Imaginile sociale ca manifestari ale identitatii si alteritatii sociale - imaginea de sine. Identitate culturala, identitate etnica

Imaginile sociale ca manifestari ale identitatii si alteritatii sociale

Reprezentarile sociale exista in societate numai daca apar in discursul public; fenomenele problematice dau nastere la tensiune si devin, astfel, subiecte de dezbatere. Imaginile sociale sunt "precizate, studiate, gandite, in masura in care exprima pozitia, ierarhia valorica a unei colectivitati. Este vorba, in realitate, despre o parte din constructiile simbolice elaborate si obiectivizate de indivizi sau colectivitati care, schimbandu-si punctele de vedere, tind sa se influenteze sau sa se modeleze reciproc" (Chiciundean & Halic, 2008, p. 38). Imaginile sociale corespund sistemului de valori compatibil culturii, traditiei, sistemului de credinte colective, normelor sociale date si contribuie la formarea conduitelor si orientarea comunicarii sociale.

Imaginile sociale se elaboreaza prin si in raporturile sociale de comunicare si, de aceea, se considera ca dinamica comunicarii si dinamica imaginilor sociale se intersecteaza cu elementele mentalului colectiv, dintre care mentalitatile si orizontul de interpretare ale oamenilor si grupurilor sociale joaca roluri fundamentale.

Mentalitatea este un ansamblu de opinii, prejudecati si credinte care  influenteaza reprezentarile indivizilor, grupurilor umane si popoarelor, in primul rand, prin credintele si prejudecatile cu ajutorul carora filtreaza informatia sociala si orienteaza opinia oamenilor (Ibidem, p. 80). Gustave Le Bon afirma ca "opiniile sunt bazate, in principal, pe elemente afective si mistice, adica pe credinte si prejudecati, de aceea depind exclusiv de reactiile individuale pe care le modifica fara incetare mediul, caracterul, educatia, interesul etc." (Le Bon, 1995, p. 84). Orice individ, dar si orice comunitate functioneaza, constient sau nu, conform unui anumit numar de prejudecati si stereotipuri sociale, care faciliteaza sau perturba comunicarea.

In lucrarea Interkulturelle Kommunikation. Zur Interaktion zwischen Menschen verschiedener Kulturen Gerhard Maletzke afirma ca "imaginea unui popor reprezinta totalitatea trasaturilor care-i vin in minte unei persoane atunci cand se gandeste la acel popor" (apud Rambu, 2010, p. 38). Aceasta imagine poate fi foarte elaborata sau foarte simplificata, sub forma unui stereotip, care este insotit, de obicei, de o prejudecata, care este o judecata de valoare. In orice cultura putem identifica stereotipuri si prejudecati ale comunitatii respective despre alte comunitati, stereotipuri si prejudecati pe care comunitatea le are despre sine insasi si despre modalitatile in care este perceputa, la randul ei, de altii. Prejudecata bazata pe o generalizare eronata si rigida introduce stari psihologice defavorabile in perceptia reciproca a etnoorganizarilor, generand reprezentari si imagini care accentueaza, in primul rand, aspectele negative ale realitatilor istorice comune. Aceste prejudecati genereaza ostilitatea prin: (a) vicierea contactelor si comunicarii intergrupuri; (b) evidentierea inegalitatilor de statut; (c) sustinerea clivajelor si a suspiciunilor; (d) hiperbolizarea si opunerea diferentelor.

Toate aceste jude­cati prestabilite se afla in legatura cu istoria grupului de apartenenta al subiectului, precum si cu o serie de alti factori; de exemplu, preju­decatile sociale cu privire la o minoritate etnica apar sau capata o amploare considerabila in situatii de criza sociala sau economica.

Imaginea de sine. Identitate culturala, identitate etnica

Pentru McCall si Simmons identitatea este "imaginative view of himself as he likes to think of himself being and acting as an occupant"of a particular social position"[1] (apud Burke & Stets, p. 39). Comportamentul imaginat este ceea ce oamenii isi inchipuie ca le-ar mentine identitatea. Aceasta este legitimata, totodata, si de comportamentul in prezenta celorlalti, care evalueaza, confirma sau infirma imaginea de sine a persoanei.

Formarea identitatii are loc prin largirea sferei de identificari cu grupurile de care individul apartine de la nastere sau cu cele in care va fi nevoit sa se integreze. In diferite dictionare, identitatea este definita ca similitudine si comunitate, ca unitate si permanenta, in opozitie cu alteritatea, contrastul, diferenta si distinctia. Unii autori, insa, ancoreaza identitatea in relatia dintre individ si colectiv, dintre persoane si grupul lor de apartenenta sau o concep ca pe o construire a unei diferente, o elaborare a unui contrast, o punere in relief a unei alteritati.

Dupa Tajfel, identitatea sociala corespunde "acelei parti din sine care rezulta din constiinta individului ca apartine unui grup social (sau unor grupuri sociale), precum si valorii si semnificatiei emotionale pe care o atribuie acestei apartenente" (apud Lo Monaco, 2010, p. 109). Indivizii cauta sa-si conserve stima de sine, care este o autoevaluare pozitiva in functie de reactiile si evaluarile celorlalti si care este dependenta de apartenenta la diferite grupuri. Categoriile sociale pot fi conotate pozitiv sau negativ, iar aceste evaluari sunt impartasite atat de membrii aceluiasi grup, cat si de membrii unor grupuri diferite.

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

Identitatea sociala are semnificatie prin raportarea la diferentele fata de celelalte grupuri. Pentru a se evalua, indivizii au nevoie sa se compare cu ceilalti, iar apartenenta lor la un grup joaca un rol extrem de important in aceasta evaluare, care are in vedere: caracteristicile grupurilor, limitele privind raspunsurile date provocarilor mediului natural si social, modalitatile in care fiecare grup isi percepe si isi evalueaza trecutul, prezentul, dar si oportunitatile pentru evolutii viitoare. "Orice comunitate etnica manifesta o tendinta naturala de inchidere psihologica fata de exterior si de alte neamuri, concomitent cu o mai mare deschidere catre problematica interna. Dar, in acelasi timp, acest fapt provoaca o restructurare puternica a sistemului sau axiologic" (Mictat, 2004, p. 31). Astfel, apar si se manifesta tendinte care conduc la modificari de portretizare, in functie de pozitia interna sau externa a interlocutorului. De obicei, autoimaginile sunt supraevaluate, sub influenta unor factori istorici si culturali specifici, iar imaginile despre ceilalti sunt subevaluate.

Tajfel si Turner  apreciaza ca "evaluarea propriului grup se face in functie de alte grupuri specifice, prin intermediul comparatiilor sociale si in termenii atributelor sau caracteristicilor incarcate de valoare" (apud Chicindean & Halic, 2008, p. 110). Comparatiile care au ca rezultat o diferenta pozitiva intre grupul de apartenenta si un alt grup produc o ridicare a prestigiului.

Orice imagine despre sine este rezultatul a numeroase interpretari realizate de-a lungul istoriei si indreptate spre interiorul comunitatilor umane, dar si spre exteriorul lor. Ea are caracter stratificat si se cristalizeaza in functie de cunoasterea, acceptarea si interiorizarea normelor, valorilor si culturii diferitelor etnii, de influenta potentialului educativ al popoarelor asupra membrilor sai, de respectul si loialitatea membrilor diferitelor popoare si natiuni fata de trecutul, prezentul si viitorul acestora (Chiciudean & Halic, 2008, pp. 36-37). Identitatea grupurilor entice impune luarea in considerare a unor elemente cum sunt: imaginea de sine a acestora, compatibilitatile sau incompatibilitatile simbolice si culturale, implicatiile imaginilor in comunicarea interetnica.

Actorii sociali activeaza un comportament asteptat intr-un context social similar cu un altul din trecutul respectivei comunitati din care fac parte, fiind ghidati in acelasi timp de permisivitatile si interdictiile impuse de credintele, prejudecatile si opiniile cele mai raspandite la un moment dat in societate. Altfel, ajungem sa cream tipare de tipul francezii sunt, de la Descartes incoace, rationalisti, ca nemtii sunt disciplinati, ca americanii sunt pragmatici etc. Diversitatea aceasta temperamentala si comportamentala exclude uniformizarea pe care o presupune o cercetare globalizanta, avand un aspect benefic sub aspectul etnosului fiecarei natii.

Interactiunea culturilor a produs si produce continuu o atitudine care nu este favorabila imaginilor de sine supraevaluate. In articolul "Razboiul imaginilor etnocentriste" Grigore Georgiu afirma ca "imaginea despre sine a unui grup etnic absoarbe acum inevitabil mai multe reprezentari si judecati care vin din oglinda strainatatii" (apud Chiciudean & Halic, 2008, p. 113).

Aproape in toate cazurile, cand se revendica identitatea unui grup etnic se porneste din plan cultural. Nu doar constructele imagologice sunt productii culturale, ci chiar entitatile (identitatile) ontologice referentiale ale acestora sunt asociabile determinatiilor culturale.

In campul de cunoastere si de aprofundare a identitatii grupurilor etnice se releva rolul important al limbii, ca fenomen social si cultural. Identitatea prin raportare la altul scoate in evidenta diferentierile care se asociaza si se intrepatrund in spatiul specific grupurilor etnice si in spatii de influenta interculturala. "Orice subiect nu exista si nu poate ajunge sa se defineasca decat prin altii, printr-un joc complex de identificari negative si pozitive" (Frigioiu, 2007, p. 175). Afirmarea identitatii, precum si marcarea diferentei fata de altii sunt doua mecanisme esentiale ale configurarii comportamentului de apartenenta.

Atitudinile si reactiile comportamentale fata de situatia propriului grup etnic sunt specifice fiecarei etnoorganizari; ele fac parte dintre caracteristicile acestora si ofera indicii despre starea grupurilor entice la un moment dat. Organizatiile etnice ii determina pe oameni sa se manifeste ca membrii, sa intretina constiinta de sine a grupurilor etnice si sa le conserve identitatea prin:

(a) modalitatile de administrare specific;

(b) normele de organizare interna;

(c) statusurile si rolurile atribuite membrilor;

(d) comportamente de sanctionare si de stimulare;

(e) imaginile si reprezentarile pe care le genereaza, in special membrilor respectivelor organizatii.