Decembrie 1918).

In acelasi timp, propaganda nationala romaneasca acorda o atentie deosebita consolidarii mitului continuitatii romano-daco-romana, nascocit in secolul trecut. Dupa cum se stie, romanii au fost un popor de pastori din partea de sud a Balcanilor, iar primele grupuri nomade au ajuns in spatiul vital ungar, mai precis in Ardeal, abia in secolul XIII. Nu este intamplator faptul ca, pana in secolele XVII-XIX, nu pot sa prezinte un roman vestit sau care s-ar fi nascut in Ardeal si nu este intamplator nici faptul ca pana atunci denumirea de roman era necunoscuta, acestia fiind numiti valahi sau vlahi. Toti conducatorii lor de osti mai renumiti provin din Tara Romaneasca sau din Moldova. Acest lucru nu a impiedicat insa propaganda nationala romaneasca sa inalte aproape in toate localitatile statui infatisandu-i pe „Romulus si Remus” care evoca originea romana. In toate cazurile, pe statui au fost inscriptionate texte referitoare la latinitate, in ciuda faptului ca, in limba romana, pot fi intalnite numeroase cuvinte de origine slava si maghiara, iar din punct de vedere religios, romanii sunt ortodocsi, nu romano-catolici.

Manualele scolare sunt oglinzi fidele ale preocuparii propagandei nationale romanesti de a falsifica istoria. Manualele oficiale in limba romana si in limba maghiara editate de catre Ministerul Invatamantului ii invata pe elevi despre mitul romano-dac si prezenta continua a romanilor. (…) Aceasta teorie este ca si cum cineva ar dori sa dovedeasca continuitatea romanilor si maghiarilor prin faptul ca, in Epoca Romana, pe teritoriul actual al localitatii Szombathely a existat o localitate cu denumirea Savaria.

Un alt capitol (din manualul de istorie pentru clasa a IV-a, editat in 1998 la Bucuresti, autori Maria Ochescu si Sorin Oane) se refera la formarea limbii romane, incercand sa dovedeasca inrudirea limbii romane cu limbile neolatine prin asemanarea dintre salutul „Buna ziua” din limba romana si corespondentul acestuia in limbile italiana, spaniola, franceza si portugheza. Asemanarea exista intr-adevar, limba romana apartinand familiei limbilor neolatine, in ciuda numeroaselor cuvinte de origine slava si maghiara, insa autorii au uitat sa adauge faptul ca limba romana actuala a fost creata in mod artificial abia in urma cu 200 de ani. Uneori, teoria daco-romana este contrazisa de faptul ca diferite grupuri etnice romanesti abia se inteleg deoarece vorbesc dialecte total diferite. Oltenii, lipovenii, motii si moldovenii vorbesc in mod diferit si, in mod cert, de multe ori, un maghiar vorbeste mai frumos si mai bine limba romana. (…)

Cu toate acestea, aceasta teorie stravezie da putere romanilor si ii face increzatori in ei insisi. Ii face sa creada in originea lor nobila. (…) Cel mai grosolan fals poate fi intalnit in capitolul intitulat „Romanii sub stapanire straina”. Aici putem citi minciuni clare, ca de exemplu „romanii care au trait in Monarhia Austro-Ungara creata prin unirea Ungariei si Austriei in anul 1867 au fost nevoiti sa suporte multe nedreptati. (…) Populatia recunoscuta era doar populatia maghiara, limba oficiala (obligatorie) era limba maghiara, iar denumirile oraselor si satelor puteau fi folosite doar in limba maghiara.” (…)

Trecerea de la o alianta la alta in timpul primului razboi mondial, este apreciata de autorii manualului drept razboi de unificare a natiunii. Dupa „mica unire” din anul 1859 (unirea Moldovei cu Tara Romaneasca), a fost realizata „marea unire”, adica ruperea Transilvaniei de Ungaria, cu mai multe milioane de maghiari si cu tot atatea fenomene ale culturii si spiritului creator maghiar. In mod regretabil, vestigii dacice si romane nu pot fi intalnite nicaieri in Transilvania, produsele culturii romane invadand Ardealul doar in urma Trianonului, dar acest lucru mai bine nu s-ar fi intamplat. La intrarea in localitati, denumirea acestora este anuntata prin constructii din beton si tabla care ii sperie pe calatorii cu simt estetic. (…) Realizarile din perioada interbelica sunt contestate, apreciindu-se ca „toate acestea sunt „dovedite” de numeroasele umilinte la care au fost supusi maghiari, tentativele de romanizare fortata, diminuarea posibilitatii de manifestare a culturii maghiare si de aroganta de putere a Romaniei mari”.

(…) In legatura cu cea de a doua hotarare de la Viena din 1940, in temeiul careia nordul Ardealului a revenit Ungariei, este trecut in mod discret sub tacere faptul ca aceasta a fost luata la cererea Romaniei. De asemenea, nici in legatura cu Revolutia din 1989 nu este amintit numele lui Tokes Laszlo si, de asemenea, nu se vorbeste nici despre progromul antimaghiar de la Targu Mures din anul 1990. (…)

Acesta este un manual de istorie oficial, aprobat de Ministerul Invatamantului din Romania. In acest mod, copiilor le sunt bagate in mod sistematic in cap neadevaruri, atitudini antimaghiare, un trecut fals din care pot izvori doar un prezent fals si un viitor fals. Aceasta viziune asupra istoriei este prezenta si in spatiile publice, nu doar sub forma statuilor si a denumirilor amintite ci si sub forma unor tablite comemorative care se refera la suferintele si eroismul romanilor, la prigoana suferita din partea maghiarilor.

Si in centrul municipiului Oradea, care, din fericire, mai pastreaza din punct de vedere arhitectural vestigii ale stilului secesionist ungar a fost strecurat un asemenea text pe o tablita amplasa in memoria victimelor comunismului: „In memoria martirilor, refugiatilor si victimelor din Ardealul de Nord ale Dictatului de la Viena din 1940”. Falsificarea istoriei atribuie eliberarii Ardealului de Nord din 1940 cincizeci de mii de victime din randul romanilor. Aceasta este pur si simplu o minciuna deoarece confruntari au existat doar in cateva locuri, iar acolo unde acestea au avut loc s-au datorat faptului ca partizanii romani au tras in honvezii unguri. Adevarul este ca cea de-a doua decizie de la Viena a fost solicitata germanilor si italienilor de catre partea romana.

Dupa cum am amintit, un rol important in crearea psihologiei sociale si a constiintei nationale romanesti revine Bisericii ortodoxe. Ortodoxia este o religie ciudata mai ales in varianta romaneasca a acesteia. Trebuie stiut faptul ca pentru taranul roman superstitios cuvantul preotului este sfant. (…) Nu de putine ori icoanele si frescele bisericii romanesti reprezinta momente ale istoriei (falsificate) romanesti. De exemplu, de o parte si de alta a intrarii in cea mai mare biserica romaneasca din Targu Mures, poate fi vazuta o asemenea scena in care un slujitor maghiar al legii il bate cu vergile pe un roman batran cu barba care are aureola in jurul capului. Romanii care viziteaza aceasta biserica pot vedea inca din copilarie aceasta scena. Deci, inca din copilarie, majoritatii romanilor le sunt insuflate sentimentele antimaghiare.

Scrierea istoriei romanesti se manifesta uneori intr-un mod in care ne face sa zambim. De exemplu, la Targu Mures, se afla statuia lui Bernady Gyorgy, fost primar al orasului. Puterea romana vicleana, nu a demontat aceasta statuie, nu a topit-o, desi putea face acest lucru, cum s-a intamplat in multe alte localitati. In schimb, i-a inaltat o statuie lui Emil Dandea, un fost primar al orasului care nu a facut nimic deosebit, insa era roman. Acest lucru a fost suficient pentru a avea o statuie mai mare si mai reprezentativa decat cea a lui Bernandy.

La Cluj, pe o coloana inalta, se afla statuia diforma si rigida a lui Avram Iancu care nu se potriveste in stil si forma cu locul in care este amplasata. Acest conducator de hoti care, in 1848, prada Aiudul si imprejurimile, a ajuns in aceasta piata care-i poarta numele cu scopul de a fi zarit din departare de vizitatorul care se apropie de oras… In plus, daca dam crezare unor zvonuri auzite la Cluj, statuia a fost inaltata pe un sol afanat, existand sansa ca aceasta sa se rastoarne peste cladirea Operei…

Am scris toate acestea nu pentru a starni mania impotriva romanilor, insa nu strica sa fim clarificati in legatura cu motivarea anumitor fenomene. Dupa cum trebuie stiut faptul ca antimaghiarismul nu este prezent in viata de zi cu zi, pe strada, in relatiile interumane sau cel putin acesta este mult mai putin sesizabil decat cu cativa ani in urma. Antimaghiarismul este insa esenta statului roman deoarece acest stat propovaduieste in mod continuu romanismul pentru a inabusi trecutul maghiar. Insa cea mai importanta concluzie este acea ca, in timp ce romanii isi rotunjesc istoria cu asemenea mituri, noi, maghiarii, nu-i respectam nici pe eroii pe care ii avem, iar trecutul nostru stralucit si glorios il desconsideram. Romanii nu trebuie dusmaniti, ci trebuie sa invatam din aceasta forta propulsoare care inseamna o energie uriasa.”, Agoston Balazs, „Mit si forta vitala”, in publicatia saptamanala „Magyar demokrata” (Ungaria), nr. 47/ 25.11-01.12 2004.

In majoritatea articolelor, evenimente si momente istorice importante din istoria comuna, sunt abordate, dintr-o perspectiva diametral opusa istoriografiei romanesti, de exemplu: revolutia condusa de Horia, Closca si Crisan; revolutia de la 1848/1849 din Transilvania; Unirea de la 1 Decembrie 1918; politica Romaniei fata de minoritati din perioada interbelica, Dictatul de la Viena, infiintarea Regiunii Autonome Maghiare, acordarea drepturilor minoritatilor nationale, dupa decembrie 1989 s.a. De fiecare data, doar tezele istoriografiei ungare sunt cele adevarate.

LUCRARE: Cinematograful danez LUCRARE: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

„Este o bucurie pentru maghiarul din Transilvania sa-si aduca aminte de Horea, Closca si Crisan? Putem observa fericiti aceste nume pe indicatoarele de denumiri de strazi? () Nu! Nu putem fi fericiti, mai mult decat atat este umilitor, deoarece numele lor se leaga de uciderea in mod barbar a unor locuitori din mai multe localitati maghiare. Chiar daca am accepta ca fiind adevarate 10% din omorurile si distrugerile invocate de surse considerate competente, ar fi greu de inteles de ce maghiarul si romanul din Transilvania isi aminteste cu respect, ca de niste eroi pozitivi, de cei care au condus actiunile de ucidere a maghiarilor. Explicatia poate fi cautata in istoria Romaniei care se preda in invatamant, material cu caracter propagandistic. Din pacate nici in secolul al XXI-lea nu exista o scriere obiectiva a istoriei (romane), astfel ca macelul din 1784 este prezentat ca un capitol glorios al trecutului fictiv”, Kadar Gyula, „Ce simbolizeaza pentru noi Horea?”, in „Tortenelmi magazin”, nr.12/ decembrie 2004.

„Toate constitutiile romane de dupa 1923, contin un articol prin care se declara ca Romania este „Stat national unitar! () Insa putem afirma linistiti ca Romania nici in ziua de azi nu este stat national. () Sa ni se permita sa nu consideram sarbatoare ziua de 1 decembrie, atat timp cat primul articol de lege al statului roman consfinteste inexistenta noastra, adica faptul ca Romania este o tara unitara, populata de romani. E de inteles ca marea majoritate a romanilor sarbatoreste aceasta zi deoarece a fost un castig real pentru ei anexarea Transilvaniei, a Banatului si a Partiumului, mult mai dezvoltate in plan economic. Insa pentru noi, pentru maghiari nu poate fi sarbatoare aceasta zi de doliu caci am ramas fara patrie, suntem tratati ca cetateni de rangul doi”. Kadar Gyula, „As putea urla de fericire/ Amintindu-ne de 1 Decembrie 1918”, in „Tortenelmi magazin”, nr.12/ decembrie 2004.

„Am relatat de mai multe ori si rezulta si din expunerea (…) prezentata de Barki Eva ca nu ne putem baza nici pe Mafia de la Bruxelles (UE) care musamalizeaza toate conflictele si care-si doreste supusi globali si consumatori idioti, si nici pe tara „mama”, ci pe noi insine. Aceasta nici nu este o problema asa de mare, cel putin situatia este clara. Numai ca… Exista o mica problema: Nu am clarificat inca problemele de fond: Inca nu am pus intrebari decisive si nu am dat raspuns la ele. De exemplu: Cine sunteti Dvs: Secui? Maghiar? Secui-Maghiar? Maghiar din Transilvania? Eventual: Maghiar din Romania? Vreti Dvs sa profitati de dreptul la autodeterminare nationala prevazut in dreptul international? Daca da, in ce masura? (…) Vreti Dvs sa fiti minoritar? Vreti Dvs sa fiti in propria patrie chirias, sluga sau ospatar, eventual persoana care face curatenia? (…) Vreti Dvs sa acceptati in cadrului respectivului „stat succesor” (stat pradator) vreo autonomie de astupare a gurii asigurata de statul succesor – care exercita puterea si care vrea sa o mentina cu orice pret printr-o uriasa forta militara – „cu generozitate”, in aparenta, pentru a castiga „increderea investitorilor occidentali”, dar a o retrage (…) atunci cand vrea? Nota bene: Romania, Ceho(Slovacia), Serbia etc. pana acum au dat cu piciorul tratatelor internationale cat au vrut… Si in toate cele trei state succesoare, astazi, maghiarii sunt batuti deseori si cu curaj”. (…) Autonomie? Nu, noi nu vrem autonomie! ACESTA ESTE PAMANTUL NOSTRU! Secuiule, gandeste-te!”, Csiby Karoly, „De la umilinta chiriasului la autodeterminare nationala temerara/ Sau: Ungaria trebuie salvata (sau macar Pamantul Secuiesc)”, in „Europa-Ido”, nr. 18/ septembrie 2005.

O prezenta constanta o reprezinta raportarea critica la adresa institutiilor statului roman (Prefectura, Politie, Jandarmerie, Armata, Tribunale etc.), mai ales atunci cand reprezentantii acestora nu actioneaza in consens cu interesele si prioritatile formulate de liderii maghiari.

„Publicatia de specialitate „Capital”, care apare in capitala a denumit judetul nostru, Tinutul Trei Scaune ca fiind una din regiunile cele mai putin simpatice ale tarii (…) Nu localnicii sunt responsabili pentru depravarea infrastructurii si a drumurilor, ci guvernul roman deoarece mentine Pamantul Secuiesc, in mod constient si tendentios intr-o situatie defavorabila. (Este si mai marsava si mai condamnabila incriminarea poporului din aceasta regiune in privinta „infractionalitatii” la care asista cu cinism organele de mentinere a ordinei. (…) Insa statisticile nu arata care este caracterul acestora (infractiunilor - n.n.) si cine le comit pe teritoriul judetului Covasna. Cate sunt infractiuni „bastinase” si cate sunt de „import”)”, Magyari Lajos, „Noi, subdezvoltatii si infractorii”, in „Haromszek”, nr. 4287/ 08.10.2004.

„Armata, politie, jandarmerie, formatiune antitero (caci diavolul nu doarme), partide, institutii de stat, o duzina de spectatori (care vorbesc romaneste), coroane de flori, sonorizare, rugaciune ortodoxa, retrospectiva istorica, alocutiuni festive, drapele, pasi de defilare, totul dureaza doar o jumatate de ora, in timpul programului de lucru, intr-o zi insorita, placuta – astfel au comemorat anul acesta conducerea romaneasca a judetului ziua de 8 septembrie 1944, in fata Primariei din Sf. Gheorghe. Pe acoperisul acestei cladiri flutura de atunci tricolorul rosu-galben-albastru, vestind eliberarea glorioasa a unui oras maghiar de sub puterea maghiara, lupta grea dusa pe „pamantul sfint al Transilvaniei.”, Demeter J. Ildiko, „Au comemorat cu sensibilitate”, in „Haromszek”, nr. 4566/ 09.09.2005.

„Impreuna cu sotia mea ne-am indreptat spre sectia de votare de la Colegiul Szekely Miko. Aici am absolvit in urma cu 21 de ani. Intru in hol (…) unde suntem primiti de reprezentantul armatei romane si de reprezentantul jandarmeriei romane. Simt o crampa in stomac dar mergem mai departe. (…) Ma intreaba in limba romana cine sunt. (?) Am un moment de ezitare si sunt asaltat de o viziune: doamna Ilona imbracata in haine de doliu, cu mana uscata pe baston (…) poate ca vine pentru ultima data sa voteze. Ii simt nesiguranta, tremura, nu intelege intrebarea care i-a fost pusa. Ar fi dorit doar sa voteze. (…) Femeia sta neputincioasa, umilita. (…) Simt o lacrima in ochi, mi se pune un nod in gat, intru in cabina de vot si votez.”, Dr. Biro Istvan, „Voteaza romaneste!”, in „Harmoszek”, nr.4182/ 08.06.2004.

„Faptul ca Pamantul Secuiesc isi trimite fiii in alta parte in cautarea unor mijloace de supravietuire – cum de altfel a facut-o de atatea ori in ultimele 2-3 secole, ca are un surplus de populatie, il putem percepe si ca pe o eliberare dupa deceniile de izolare artificiala si de colonizare in scopul romanizarii”, B. Kovacs Andras, „Sansele, pe Pamant Secuiesc, ale secuilor care cauta un loc de munca”, in Haromszek, nr.4078/ 04.02.2005.

„Sfera politica romaneasca a dorit si doreste sa redirectioneze dezvoltarea de tip occidental a oraselor, ceea ce a vizat inglobarea Transilvaniei atat din punct de vedere teritorial cat si etnic si cultural. (…) Colonizarea puternica a demarat in anii 70. Astfel s-a realizat, pana in prezent, procesul de romanizare fortata si de cucerire etnica a oraselor maghiare transilvane. Acest proces are „un calendar” bine definit si este neschimbat. (…) Poate ca Targu Mures constituie primul exemplu in privinta unei impotriviri fata de un asemenea procedeu. Solidaritatea poate constitui arma unei asemenea rezistente, care poate fi cladita de maghiarimea transilvana prin institutiile culturale maghiare transilvanene”, Pomogats Bela, „Orase maghiare transilvane”, in „Haromszek”, nr. 4535/ 04.08.2005.

Biserica Ortodoxa Romana, respectiv Episcopia Ortodoxa a Covasnei si Harghitei este perceputa ca fiind „cel mai periculos dusman al intereselor maghiare” din zona, reprezentand „principalul instrument de indepartare a celorlalte confesiuni si etnii”, printr-o „expansiune continua”.

„Citesc ca popii, conducatorii Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei au obiectii – putin spus – fata de titlul si continutul cartii realizata de Csaky Zoltan, intitulata „Ocuparea de patrie cu cupole sub forma de ceapa”! „Szekelyhirmondo” (publicatie saptamanala ce apare in judetul Covasna – n.n.) a mai scris despre aceasta problema si nu vreau sa dezmint dezmintirile glumete ale dl-ui Selejan (P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei si Harghitei – n.n.) privind trecutul de doua mii de ani! As dori sa adaug doar atat ca eu nu am auzit de biserica ortodoxa transilvaneana in primii o mie de ani… „Episcopia de pe Pamant Secuiesc” a bisericii ortodoxe a fost construita – se presupune ca a fost o masura politica – in urma cu zece ani, la Miercurea-Ciuc, acolo, acum 150 de ani, nu exista nici o persoana de nationalitate romana (conform recensamantului oficial de stat, din anul 1850, in actualul judet Harghita existau 3.917 credinciosi ortodocsi si 10.244 credinciosi greco-catolici, iar in judetul Covasna, 12.236 de ortodocsi si 5.392 de greco-catolici, deci un numar total de 31.789 credinciosi romani – n.n.). Ma gandesc ca acesta era si numarul ortodocsilor. Episcopia ortodoxa, colonizata la Miercurea Ciuc, a atras atentia asupra ei nu prin viata confesionala, ci prin doua lucruri de alta natura: pe de o parte a atacat continuu cateva solicitari firesti si drepturi fundamentale ale maghiarilor (de exemplu autonomia si utilizarea pe scara larga a limbii materne), iar pe de alta, a cumparat un numar insemnat de imobile la Miercurea Ciuc, cu sprijinul imens – pe jumatate secret si discriminatoriu – al statului”, Galfalvi Csaba, „Popi suparati”, in „Szekely Hirmondo”, nr. 18/ 07.13.2004.

„Surse oficiale nu vorbesc despre cati bani a pompat statul roman, in anii de dupa evenimentele din 1989, in biserica ortodoxa. (…) Preotii ortodocsi care slujesc pe Pamant Secuiesc au salarii duble, la fel ca in anii 20, reprezentand alte 751 milioane de lei din banii contribuabililor”, (in realitate este vorba de o contributie la salariul preotilor ortodocsi, in valoare de doua ori salariu minim pe economie – contributie ce se acorda si clericilor altor confesiuni, din parohiile cu un numar mic de credinciosi), „Descalecare sub forma cupolelor de ceapa” in „Haromszek”, nr. 4549/ 20.08.2005.

Sunt ignorate interferentele romano-maghiare si, in general, tot ceea ce apropie cele doua natiuni. Se practica un discurs hiperetnicizat si o politica identitara agresiva, al principalilor formatori de opinie. Sunt predominante articolele care pun accentul pe fortele centrifuge, atomizatoare, autonomiste si nu cele armonizatoare, integrative care au ca obiectiv comunicarea interculturala, respectiv multiculturalitatea.

„Ce anume justifica faptul ca secuii care traiesc, aici, in bloc, trebuie sa traiasca intr-un imperiu strain si potrivit legilor altora? Acest lucru este imposibil (…)” Silvester Lajos, „Partenerul nostru, Cselenyi Laszlo: Televiziunea Duna trebuie sa cucereasca”, in „Haromszek”, nr. 4543/ 13.08.2005.

„Merita sa reflectam asupra recentei declaratii facute de ministrul invatamantului, conform careia „niciodata nu va fi de acord cu segregarea pe baze etnice”. (…) Sentinta ministeriala categorica a fost rostita pe marginea infiintarii sectiei si facultatilor maghiare din cadrul Universitatii Babes-Bolyai. (…) Sistemul actual este cel care segrega: ne tine intr-o imbratisare fortata in cadrul unei comunitati silite in vederea permanentizarii frustrarii de drepturi. Partea mai puternica este „inclusa in drepturi”, in timp ce partea cealalta, cea slaba, este exclusa”, B. Kovacs Andras, „Ministru segrega”, in Haromszek, nr. 4405/ 01.03.2005.

„… Pastrarea pamantului, a padurii secuilor este o datorie primordiala si in acest moment. Colonizatori cu intentii bine ascunse, speculeaza saracia secuilor ajunsi in situatia de cetateni de rangul al doilea, se folosesc de nenorocirea acestor nevoiasi. (…) Consideram astfel ca nimeni n-are dreptul sa ne taie padurile recuperate cu mare greutate, sa le lase pe mana strainilor, sa achizitioneze la preturi mici terenurile situate la hotarele satelor, caci, in acest caz, Pamantul Secuiesc ar castiga in zadar, dreptul la autodeterminare in cadrul statului roman, un viitor care sa garanteze dainuirea secuilor, autoguvernarea, autonomia. Daca, pamantul, padurea, nu vor apartine secuilor, atunci si secuii vor fi straini pe propriul pamant natal.”, Kadar Gyula, „Sa nu permitem sa ni se ia pamantul care „este al nostru”, in, „Tortenelmi magazin”, nr. 11/ noiembrie 2004.

„Majoritatea celor de peste hotare nu au considerat, niciodata, in adancul sufletelor lor, ca Romania, Slovacia, Ucraina Subcarpatica, Serbia ar fi patria lor, ci au respectat numai legile acelui stat in care au trait, care s-au stabilit peste ei fara a fi intrebati ce vor. Aceste persoane s-au straduit mereu sa-si educe copiii in asa fel in cat acestia sa fie maghiari, cu toate ca, acest lucru a insemnat o impingere a lor in planul al doilea. (…) Maghiarii de peste hotare au asteptat numai un simplu DA, deoarece sufleteste, chiar si independent de frontiere, se poate dezvolta o natiune. (…) Singurul lor beneficiu ar fi fost acela de a fi putut trai, aici acasa, (…) ca cetateni unguri”, Kadar Gyula, „Duminica neagra/ Pretentii si sperante”, in „Tortenelmi magazin”, nr. 1/ ianuarie 2005.

„Cum ar fi autonomia Pamantului Secuiesc infiintata dupa modelul Insulelor Aland? Minoritatea maghiara care traieste aici ar beneficia de compensatii din partea statului roman (eventual a celui ungar) pentru statutul minoritar. Institutiile romanesti de invatamant ar functiona doar ca scoli particulare si nu ar fi obligatoriu ca elevii maghiari sa invete limba romana. Dreptul cumpararii unor terenuri si dreptul crearii unor afaceri le-ar castiga doar cei care ar primi drept de sedere. Pentru obtinerea acestui drept, ei ar trebui sa locuiasca aici de cel putin cinci ani si sa vorbeasca limba maghiara. Parlamentul propriu al Pamantului Secuiesc ar imparti cu Bucuresti-ul actul legislativ – a declarat Szasz Jeno, primarul localitatii Odorheiu Secuiesc, la Universitatea de vara Balvanyos”, Farkas Reka, „Cea de a XVI-a editie a Universitatii de vara Balvanyos/ Este nevoie de autonomia Pamantului Secuiesc”, in „Haromszek”, nr. 4522/ 20.07.2005.

Este folosit tonul arogant si lipsa de respect fata de istoria, cultura si civilizatia romanilor. Sunt foarte putine articolelele cu mesaj pozitiv.

„Le este frica sa nu afle cumva romanul din Transilvania ca stramosii sai – pe parcursul celor 650 de ani care au trecut – au fost primiti de maghiari care traiau in Transilvania, gasindu-si astfel, aici, o patrie mai sigura, in acest caz, romanii din Transilvania si chiar toti romanii ar manifesta o mare intelegere fata de urmasii bastinasilor maghiari care candva au creat un stat in Transilvania. () Romanii emigranti s-au refugiat in Ardeal si in Ungaria de soarta amarata. () Un memorandum din 1844 al nobilimii maghiare, a evidentiat cresterea ingrijoratoare a numarului romanilor: „Acest popor venetic si strain s-a inmultit atat de mult si a invadat Ardealul, incat se pare ca din punct de vedere numeric au ajuns din urma doua din cele trei natiuni consacrate” – citat din „Istoria Transilvanisi II”, redactata de Makkai Laszlo si Szasz Zoltan. Edtitura Academica, Budapesta 1988, pag. 978-979”, Kadar Gyula, „Ce simbolizeaza pentru noi Horea?”, in „Tortenelmi magazin”, nr.12/ decembrie 2004.

„– Ati fost din nou subiect in cercul catorva senatori romani pentru comemorarea Trianonului… Cum ati reusit sa castigati aceasta atentie? – l-am intrebat pe senatorul Sogor Csaba. (…) Nationalistii romani vorbesc de dumneavoastra ca despre un iredentist maghiar.

– In calitatea mea de preot pot sa-mi permit sa vorbesc linistit despre nedreptatile aduse noua timp de 85 de ani. (…) Aceasta tara nu este in clar cu trecutul ei si atunci se pune intrebarea: ce viitor vrea sa construiasca? Si problemele din jurul Trianonului trebuie afirmate deschis pentru ca sa se observe odata: viitorul nu se poate baza pe legende.”, Roman Gyozo, „Ar trebui sa ia sfirsit jefuirea mormintelor”, in „Szekely Hirmondo”, nr. 24/ 17-23.06.2005.

„Genocidul este un lucru ingrozitor. Acest lucru se intampla si azi, prin modalitati pasnice, printre maghiarii din Transilvania, din Slovacia. Pamantul Secuiesc va deveni o rezervatie? In Oradea, Arad, Timisoara nu vor ramane maghiari nici cat o rezervatie. Morile D-zeului nu macina pentru maghiari. Numai ca acest lucru nu-l observa locuitorii prostiti din tara-mama. Si mai ales Europa. Este nevoie de sange? Exista suficient. Este nevoie de lacrimi? Exista dupa varsarea nevinovata de sange.”, Czego Zoltan, „13 lacrimi de bazalt”, in „Haromszek”, nr. 4278/ 28.09.2004.

Permanent, sunt adresate reprosuri pentru organizarea Universitatii de vara la Izvorul Muresului, considerandu-se ca pentru „acest seminar national, mai mult chiar international, in mod sigur ar fi un loc mai corespunzator malul marii romane, Sinaia, Moldova, eventual Manastirea Cozia”. () Totusi a fost ales acest loc () „Evident, in numele sfintei statalitati nationale, care considera toate bucatelele cat o palma din portiunea de teren de peste o suta de mii de mp din Transilvania-Partim-Banat primit in dar de la Trianon o mostenire „straveche”, unde pana si mierla canta numai in limba dacica, graul isi scoate spicul doar in stil roman”, Magyari Lajos „Tabere si contratabere” in „Haromszek”, nr 4220/ 22.07.2004.

De regula, sunt sustinute mediatic „procesele colective de victimizare”, fiind des invocata discriminarea etnica a minoritatii maghiare si exprimate unele formulari revizioniste.

In Tratatul de pace de la Trianon, nu s-au asigurat insa drepturi carasteristice protectiei maghiarilor ramasi in afara tarii-mama. Aservirea, subordonarea nationala, sociala si economica, ce dureaza de 85 de ani, au facut ca poporul secui sa se afle intr-o situatie dezastroasa si sa fie periclitata dainuirea sa pe pamantul natal”, „Autonomia pamantului secuiesc!”, in „Haromszek”, nr.4483/ 04.06.2005.

„Minoritatile din Romania sunt private, in mod grav, de drepturi, chiar si dupa incheierea cu UE a negocierilor de aderare. Cu toate ca dupa caderea comunismului au avut loc multe schimbari, in Romania continua sa nu fie respectate mai multe drepturi fundamentle ale omului si ale minoritatilor, indispensabile indeplinirii conditiilor politice de aderare si criteriilor de la Copenhaga. Organizatia din Scaunul Sepsi a Uniunii Civice Maghiare (MPSZ) a cuprins in 11 puncte lezarile drepturilor maghiare din Transilvania. Documentul, din care vom reda, in cele ce urmeza, a fost trimis fractinuii ungare din Parlamentul European, mai exact parlamentarului Gal Kinga, pentru a fi luat in considerare cu ocazia aderarii Romaniei la UE. Egalitatea. In multe cazuri, minoritatile sunt tratate ca cetateni de rangul al doilea. () Utilizarea limbii. Limba maghiara nu este recunoscuta ca a doua limba oficiala. () Validarea democratica a intereselor. Guvernul roman sugruma in fasa pretentia la autonomia teritoriala. Pe maghiari ii priveaza de posibilitatea exprimarii vointei comunitatii.. () Sistemul electoral. In Romania, legea electorala si cea privind partidele sunt discriminatorii pentru minoritati. Bisericile. Bisericile noastre istorice sunt de asemenea victimele discriminarii. () Invatamantul. Maghiarii in numar de peste un milion si jumatate nu au in continuare o universitate maghiara independenta, de stat. () Dezvoltarea regionala. Regiunile din Romania sunt diferentiate pe baze etnice. Pamantul Secuiesc, locuit in bloc de catre maghiari, () a fost adus intr-o situatie dezavantajoasa. () Politia, armata. In cadrul armatei si a politiei lipsesc ofiterii si angajatii maghiari, iar limba maghiara nu poate fi utilizata in cadrul acestor institutii. In cadrul armatei, tinerii maghiari beneficiaza de un „tratament diferentiat”. Pe Pamantul Secuiesc, efectivele armatei, politiei si jandarmeriei sunt semnificativ mai ridicate decat in alta parte. Se construiesc unitati militare si cazarmi. () Sanatatea. Sunt din ce in ce mai putini doctori in zonele locuite de maghiari (acest lucru se datoreaza lipsei unei facultati maghiare), si, ca urmare, intre pacienti si doctori intervin probleme de comunicare. () Colonizarea Pamantului Secuiesc. Infiintarea unei banci maghiare este impiedicata de 15 ani, deoarece acest lucru ar frana procesul de colonizare a Pamantului Secuiesc. In lipsa unui capital, maghiarii isi pierd imobilile si bunurile mobiliare, care sunt cumparate cu sprijinul secret al statului, tulburand astfel echilibru etnic si economic al regiunii. Este obstructionata retrocedarea terenurilor agricole si forestiere. Mass-media, domeniul comunicatiilor. In timp ce in tara figureaza mii de cluburi de filme, tinerii maghiari sunt amendati in mod inuman, deoarece prezinta filmul istoric intitulat „Trianon”. Asemenea abuzuri la adresa minoritatilor au loc zilnic. In domeniul telecomunicatiilor, societatea de telefonie nu asigura obtinerea de informatii in limba materna. Numarul si durata emisiunilor TV si de radio, transmise in limba maghiara, sunt semnificativ mai reduse decat procentul numarului maghiarilor din Romania”, „Lezarea drepturilor maghiarilor din Transilvania pe masa Parlamentului European”, in „Szekely Hirmondo”, nr. 11/ 18-24.03.2005

„Maghiarimea, care traieste in minoritate din cauza dictatului necrutator de la Trianon, din 1920, trebuia sa lupte pentru obtinerea celor trei drepturi fundamentale: folosirea limbii materne la forurile oficiale; pregatirea, studierea in limba materna, inclusiv in cadrul facultatilor; autonomie, autoguvernare; Aceste drepturi fundamentale, in cursul celor 85 de ani de existenta in minoritate, ne-au fost acordate intr-o oarecare masura, pentru perioade scurte, datorita presiunilor internationale si intereselor interne, pentru ca, in timpul unei alte constelatii politice, sa ni se ia de doua ori mai mult. In Romania, drepturile minoritatilor, acceptate si pe plan international, n-au intrat, in general, in vigoare si nu s-au permanentizat, deoarece (statul – n.n.) se straduieste sa asimileze din punct de vedere etnic, cultural, minoritatile”, Muller Laszlo, „In abisul existentei in minoritate”, in „Tortenelmi magazin”, nr. 11/ noiembrie 2004.

„Statutul juridic al maghiarilor din Transilvania si aspiratia lor la autodeterminare trebuiau asigurate intotdeauna prin garantii internationale, insa aceasta solicitare este naiva, deoarece si cea mai mica grija a lumii a fost mai mare decit sa se ocupe de problemele noastre. A fost in stare sa ne distruga soarta, insa nu s-a straduit sa o remedieze. Am ramas singuri. (…)”, Magyari Lajos, „Basescu si autonomia”, in „Haromszek”, nr. 4422/ 21.03.2005.

„Ce s-a intamplat aici, in Transilvania, este o rusine a istoriei si a culturii. Distrugerea valorilor seculare, profanarea castelelor, parcurilor, bibliotecilor si mormintelor s-a facut in numele idiotiei vizand „stergerea definitiva a trecutului”. Trecutul ne saluta azi intr-un mod trist si avertizand totodata, iar nationalismul roman de stat nu poate fi acuzat in toate cazurile”, Magyari Lajos, „Blazonul ne obliga…”, in „Haromszek”, nr. 4243/ 18.08.2004.

„Psihoza minoritara nu este nebunie organica ci rezulta din circumstante. Lupta minoritatilor pentru drepturi si sanse egale a avut rezultate modeste iar situatia lor de azi este foarte departe de emanciparea omului. Pana cand nu se va reusi eliminarea oprimarii, pana atunci durerile minoritatilor nu vor disparea. Dubla cetatenie ar fi de folos intrucat ar inlesni unele lucruri in acest domeniu. Deci, intrebarea este nu carui partid sa-i dea votul maghiarimea din Ardeal ci daca contribuim la eliberarea din stramtoarea istorica. Contribuim – sau mai bine abandonam”, B. Kovacs Andras, „Maghiarii fara stat”, in, „Haromszek”, nr. 4211/ 12.07.2004.

„Cu ocazia a implinirii a 85 de ani de la semnarea dictatului de pace de la Trianon, avocata Eva Maria Barki, din Viena, s-a adresat, printr-o scrisoare Uniunii Europene, Consiliului Europei, OSCE si tuturor celor 55 de ministri de externe ai acesteia. Prin continutul ei, se doreste atragerea atentiei asupra problemelor nesolutionate ale maghiarilor ajunsi sub dominatie straina, in urma dictatului. „Nici pana azi nu s-a asigurat drepturile promise. Maghiarii care traiesc pe teritoriile istorice ale Bazinului Carpatic nu numai ca nu-si pot exercita corespunzator drepturile la autodeterminare – nici chiar sub forma autonomiei – dar sunt tot mai mult nevoiti sa se confrunte cu fenomene de intoleranta, violenta si discriminare” – se arata in scrisoarea mentionata”, (MTI-kas), „Se revendica dreptul la autodeterminare”, in „Haromszek”, nr. 4488/ 10.06.2005.

„Societatea maghiara este o societate trianonizata. Dictatul traieste si astazi, odata cu noi, in fiecare zi” – a declarat la Oradea la sfarsitul saptamanii (prima saptamana din iunie – n.n.) Szidiropulosz Archimedesz, istoric si sociolog din Ungaria de origine greaca, al carui volum intitulat „Viata ulterioara a Trianonului” a fost prezent in cadrul manifestarilor de comemorare a Trianonului organizate de Eparhia Reformata de Piatra Craiului. Tokes Laszlo in discursul sau a subliniat ca „gheata trebuie sparta intrucat este vorba despre tragedia unei natiuni, iar tacerea in acest caz este un mare pacat. Urmatorul pas eu il vad in faptul ca peste 10-15 ani statele succesoare sa-si ceara iertare de la maghiari. Remediul principal pentru tot ceea ce s-a intamplat ar fi realizarea drepturilor pe principiu teritorial” – a spus episcopul”, „Comemorarea Traianonului in Ardeal”, in „Szabadsag” (Cluj- Napoca), nr. 129/ 06.06.2005.

„Masurile ilegitime intreprinse impotriva maghiarimii din Romania, neglijente si legi si-au gasit locul in raportul de tara referitor la situatia drepturilor omului pe care Ministerul de Externe american l-a facut public la Washington. Dupa cum a anuntat Fundatia Maghiara pentru Drepturile Omului din America (HHRF), documentul, chiar in partea de introducere care se refera la Romania, critica actuala guvernare a tarii.”, „Raportul american condamna Romania”, in „Kronika” (Cluj), nr. 41/ 02.03.2005.

In constiinta de grup a etniei maghiare se cultiva formule resentimentare. Resentimentarismul anticomunist si anticeausist, este continuat de un resentimentarism, al unor lideri de opinie ai populatiei maghiare impotriva romanilor in general, si a celor din zona, in special.

Teoria stoarcerii este gresita, deoarece neexploatarea posibilitatilor permite persistenta problemei. Iar noi nu avem timp sa asteptam ca maghiarimea din Transilvania sa se transforme in ceangai. Acest joc domnesc este periculos si pentru ca se experimenteaza cu o masura gresita. Noi nu avem nimic in comun cu mentalitatea actualului popor roman, referitor la faptul ca ei nu pot sa digere mai mult in prezent. Ii priveste. Si sa afle si lumea daca intr-adevar acesta este raspunsul lor. Dar ceea ce auzim la sedintele UDMR, sa nu fie raspunsul conducatorilor nostri si nici tactica resemnarii si a intimidarii. Un popor las nu are patrie! De ce ne raportam la pretentiile lor. Sa nu imi zica nimeni ca facem acest lucru pentru ca traim in aceeasi tara, iar conceptiile noastre ar trebui sa fie concordante. Noi am crescut intr-o alta cultura, nu se potriveste nici istoria noastra. (…) Cum sa intonez eu cu buna dispozitie cantecul de lupta – numit imnul romanesc – calificat ca fiind instigator chiar si in era regala, care ii numeste pe stramosii mei barbarii de tirani, atunci cand stim ca tocmai acestia i-au facut pe stramosii romanilor sa devina mai civilizati in decursul istoriei Transilvaniei. Acum cand prin politica lor fatarnica si cu pretul ademenirii cu bogatiile acaparate, au avansat in randul popoarelor continentului care se pregatesc de aderare, sa uitam in patrimoniul cui s-a infiltrat, patrimoniu obtinut cu sudoare? (…)

Daca domnii majoritatii aflata la putere considera ca ei au dreptate deoarece le-a fost favorabila politica fatarnica a pescuitului in apele tulburi, gresesc si in aceasta privinta! Deoarece nu au trebuit sa lupte adevarat pentru a obtine teritoriu, cel putin asa cum au trebuit sa lupte stramosii nostri descalecatori. Ei au trebuit sa ocupe o tara neaparata, slabita in razboiul mondial al altora si care – indusa in eroare de o teorie straina – in loc sa fi pus mana pe arme pentru a se autoapara, ca turcii, le-a aruncat la ordin. Astazi stim foarte bine ca a fost o nebunie. (…) Noi putem umbla cu capul ridicat oriunde in lume si suntem recunoscuti, in timp ce cameleoni fatarnici nu au onoare. Este un pacat sa torturez poporul maghiar din Transilvania in patria istorica, veche de peste o mie de ani. La fel si calcarea in picioare a celor 14 puncte – Wilson, deoarece aceasta cosmetecizare a fot momeala in fata lumii. De ce trebuie luptat pentru autonomie atunci cand aceasta ni s-ar cuveni in realitate. Puterea de dincolo de Carpati sa nu ne dirijeze soarta. Nu are acest drept, chiar daca au carpit o constitutie in acest sens, in care noi nu suntem luati in considerare ca oameni , Kovacs Istvan – Telechiu (jud. Bihor) si Craciun 2003, „Infantilismul problemei privind autonomia (II) – rubrica „Relateaza cititorii nostri”, in „Europa-Ido”, nr. 15/ iulie 2004

„… citat din jurnalul lui Konczei Arpad (fost profesor de limba si literatura maghiara, in Cluj-Napoca – n.n) „9 februarie 1958, Cluj-Napoca. Cetateanul prevazator: De ce trimiteti copii la scolile romanesti? Pentru ca situatia maghiarilor este nesigura? Situatia cetateanului las este ciudata, ii uraste pe romani, generalizat, ii califica drept sovini, dar, totodata, slujeste sovinismul romanesc. (…) Romanii trebuie iubiti, dar nu trebuie sa renuntam la nici un drept al nostru. Scopul este realizarea unei totale egalitati. Cel care renunta la lupta care ne duce spre aceasta egalitate este las”, „Dansul tatalui meu – film documentar”, „Duna TV” (Ungaria), 27/ 27.08.2004.

„Romanizarea unei parti a angajatilor din judet, din cadrul organelor ministeriale si guvernamentale, a avut loc in perioada dictaturii ceausiste si a fost in mod exclusiv unul din cele mai importante rezultate ale asupririi nationalitatii. Aceasta mostenire antidemocratica ar fi trebuit desfiintata imediat dupa schimbarea regimului. () Nu asa s-a intamplat. Asa numita directocratie romaneasca exista pana in ziua de azi- ca o rusine a tarii. () Fortele oculte au organizat o serie intreaga de diversiuni: vezi asa numitul raport parlamentar Har-Cov, isteria politica starnita si paralizarea organizatiei de aparare a intereselor maghiarilor”, B. Kovacs Andras, „Rusinea statului de drept/ Sfarsitul lumii in Trei Scaune?”, in „Haromszek”, nr. 4355/ 30.12.2004.

„Acum vorbim despre autonomia secuimii si a Pamantului Secuiesc – ceea ce, mai devreme, sau mai tarziu, se va realiza oricum! – si sa incercam sa gasim un raspuns la intrebarea: de ce ii trec fiori pe unii dintre politicienii nostri () cand aud de aceasta idee? Pentru ca prin realizarea ei ar pierde numeroase privilegii neindreptatite, ei care nu au absolut nimic in comun cu pamantul de aici, nici cu spiritualitatea, nici cu traditiile reale ale zonei. Desi mi-e greu sa o scriu, o fac totusi: sunt venetici. Secuimea a fost intotdeauna gazda, a asimilat multi descendenti ai altor natii, dar a lasat in seama oaspetilor sa decida daca vor sa devina parte a societatii de pe Pamant Secuiesc. Nu i-a putut inghiti niciodata pe colonizatori”, Magyari Lajos, „Intrebarea intrebarilor”, in „Haromszek”, nr. 4260/ 07.09.2004.

„… Ea (directoarea unui grup scolar din Sf. Gheorghe, aflata intr-o disputa cu primarul municipiului, pe o problema referitoare la amplasarea unei placi comemorative pe unul din zidurile scolii – n.n.) a argumentat ca se afla de 27 de ani pe Pamantul Secuiesc, fiind, ca atare, un fel de bastinas. Depinde doar de ea ca sa traiasca in asa fel cu cei care au gazduit-o, incat sa poata implini, alaturi de ei, si cel de-al 28-lea an.(…)”, Zonda Attila, „Box”, in „Haromszek”, nr. 4491/ 14.06.2005.

„Consider ca orasul (Sf. Gheorghe – n.n.) nu ar trebui, nici in prezent, sa-i intretina pe dusmanii secuimii, pe cei care in anii blestemati, 1970-80, si-au aratat coltii fiind reprezentantii celui mai ordinar sovinism, al celei mai agresive asupriri al statului politienesc, care au fost si au ramas pana in ziua de azi adeptii convingerii politice ceausiste de omogenizare”, B. Kovacs Andras, „Obligatia pastrarii calailor”, in „Haromszek”, nr. 4242/ 17.08.2004.

„Cum sa ne asteptam atunci – ramanand la Sf. Gheorghe – sa-si schimbe atitudinea cei 15 mii de oameni adusi aici drept colonisti ai ideii marii natiuni? Pana acum tot li s-a bagat in cap ca au privilegiul national de a nu insusi limba maghiara, adica li s-a pretins sa-si asume un rol – activ sau pasiv, oficial sau neoficial, dar oricum un rol complice – in practica aducerii intr-o situatiei dezavantajoasa a unei limbi.”, B. Kovacs Andras, „Vorbim in limba maghiara”, in „Haromszek”, nr. 4428/ 30.03.2005.

Lectura articolelor, dovedeste cu prisosinta faptul ca, nu ne aflam in fata unor opinii izolate, exprimate public de catre cativa intelectuali maghiari, care beneficiaza din plin de libertatea reala de exprimare existenta in Romania de astazi. Temele mentionate, sunt prezente sistematic in mass-media locala in limba maghiara, indeosebi in cele din judetele Covasna si Harghita, si fac parte dintr-o serie de demersuri care urmaresc formarea si consolidarea, la nivelul mentalului colectiv al populatiei de etnie maghiara a unor convingeri, potrivit carora, acest spatiul din inima Romaniei trebuie sa le apartina, dar nu in intelesul actual, european al teoriei si practicii politice, al tolerantei si coabitarii in spatii multietnice si pluriconfesionale, ci a unor cutume si practici medievale, anacronice sintetizate in proiectele privind autonomia Tinutului Secuiesc.

Se urmareste o manipulare emotionala, introducerea si/sau amplificarea sentimentelor antinomice (simpatia/ antipatia), prin folosirea „teoriilor soc”, de mare impact psihologic, a imaginilor simbol, realizate prin codificare ostila. Este folosita dihotomia Ei-Noi, de regula Ei fiind „tapul ispasitor”, pentru toate neimplinirile Noastre. Triada informare, dezinformare si manipulare informationala este „glontul” care isi cauta „tinta”, lovind in sistemul de referinta al persoanei, grupului de persoane si al comunitatii maghiare.

„Timp de 80 de ani, gandul lor a urmat exclusiv acest fagas (al continuitatii – n.n.). Au fost inselati, au creat mituri istorice false, au sarbatorit 2050 de ani si toate acestea au ajuns in mintile oamenilor. Scoala, profesorii (…) au acceptat cu totii numai aceasta interpretare istorica. Candva a dat peste ei marele pericol maghiar, iar maghiarii i-au asuprit. Asa se prezinta, in logica lor, intreaga problema a Transilvaniei” Sylvester Lajos, „Cine si de ce se bate?”, in „Haromszek”, nr. 4480/ 01.06.2005.

In acest spatiu etnicitatea limiteaza foarte mult libertatea de actiune si de gandire a actorilor sociali, care sunt obligati sa parcurga anumite instante de socializare, sa achizitioneze anumite tabu-uri culturale, prejudecati, resentimente, nostalgii. Controlul comunitatii asupra presei de limba maghiara este total. In numele si pe altarul interesului comunitatii maghiare, redactiile publica doar materialele care se inscriu in abordarile etnocentriste. Nici urma de pluralitate a punctelor de vedere sau a opiniilor. Exista practic o cenzura evidenta. Iata doar cateva exceptii de la tonul general.

„ Nagy Zsuzsanna: In opinia dumneavoastra, exista sanse reale pentru ca aici, pe Pamantul Secuiesc, intelegand aici judetele Harghita, Covasna si Mures, sa existe autonomie teritoriala ca si in Tirolul de Sud?

Komlossy Josef (consilier al delegatiei Ungare la Strasbourg):

() Daca aceasta populatie, care traieste pe acest pamant, daca maghiarii, secuii, si alaturi de ei romanii, considera ca in acest fel exista mai multe posibilitati in privinta ocrotirii mediului inconjurator, atunci ea poate fi solutionata. Dar ea (autonomia – n.n.) nu poate fi infaptuita in detrimentul romanilor localnici si a populatiei majoritare. Autonomia poate fi creata doar impreuna cu ei.”, Nagy Zsuzsanna, „Este posibila autonomia, daca vrem, daca avem curaj”, in „Haromszek”, nr. 4524/ 22.07.2005.

„Ieri (06.10.2004 – n.n.), cu ocazia implinirii a 155 de ani de la executarea martirilor de la Arad, au fost organizate comemorari, atat in Ungaria, cat si in afara granitelor. (…) Kiraly Andras, presedintele organizatiei judetene UDMR Arad, a constatat cu bucurie ca, dupa 79 de ani de asteptare, pentru prima oara au putut sarbatori ziua de 6 octombrie la monumentul libertatii. (…) El a declarat: „suntem buni maghiari daca respectam istoria natiunii majoritare, iar romanii sunt buni romani daca respecta istoria natiunii maghiare. Putem progresa doar impreuna si liberi, ca parteneri egali”- a spus el. (…)

Tokes Laszlo, episcopul Eparhiei Reformate de pe langa Piatra Craiului si presedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, printre altele a afirmat: „Se spune ca in trecut romanii au fost supusi timp indelungat asupririi si nedreptatilor din partea maghiara… De ce nu am recunoaste durerea fratilor nostri romani?”… A sosit vremea ca maghiarii sa-si ceara scuze, iar comemorarea sa transforme supararea poporului roman in pace reala. Totodata, ar trebui sa-si ceara scuze si sa treaca la repararea greselilor si partea romana – a continuat Tokes – asupririle antimaghiare de dupa Trianon si mai tarziu, din timpul dictaturii comuniste trebuie, de asemenea, marturisite”, MTI-L, „Comemorarea martirilor de la Arad in Bazinul Carpatic”, in „Haromszek”, nr. 4286/ 07.10.2004.

Istoria este folosita ca argument pentru dezideratele politice actuale: autonomia teritoriala si drepturile colective Exista o legatura intre refularile trecutului si consecintele acestora reactivate in contemporaneitate

„Atat timp cat soarta poporului nostru nu ne apartine, administrarea cauzelor proprii nu poate fi realizata liber, conform aprecierilor noastre, problemele cheie ale destinului comun ne racordeaza sentimentele la sarbatoare (15 martie –n.n.). Minoritatea noastra, luptandu-se sa iasa din subjugare, doreste egalitatea deplina in drepturi, neamestec in existenta comunitara si in autodeterminare, eliberarea de sub presiunea asimilarii, solicitari de 80 de ani (), la care maghirimea din Transilvania nu numai ca nu a renuntat (), ci din contra, faurind noi proiecte, isi declara in mod repetat atasamentul fata de acestea.”, B. Kovacs Andras, „Martie nefinalizat”, in „Haromszek” nr. 4419/ 17.03.2005.

Eva Maria Barki „Am pierdut momentul istoric care s-a ivit in anul 1990. In urma suferintei din perioada epocii lui Ceausescu si in urma evenimentelor din Tg. Mures, s-a creat o mare simpatie fata de maghiari. Europa se afla intr-o atmosfera euforica. Germanii au reusit sa realizeze autodeterminarea si din acel moment, solicitarea autodeterminari nu a mai constituit o tema-tabu, principiul de pana atunci al inviolabilitatii hotarelor nu a mai fost valabil. De acest lucru s-au folosit lituanienii, letonii, estonii, slovenii, croatii, bosniacii si se folosesc albanezii din Kosovo. Maghiarii, inca nu. Maghiarii asteapta paralizati marea minune, care nu exista”, Frigyesy Agnes, „Tratatul de pace de la Trianon este considerat nul”, in „Europa- Ido”, nr. 16/ august 2005.

() Reporter: „Dvs. ati afirmat ca noi maghiarii trebuie sa platim pentru istorie. Pana cand?

Andreas Gros (Consiliul Europei, Bruxelles): Aceasta este o intrebare filosofica. Nu poti fugi niciodata din calea istoriei. Dvs. platiti din cauza unei nedreptati pentru care nu sunteti responsabili. Timp de generatii veti fi considerati victime si aserviti de catre istorie. Nu se poate fugi de destin. Cu totii avem o istorie si este foarte periculos ca cineva sa incerce sa fuga din calea propriului destin. Practic, aveti viitor pentru ca aveti si un trecut, iar daca doriti sa fugiti de trecut, va veti pierde viitorul”, Balog Iulia, „Magazin Central European”, Postul de Televiziune „Duna TV” (Ungaria), 08.01.2004

„ Szasz Jeno (primarul municipiului Odorheiul Secuiesc – n.n.) … eu am curajul de a spune lucrurilor pe nume, eu cred in autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc”. (…) Raduly Robert (primarul municipiului Miercurea Ciuc – n.n.) … Indiferent cum numim noi Tinutul Secuiesc, esential este faptul ca noi il conducem: Nu eu si Jeno, ci noi secuii Csaky Zoltan si Gellert Alpar, „Jurnal saptamanal”, „Duna TV” (Ungaria)/ 15.05.2005.

Problematica istoriei romanilor in mass-media maghiara este mult mai complexa si diversa. Numeroase articole abordeaza tema „salvarii maghiarimii de pe Pamantul ceangaiesc”, negandu-se argumentele istorice si etnografice care pledeaza pentru originea romaneasca a romano-catolicilor din Moldova. Sunt numeroase articolele de istorie recenta, in care autorii lor se rafuiesc cu „romanii venetici” care au indraznit sa se stabileasca pe „Pamantul Secuiesc” si sa schimbe configuratia etnica a zonei. Intr-o era a globalizarii si a schimbului liber de persoane si capital, romanii sunt „mustrati” si jigniti pentru faptul ca, s-au stabilit intr-o zona din mijlocul Romaniei. Si inca o subliniere: nu credem ca mai exista, in Europa cel putin, o situatie asemanatoare in care, istoria, cultura, spiritualitatea, traditiile unei populatii majoritare sa fie intr-un asemenea mod desconsiderate, denaturate si contestate, fara ca cei care promoveaza asemenea discurs, sa nu suporte nici un fel de consecinte.

Asa cum s-a mai aratat, controversele intre istorici, sunt necesare si benefice, ele contribuind la aflarea adevarului istoric. Se pare insa ca, in viziunea unor intelectuali maghiari, doar istoricii romani trebuie „sa-si regandeasca propria istorie”, eventual prin insusirea intocmai a istoriografiei maghiare. Iata, in acest sens, opinia lui Koltay Gabor, regizorul filmului „Trianon”: „ A trebuit sa-mi dau seama de faptul ca asa numita natiune majoritara a Romaniei Mari nu a invatat nimic din istoria deceniilor trecute Pot doar spera ca in randul romanilor exista macar un grup mai restrans, care va conduce acest popor in lumea moderna a tolerantei europene. Pentru acest lucru trebuie sa-si regandeasca propria lor istorie, incepand cu falsul concept al originii transilvanene, pana la invazia militara a Transilvaniei din anul 1919. Concomitent ma indoiesc si sper: vor exista oare istorici capabili de acest lucru, va exista oare o patura politica conducatoare romaneasca capabila sa se confrunte candva cu adevarul? Pana cand acestea nu se vor realiza, vom mai avea multe confruntari pe aceasta tema (). Szilvester Lajos „Trianon – entuziasm si doliu” in „Haromszek”, nr. 4390/ 11.02.2005.

Modelul cultural-politic divergent al stabilitatilor de competenta, este resuscitat periodic si reconfigurat societar in mentalul colectiv de catre unele elite politice si intelectuale maghiare, indeosebi din zona Covasna-Harghita. Liderii de opinie din mass-media maghiara promoveaza cotidian discursul caracterizat de cercetatori ca „discurs majoritar” si ca „discurs de bastinas”. Valentele acestui tip de discurs, promoveaza suprematia, primordialitatea si vechimea maghiarilor in aceasta zona, considerandu-i pe romani „venetici”.

In concluzie, apreciem ca prezentul care sta sub semnul democratiei, mai are de luptat cu tiparele mentalitatii colective, cu lipsa de informatii sau dezinformarea, cu o istorie scrisa si prezentata in mass-media, pe baza mecanismului „perceptiei statice”, nu intotdeauna in spiritul rigorii stiintifice si al adevarului pentru ca, pe calea tolerantei, sa se tinda spre o societate multiculturala care sa poata valoriza toate aceste deschideri.

Comunicare prezentata in cadrul Simpozionului „Minoritatile nationale si integrarea europeana”, Bucuresti, 14-15 octombrie 2005. Articolul a aparut in mai multe episoade in revista „Romania Mare”, din lunile noiembrie 2005 – ianuarie 2006.