Limbajele nonverbale in comunicare (limbaje corporale, proxemica, paralimbaje etc.)

LIMBAJELE NONVERBALE IN COMUNICARE (LIMBAJE CORPORALE, PROXEMICA, PARALIMBAJE ETC.)

Putem comunica cu ajutorul limbajelor, simbolurilor si semnelor, care pot fi verbale si neverbale. Comunicam neverbal chiar prin simpla prezenta (cum aratam) sau prin lucrurile din jurul nostru (cum le alegem sau cum le aranjam).

Comunicam astfel fara sa vrem si fara sa ne dam seama. Este practic imposibil sa blocam comunicarea neverbala, asa cum putem cu cea verbala.

Exista mai multe tipuri de comunicare neverbala:

Comunicarea neverbala denumita senzoriala, deoarece se bazeaza pe ceea ce receptionam prin intermediul simturilor vazului, auzului, mirosului, tactil si gustativ.

Comunicarea neverbala estetica (pictura, muzica, dans, imagine etc.), care are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica si comunica diferite emotii artistice.

Comunicarea neverbala bazata pe folosirea insemnelor (steaguri, insigne, uniforme etc.) si a simbolurilor specificeca, de exemplu, cele legate de religie (cruce, altar, icoane etc.) sau statutul social (gradele de ofiteri, decoratiile, titulatura etc.).

In ceea ce priveste comunicarea manageriala ceea ce conteaza este comunicarea neverbala senzoriala, a limbajului timpului, spatiului, culorilor si a limbajului grafic. Limbajele neverbale care insotesc comunicarea scrisa sunt legate de aspectul grafic al foii (spatiul alb, forma literelor, identarea, distanta dintre randuri etc.), structura si formatul scrierii. A.Mehrabian si M. Weiner au fost printre primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat ca proportia in care folosim limbajul verbal si limbajele neverbale este, in comunicarea orala, urmatoarea: 7% cuvinte, 38% paralimbaj (in principale intonatia si inflexiunile vocii), 55% alte elemente de limbaj neverbal (in principal expresia fetei, gesturile si postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal.

Comunicarea neverbala poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala, o regleaza si o controleaza (de exemplu, prin gesturile care simbolizeaza dorinta de a prelua conversatia, aprobarea/dezaprobarea, incurajarea interlocutorului sa vorbeasca etc.). Mesajul neverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare. In interpretarea limbajelor neverbale trebuie sa tinem cont de urmatoarele aspecte:

pentru a evita interpretarea gresita a unui element de limbaj neverbal este bine sa-l interpretam in contextul tuturor celorlalte elemente verbale si neverbale;

caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata etc. sunt elemente care trebuie luate in considerare in interpretarea corecta a limbajelor neverbale;

modul de folosire si interpretare a limbajelor neverbale difera, sub multe aspecte, nu numai de la individ la individ, ci si de la profesie la profesie, de la colectivitate la colectivitate si de la cultura la cultura.

Pentru a ne imbunatati abilitatea de a comunica prin limbaje neverbale, trebuie ca, in primul rand, sa devenim constienti de felul in care noi insine folosim si interpretam aceste limbaje si de impactul lor asupra celor din jur.

LIMBAJUL CORPULUI

Limbajul corpului contribuie la comunicare prin:

expresia fetei

miscarea corpului (gesturi)

forma si pozitia corpului

aspectul general

comunicarea tactila

A) Expresia fetei. Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguirea buzelor etc.), zambetul (prin caracteristici si momentul folosirii) si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii etc.). Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mijloc de comunicare foarte important. In mod normal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel mai intens in timpul comunicarii.

Mimica

Fiecare parte a fetei noastre comunica: fruntea incruntata semnifica preocupare, manie, frustrare; sprancenele ridicate cu ochii larg deschisi – mirare, surpriza; nas incretit – neplacere; nari largite – manie; buze stranse – nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii.

Zambetul

Este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de stari, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism sau jena. Interpretarea sensului zambetului variaza de la o cultura la alta, fiind strans legata de tipul relatiilor interumane in cadrul acelei culturi.

Privirea

Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Chiar a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa poate insemna onestitate si intimitate, dar in anumite situatii comunica amenintare. In general, o privire insistenta si continua deranjeaza. Realizarea contactului intermitent si scurt al privirilor indica lipsa de prietenie. Miscarea ochilor in sus exprima incercarea de a ne aminti ceva; in jos, tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii. Privirea intr-o parte sau neprivirea cuiva poate denota lipsa de interes, raceala. Evitarea privirii inseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie. Pupilele dilatate indica emotii puternice: pupilele se largesc, in general, la vederea a ceva placut, fata de care avem o atitudine de sinceritate; pupilele se micsoreaza ca manifestare a nesinceritatii, neplacerii. Clipirea frecventa denota anxietate.

B) Miscarea corpului. Comunica prin gesturi, pozitia corpului si prin modul de miscare a corpului.

Gesturile

bratele deschise denota sinceritate, acceptare; mina la gura – surpriza; acoperirea gurii cu mana – ascunderea a ceva, nervozitate;

strangerea pumnilor – denota ostilitate, manie sau solidaritate, stres;

Lucrare: Proiect regie - scenariu “ o alta dimensiune “ Referat: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film

mainile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau incercare de autocontrol;

utilizarea gesticulatiei excesive este considerata nepoliticoasa in multe tari;

modul in care americanii isi incruciseaza picioarele (relaxat, miscari largi, fara nici o retinere) difera de cel al europenilor (controlat, atent la pozitia finala); cel al barbatilor difera de cel al femeilor;

bataitul picioarelor denota plictiseala, nerabdare sau stres.

Postura corpului

Postura sau pozitia corpului comunica in primul rand statutul social pe care indivizii cred ca il au sau vor sa il aiba relativ la altii. Urmarirea posturii corpului ne da informatii si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie, caldura sufleteasca.

o persoana dominanta tinde sa tina capul inclinat in sus, iar cea supusa, in jos;

in general, aplecarea corpului in fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar, uneori, si neliniste si preocupare;

pozitia relaxata, inclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseala sau autoincredere excesiva;

Exista trei posturi pe care le iau oamenii in legatura cu relatia dintre ei:

de includere/neincludere, postura prin care se defineste spatiul disponibil activitatii de comunicare si se limiteaza accesul in cadrul grupului;

de orientare corporala – doi oameni pot alege sa se aseze fata in fata sau alaturi (paralel); prima situatie comunica predispouitie pentru conversatie, iar a doua, neutralitate;

de congruenta/necongruenta, postura care comunica intensitatea cu care o persoana este implicata in ceea ce spune sau face interlocutorul (sau grupul); participarea intensa conduce la postura congruenta (similara cu cea a interlocutorului), iar daca exista diferente de statut, de puncte de vedere sau de opinii, apar posturile necongruente (persoana nu priveste spre interlocutor, nu interactioneaza sub nici o forma, se disociaza de ceilalti membri ai grupului).

Modul de miscare a corpului

- miscari laterale – sunt vizibile in special la darea mainii; daca managerul isi misca bratele in laturi, in miscare circulara si are tendinta de a efectua miscari predominant pe lateral, este un bun comunicator;

- miscari fata-spate – managerul care face acest fel de miscari isi extinde mainile direct in fata cand da mana, iar cand vorbeste se inclina in fata; acest fel de miscare caracterizeaza pe omul de actiune;

- miscari verticale – in timp ce da mana, managerul se va desfasura pe verticala, iar la asezarea pe scaun se va aduna si va tine bratele in jos; acest individ are putere de convingere si este util in organizatiile cu moral scazut.

3. Comunicarea tactila

Se manifesta prin frecventa atingerii, prin modul de a da mana, modul de imbratisare, de luare de brat, batutul pe umar etc. Este cunoscut ce comunica aceste tipuri de atingeri pentru romani, dar in diferite culturi ele pot comunica lucruri diferite. Unii oameni evita orice atingere. Forta si tipul de atingere depinde in mare masura de varsta, statut, relatie si cultura.

4. Prezenta personala

Prezenta personala comunica prin intermediul formei corpului, a imbracamintei, a mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare. Prin ceea ce ne comunica, bazat pe anumite atitudini sau idei preconcepute pe care le avem, forma corpului (ectomorf, endomorf si mezomorf) constituie un element important ce trebuie constientizat in evaluarile in cadrul interviurilor. O persoana care arata bine este asociata automat cu o persoana care are succes social. Imbracamintea oglindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a eului si, in acest context, comunica informatii despre acesta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din jur. Imbracamintea se poate folosi si pentru a crea un rol sau poate marca statutul social real sau pretins. Pentru situatii de afaceri este apreciata imbracamintea simpla, eleganta si de calitate.

LIMBAJUL SPATIULUI

Cel care a pus bazele teoriei limbajului spatiului si a stiintei numita proxemica este Edward Hall. Proxemica este studiul modului in care oamenii tind sa isi structureze spatiul din jur si distanta dintre ei in interactiunile zilnice, sa aranjeze spatiul in incaperi, cladiri, orase. Dupa parerea lui Hall elementele principale ale limbajului spatiului sunt:

orientarea relativa

distanta fata de interlocutor

spatiul personal

locul ales intr-o incapere

Limbajul spatiului trebuie interpretat simultan in functie de cinci dimensiuni:

1. marime

2. grad de intimitate

3. inaltime

4. apropiere-departare

5. inauntru - inafara.

Cantitatea si calitatea comunicarii sunt influentate de relatiile spatiale, prin aceea ca prea mult sau prea putin spatiu poate inhiba scurgerea libera a informatiei. In functie de relatia cu cei cu care comunicam si de contextul comunicarii pot fi identificate:

- spatiul intim – in majoritatea culturilor europene nu se agreeaza apropierea cu mai mult de 45-50 cm decat celor din familie sau a persoanelor iubite; invadarea acestui spatiu produce senzatie de disconfort.

- spatiul personal – este definit de distanta de 1-2 m, distanta de la care comunicam confortabil cu interlocutorul.

- spatiul social – este de aproximativ 4-5 m si este adoptat in situatii impersonale; aceasta distanta asigura eficienta maxima si implicare emotionala minima.

- spatiul public – presupune o distanta de peste 6 m si presupune, de obicei, comunicare intr-o singura directie si neimplicarea interlocutorului (auditoriului).

Apropierea exagerata poate comunica amenintare sau relatii de natura strict personala; departarea excesiva poate comunica aroganta, importanta, statut social superior. De exemplu, modul in care managerul foloseste spatiul in timpul sedintelor poate comunica despre personalitatea sa, despre stilul de conducere si de luare a deciziilor. De asemenea, spatiile mici sunt percepute ca fiind mai prietenoase, calde si intime. Cele mari sunt asociate cu puterea, statutul si importanta. Lucrurile (mobilier, accesorii), culoare si iluminarea sunt alte elemente de limbaj neverbal care contribuie la crearea atmosferei adecvate.

LIMBAJUL LUCRURILOR SI AL CULORILOR

Oamenii comunica si prin modul in care aranjeaza lucrurile din jurul lor. De exemplu, managerul trebuie sa acorde importanta pozitiei, marimii si aranjarii birourilor. Ele spun multe despre modul de abordare a afacerilor si despre managerii care le conduc:

o comunicare directa, deschisa, o relatie de prietenie si incredere impune aranjarea scaunelor fata in fata;

la o comunicare formala, intre interlocutori poate fi interpusa o masa;

asezarea laterala fata de interlocutor inseamna ca interactiunea nu a fost dorita de persoana respectiva.

Cultura organizationala se exprima cu ajutorul limbajului lucrurilor prin:

a) obiecte de decor folosite

b) tablouri expuse pe pereti

c) obiectele de pe masa

d) siglele folosite

e) designul si decorarea coridoarelor, anexelor a salii de sedinte sau de consiliu

f) modul de iluminare (iluminarea scazuta nu indeamna la comunicare si munca; iluminarea prea puternica poate genera agitatie)

g) culoarea – de exemplu, gandirea creatoare are loc in mod optim intr-o camera cu mult rosu, cea de perfectare a ideilor intr-o camera cu mult verde; culorile stralucitoare sunt alese de oamenii de actiune, comunicativi, extrovertiti, iar cele pale, de timizi, introvertiti.

Culoarea afecteaza comunicarea si sub alt aspect: culorile calde (galben, portocaliu, rosu) stimuleaza comunicarea, in timp ce culorile reci (albastru, verde, gri) inhiba comunicarea; monotonia, precum si varietatea excesiva de culoare, inhiba si ii distrag pe comunicatori.

LIMBAJUL TIMPULUI

Limbajul timpului este studiat de stiinta numita cronemica. Modul in care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:

precizia timpului; a veni mai tarziu sau mai devreme la o intalnire de afaceri sau a fi punctual sau nu la o sedinta are anumite semnificatii: comunica atitudinea fata de interlocutor sau fata de activitatea respectiva, perceptia statutului si a puterii, respectul si importanta acordata. Cu cat oamenii sunt lasati sa astepte mai mult cu atat ei se simt mai umiliti, se simt desconsiderati si inferiori ca statut social. Deci, limbajul timpului poate fi utilizat pentru a manipula, supune si controla sau pentru a comunica respect si interes.

lipsa timpului; s-a constatat ca, in general, relatia de comunicare pozitiva se dezvolta proportional cu frecventa interactiunii (deci cu timpul petrecut impreuna). Timpul este perceput ca o resursa personala limitata, de aceea modul in care alegem sa il folosim comunica atitudinea noastra fata de cel care solicita o parte din aceasta resursa.

timpul ca simbol pentru repetarea activitatilor; exista un ritm zilnic al activitatii, anotimpurile impun anumite activitati si un anume fel de viata, sarbatorile si ritualurile sunt marcate de timp ( oamenii de afaceri stiu ca in preajma sarbatorilor de iarna se cumpara mai mult si se munceste mai putin).

LIMBAJUL PARAVERBAL

Pentru un manager deprinderea de a folosi in mod adecvat limbajul paraverbal este foarte importanta in comunicarea de influentare si de convingere. El poate adauga bogatie comunicarii, dar si foarte multa confuzie.

Stiinta vocii umane se numeste paralingvistica si are in vedere, in contextul comunicarii, urmatoarele aspecte:

calitatile vocii: domeniu de frecvente, controlul miscarii buzelor, articularea cuvintelor, ritm, rezonanta vocii, viteza de vorbire

caracteristicile vocale: ras, plans, soptit, oftat

parametrii vocali: intensitate, inaltime, extensia vocii

separatorii vocali (ii, aa, mm, aa), pauzele etc.

Ritmul prea rapid poate genera neintelegerea mesajului, iar cel prea lent plictiseala. Pauzele intre propozitii sau cuvinte pot fi folosite pentru a accentua anumite parti, pentru a da timp de gandire, a genera anticipatia, a-l forta pe interlocutor sa spuna mai mult. Ticurile, ezitarile, repetarea necontrolata a unor cuvinte etc. sunt erori de paralimbaj; ele trebuie constientizate si eliminate.

Pastrarea tacerii are si ea anumite functii comunicative:

intareste sau tensioneaza relatia

poate jigni sau impaca

ascunde sau scoate in evidenta informatii

exprima acordul sau dezacordul

comunica o atitudine de precautie

ne permite sa ne organizam gandurile

permite interlocutorului sa reflecteze asupra propriilor idei, reactii sau sentimente

De aceea tacerea este indicata in urmatoarele situatii:

dupa ce s-a pus o intrebare

dupa ce s-au exprimat lucruri importante (pentru a le spori impactul)

cand starea emotionala este puternica

dupa ce s-a receptionat un volum mare de informatii.

Bibliografie:

1. Nina Vargolici, Redactare si corespondenta, Ed. Universitatii din Bucuresti, 2004

2. Vasile Sebastian Dancu, Comunicare in managementul institutional, Fac. De Stiinte Politice si Administrative, Univ. Babes-Bolyai, Cluj Napoca, 2000