Functiile si « axiomele » comunicarii

Functiile si « axiomele » comunicarii

primele preocupari legate de definirea functiilor comunicarii - retorica

Aristotel - o prima clasificare a functiilor comunicarii publice :

functia politica / deliberativa - discursul stabileste oportunitatea sau inoportunitatea unei actiuni cu caracter public

functia forensica/judiciara - dovedirea justetii sau a imoralitatii unor fapte deja petrecute, pe care le aproba sau le incrimineaza

functia epideictica / demonstrativa - elogierea sau blamarea unor personalitati, exprimarea satisfactiei sau insatisfactiei fata de un eveniment favorabil, ori deplangerea urmarilor unor calamitati

perspectiva moderna, bazata pe intelegerea in cheie strict persuasiva a discursului, porneste de la analiza componentelor  proceselor de comunicare si identifica functiile acesteia prin raportare la ele

Karl Buhler, Teorie a limbii, 1934 - actul comunicarii lingvistice este definit prin analogie cu transmisia radiofonica => adoptarea terminologiei specifice (emitator, mesaj, receptor)

Sextil Puscariu - «vorbirea se poate asemana cu radioemisiunea» (post de emisiune = vorbitorul, post de receptie = ascultatorul, un program = obiectul vorbirii) - cap. Cugetarea lingvistica: Receptia, Lungimea de unda, Emisiunea

Buhler - vorbirea = expresie in raport cu emitatorul  + reprezentare in raport cu mesajul

Roman Jakobson - o clasificare mai nuantata ce are in vedere codul si canalul

- opereaza distinctia dintre forma si continutul mesajului, atasandu-le functii distincte

1. Functia emotiva - evidentierea starilor interne ale E, reactiile sufletesti la contactul cu o realitate oarecare

- interjectii : of, sac, brr, ura, huo

- forme verbale - modul optativ

- expresii: Domane pazeste, pacatele mele..

- epitete: incantator, emotionant

2. Functia conativa* /persuasiva /retorica  - indreptata catre destinatarul comunicarii, de la care se intentioneaza sa se obtina un anume tip de raspuns

lat. conor, conari, conatus sum = a se sforta

interjectii : nani, zat, sst, hais

- modul imperativ

3. Functia poetica - centrata pe forma mesajului ; nu are in vedere si referinta (situatia sau fenomenul real pe care il vizeaza comunicarea)

- limbajul stiintific (despre ce se vorbeste => semnificatul) vs. limbajul poetic (cum se spune => semnificantul)

4. Functia referentiala - in conceptia lui Buhler, acopera dimensiunea referentiala a mesajului ; la Jakobson, ea vizeaza si cadrul situational in care are loc transmiterea mesajului

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

- separarea aspectelor ce tin de sintaxa mesajului (forma si combinatorica semnalelor) de tot ceea ce inseamna relatia acestuia cu realitatile exterioare (semantica si pragmatica) ; Dell Hymes a propus scindarea functiei jakobsoniene in doua : una propriu-zis referentiala, axata pe subiectul comunicarii si alta contextuala sau situationala, orientata catre cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare

5. Functia metalingvistica - necesitatea de a atrage atentia asupra codului utilizat

- perifrazele explicative care precizeaza acceptiuena in care trebuie inteles un termen ("facutul cu ochiul") sau tonul (ironic, uneori)

- componenta metalingvistica e prezenta chiar si in comunicarea animala (cainele care dupa ce latra fioros vine si da din coada apoi)

6. Functia fatica - are in vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia

- « alo » , gesturile sau formulele de salut, datul din cap in semn de aprobare, jocul privirilor

- ne ajuta sa stabilim contactul, marcheaza deschidearea canalului

Cele sase functii coexista in orice comunicare, diferita este numai ierarhia lor de importanta. Diversitatea consta nu in monopolul uneia dintre aceste functii, ci in ordinea ierarhica diferita a lor.Structura verbala a unui mesaj depinde de functia predominanta.

- grad ridicat de generalitate al acestor concepte (ele se aplica tuturor proceselor de comunicare)

Institute of Mental Research, 1959, Palo Alto - Paul Watzlawick si Don Jackson (plecand de la cercetarile lui Gregory Bateson) - ideea ca pentru a cunoaste in adancime mecanismele proceselor de comunicare trebuie sa studiezi situatiile in care acestea sufera dereglari sau blocaje

cercetari in domeniul schizofreniei => cateva importante principii ale comunicarii interumane

autorii primelor 4 dintre ele : P. Watzlawick, J. Helmick Beavin si Don D. Jackson - "axiome"

"Axioma" 1 - « Comunicarea este inevitabila»/ « Noncomunicarea eset imposibila »

orice comportament are o anumita valoare comunicativa, nu doar mimica si gestica, ci si absenta lor sau tacerea

transmiterea neintentionata de informatie, prin intermediul indiciilor are valoare comunicativa

semnificatia diferitelor tipuri de tacere, pozitia corpului, coloratia obrazului, orientarea privirii

« Axioma » 2 - « Comunicarea se desfasoara la doua niveluri : informational si relational, cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai. »

- planul relational - imporanta decisiva ; neintelegerile de ordin informational pot fi aplanate prin apelul la surse (carti, dictionare . )

- atentia acordata comunicarii distruge comunicarea ; mecanismele intelegerii reciproce functioneaza bine tocmai atunci cand nu le percepem

« Axioma » 3 - « Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect sau stimul-raspuns »

- teoria spiralei

- exp. patronul care isi supravegheza excesiv angajatii, sotul si sotia la petrecere

- tendinta de a considera lantul comunicarii drept segmentabil in acte bine delimitate, interpretate arbitrar drept cauze si efecte (ceea ce pt unii este cauza pt altii este efect) - gresita

- comunicarea este continua, mesajele se interconditioneaza

- Bergson - « gandim numai o mica parte din trecutul nostru, dar cu intregul nostru trecut . dorim si actionam »

exp. mainile in apa fierbinte si apa rece

- paradoxul aritmetic al lui Bolzano (suma sirului infinit a, -a, a, -a . .. poate avea diferite valori in functie de punctuatie) => extrapolarea asupra unor procese ciclice infinite a procedeelor de calcul valabile pt domeniul finit poate genera paradoxuri

« Axioma » 4 - « Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una analogica »

- digital - opereaza cu o logica binara ( de tipul « totul » sau « nimic»)

- analogic - logica cu o infinitate continua de valori

- cuvintele sunt  mereu numarabile, insa intonatia cu care sunt pronuntate poate varia continuu => modalitatea lingvistica de comunicare = digitala; comunicarea paralingvistica = analogica

- gesturile - preponderent analogice (unele dintre ele transmit o informatie digitala - confirmarea sau negarea prin miscari ale capului, dar exista si aici conotatii ce insotesc sensul de baza - amplitudine, viteza . .) - diferenta dintre un zambet si hlizit

- legatura intre axio mele 2 si 4 : componenta informationala a comunicarii e transmisa cu precadere pe cale digitala, pe cand cea relationala prin mijloace analogice

« Axioma » 5 - « Comunicarea este ireversibila »

- orice comunicare (mesaj) produce un efect asupra celui care a receptat-o ; mai intens sau mai slab, perceptibil sau nu, bun sau rau, efectul exista intotdeauna.

- o parte insemnata din personaliatea noastra se datoareaza experientelor comunicationale  traite anterior

- nu suntem mereu constienti de efectele mesajelor primite

- dupa fiecare act de comunicare ceva se modifica in noi, iar mesajele ulterioare primite gasesc in noi un receptor diferit de cel anterior

- odata produs, orice act de comunicare declanseaza un mecanism ce nu mai pot fi dat inapoi

=> revenirea asupra mesajelor transmise le poate anihila efectele => efort mai mare de a exercita un control asupra manifestarilor noastre comunicative

« Axioma » 6 - « Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau complementare »

egalitatea deplina  a participantilor la comunicare - ramane in continuare un deziderat greu de atins

exista doua tipuri principale de interactiuni : tranzactionale = rolurile participantilor raman neschimbate pe intreg parcursul comunicarii ( profesorul si studentul la cursuri, medicul si pacientul) si personale = nu presupune disparitia rolurilor, ci numai fluidizarea lor (prieteni, colegi, soti) - « Doi pe un balansoar » = joc al fluxurilor si al refluxurilor care ii aduce, pe rand, pe fiecare dintre parteneri, in pozitia dominanta

simetria - actele de comunicare in care raspunsurile sunt de acelasi tip cu stimulii (geloziei i se raspunde cu gelozie) ; simetria nu este in sine buna sau rea ; valoare ei depinde de parametrii psihologici la care se refera

complementaritatea - stimulii si raspunsurile sunt de tipuri opuse ; oportunitatea ei depinde in functie de siuatie

« Axioma » 7 - «  Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare »

intelesul unui cuvant nu exista decat in mintea vorbitorului ; semnificantul sonor = simplu stimul senzorial, cu efect numai in cazul in R il poseda deja

este necesara o « negociere a sensurilor », al carei studio face obiectul "praxemicii" (Robert Lafont)

exemple multiple  datorate disputelor terminologice (romani si unguri - "autonomie pe criterii entice")

comunicarea are nevoie de un acordaj - « accordons nos violons »

exista diferente inevitabile intre experientele de viata, intre campurile de experienta ale fiecaruia ; trebuie sa ne acomodam cu codurile de exprimare ale celuilalt, cu deprinderile sale lingvistice - idiolect (sociolingv.)  => invatarea comportamentului comunicational al partenerului (vezi rodajul in prietenie, in relatiile matrimoniale)