Stirea - trasaturi si functii specifice; delimitarea de alte genuri ziaristice

Definitie;

Stirea este genul ziaristic fundamental, fara de care comunicarea de masa, presa indeosebi. isi pierde ratiunea de a fi. Fara a intra aici intr-un discurs teoretic despre functiile presei, sa amintim, totusi, ca principalele rosturi ale acesteia sunt informarea privind actualitatea si comentarea acesteia. Or. daca in absenta comentariului, presa (cu siguranta cea cotidiana, care constituie domeniul de referinta al preocuparilor noastre teoretice) ar putea supravietui. in absenta informarii, al carei gen ziaristic principal este stirea, ziarele si-ar inceta aparitia. (A se vedea si ambitia majoritatii cotidianelor noastre de a-si inscrie pe frontispiciu informarea ca unic scop al propriului demers publicistic).

„Noi informam, comentariul il faceti dumneavoastra!' - este sloganul folosit de multe institutii de presa. Un slogan care ar sustine contrariul: ..Noi comentam, informatia v-o procurati singuri!' este de neconceput.

Numai ca si prima varianta trebuie citita cu mari rezerve. intrucat daca stirea ca atare este un demers pur informativ, promovarea stirii poarta un apasat comentariu. Spune-mi ce stiri promovezi, ca sa-ti spun ce politica editoriala faci!

Punand, deocamdata. in paranteza dimensiunea comentativa a stirii. genul ca atare ramane principala forma de expresie ziaristica destinata informarii. De unde si sinonimia informatie-stire in limbajul redactional curent. Sinonimie care nu functioneaza, insa, la nivel teoretic. intrucat informatia are un inteles mult mai larg decat stirea. ,.intr-un prim sens. informatia numeste un element particular de cunoastere sau de judecata, accesibil oricui, sub orice forma. in alta acceptie, informatia delimiteaza o nevoie sociala de comunicare intre membrii unei colectivitati sau intre diversele grupuri ale societatii. In fine, termenul de informatie vizeaza

ansamblul mijloacelor si instrumentelor care asigura. intr-o societate data, comunicarea intre oameni' (J.G. Padioleau, 1973).

De altfel, limba, in tari cu o bogata traditie de presa, face delimitarea intre informatie si stirea de presa, distinctie pe care o intalnim in franceza: information-nouvelle: in engleza: information-news; in italiana: informa-zione-notizia, in spaniola: informacion-noticia etc.

In limba romana am optat pentru „stire'. intrucat, spre deosebire de „informatie', termenul trimite univoc, la genul ziaristic in discutie.

In prima instanta, stirea este punerea in forma, prelucrarea si structurarea datelor unui eveniment real intr-un discurs purtator de sens si materializarea acestui discurs pe un suport media. Cu alte cuvinte, stirea este documentul obtinut in urma trecerii unui eveniment real intr-un eveniment mediatic.

in pofida aparentelor, trecerea in discutie este departe de a fi una pur mecanica si perfect inocenta. Chiar daca „Facts are sacred'- cum suna un slogan al presei anglo-saxone, impartasit la nivelul deontologiei profesionale, de toata lumea presei, -teoreticieni si profesionisti deopotriva-nu trebuie ignorat faptul ca, pornind obligatoriu de la fapte, se pot construi discursuri total divergente si chiar contradictorii. Mai intai, prin alegerea evenimentelor reale care sunt trecute in evenimente mediatice, mai apoi, prin ierarhizarea acestora din urma. (Exemplul limita il constituie presa regimurilor totalitare, in care discursul este mereu intr-o flagranta contradictie cu faptele in care se origineaza).

A informa inseamna a alege din lumea intamplarilor reale acele fapte care pot face subiect de stire. Acesta este momentul care justifica afirmatia lui Albert Camus. potrivit careia ziaristul este „istoricul clipei', nu grefierul acesteia. Pentru ca faptul ales sa aiba, intr-adevar, insemnatate publicistica, ziaristul trebuie sa-i descifreze sensul, semnificatia, noutatea, exemplaritatea, mecanismele de producere, consecintele.

Considerand indeplinit acest complex si complicat proces de semnificare a faptului trecut in stire, ne aflam, totusi, in fata unei imense plaje optionale: de la evenimentul in care se joaca soarta planetei, sa zicem, pana la faptul divers, insolit si periferic. Dar, cum macar din ratiuni fizice in lumea evenimentelor mediatice nu poate incapea intreaga lume a evenimentelor reale, limitele alegerii faptelor care devin stiri sunt riguros stabilite de conceptul central al oricarei activitati de presa: actualitatea.

Teoreticienii comunicarii de masa definesc actualitatea- in afara careia nu exista eveniment mediatic - prin interes, noutate si oportunitate.

in articolul-program al ziarului „Dimineata'' (an I. nr. 1,2 febr. 1904) se consemna rostul noului cotidian: ,,un ziar care sa apara in zori de zi in calea oricarui cetatean, in orice colt al tarii, pretutindeni, si sa-1 initieze in tot ce s-a petrecut de ieri si pana azi, peste zi si peste noapte.'

Regasim, aici. definirea actualitatii in notele ei fundamentale: noutatea (tot ce s-a petrecut de ieri si pana azi) si interesul (sa apara in calea oricarui cetatean).

Noutatea de presa este, asadar, nou-intamplatul, conditionat de periodicitatea aparitiei: pentru un ziar - de ieri si pana azi: pentru un saptamanal care apare miercurea, sa zicem, - de miercurea trecuta si pana miercurea aceasta. Mai departe nu se poate merge, intrucat am ajunge la „anale' care. aparand o data pe an, ar presupune ca noutatea este ceea ce s-a intamplat de-a lungul unui an de zile. Or, existenta cotidianelor epuizeaza noutatea de presa, publicatiilor cu o periodicitate mai larga ramanandu-le doar dimensiunea comentativa a discursului de presa. ( Deja am fortat oarecum nota in cazul saptamanalelor, care, promovand intr-o anumita masura si stirea, o fac, de regula, sub forma unei reviste a presei cotidiene).

Daca ramanem la domeniul nostru de referinta: ziarul de informare generala, noutatea de presa ca „tot ce s-a petrecut de ieri si pana azi' trebuie amendata in cel putin doua privinte.

Una ar fi aceea ca noutatea de presa, ca element constitutiv al actualitatii, poate fi si una de durata, in cazul evenimentului de permanenta semnificatie sociala pe o anume perioada de timp. (Tranzitia in tarile post-comuniste este mereu de actualitate, un fel de noutate permanenta a unei perioade istorice al carei sfarsit, cel putin la noi, nu se intrevede cu oarecare claritate).

Cea de-a doua privinta, in care trebuie amendata acceptia de mai sus a noutatii, este ca nu chiar tot ce se intampla poate forma subiect de discurs ziaristic, intrucat ziarul se adreseaza „oricarui cetatean, in orice colt al tarii'. Aici apare cel de-al doilea element constitutiv al actualitatii, interesul. Ca sa fie receptat de orice cetatean, discursul de presa trebuie sa-i intereseze pe toti cetatenii.

Noutatea de presa este, asadar, noutatea care poate interesa publicul mass media, un public al carui prim element definitoriu este numarul mare.

Noutatea de presa este, deci. noutatea de interes obstesc, sintagma care defineste in mod riguros actualitatea criteriul suprem al trecerii faptului de viata in stire de presa.

Cu o singura corectie. insa: oportunitatea difuzarii, pentru ca exista stiri care indeplinesc atat conditia de noutate, cat si pe cea de interes obstesc, dar care nu pot fi mediatizate, cel putin pentru moment intrucat consecintele difuzarii in public a stirii cu pricina ar putea prejudicia interese superioare celui privind informarea cetateanului. (Presupunand ca un ziarist ar intra in posesia unei informatii, potrivit careia in urmatoarea ora ar avea loc un cutremur catastrofal, este sigur ca intr-o metropola, fie si de talia Bucurestilor, publicarea stirii ar produce, prin consecinte, mai multe victime decat cutremurul insusi).

Ajunsi aici. putem propune urmatoarea definitie: stirea de presa este relatarea concisa a unor fapte de actualitate care, prin noutate si interes, contribuie la formarea opiniei publice cuprhire la realitatea curenta.

Culegerea si redactarea stirilor reprezinta piatra de incercare in formarea ziaristilor, garantia suprema a reusitei intr-o profesie care are ca prim scop informarea. Printre multe alte calitati, ziaristul trebuie sa fie dotat cu ceea ce profesionistii breslei numesc ,.simtul stirii', fara de care dorinta de a profesa ziaristica este serios handicapata.

Ceea ce nu inseamna ca. pentru a functiona eficient, simtul stirii nu trebuie dublat de o temeinica pregatire profesionala. Dimpotriva! (Altfel, chiar si aceste sumare adnotari teoretice in marginea stirii de presa si-ar pierde rostul).