Comunicarea si metafora "orchestrei"

Comunicarea si metafora "orchestrei"

Pornind de la axioma ca "totul este comunicare",  reprezentantii Scolii de la Palo Alto (cunoscut si sub numele de Colegiul invizibil) sustin: "Activité ou inactivité, parole ou silence, tout a valeur de message. De tels comportements influencent les autres, et les autres, en retour, ne peuvent pas ne pas réagir à ces communications, et de ce fait eux-mêmes communiqué" . (Watzlawick, Helmick, & Jackson, 1972, p. 46). Ne supunem in permanenta regulilor comunicarii, dar insesi regulile, "gramatica" acestei comunicari sunt lucruri de care nu suntem constienti.

Comunicarea interumana este un sistem concomitent verbal, gestual, atitudinal si comportamental ce trebuie studiat global. Comunicarea este noul termen care exprima relatia omului cu lumea. Reprezentarea, ca inteles al comunicarii, lasa locul exprimarii. "Structura" oricarei comunicari poate fi urmatoarea: mesajul (unitatea elementara); interactiunea (o serie de mesaje schimbate intre indivizi); modelele de interactiune (integrari complexe ale unitatilor anterioare). Din aceasta perspectiva, se releva faptul ca orice comunicare nu se limiteaza sa transmit o informatie, ci induce, in acelasi timp, un comportament.

Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare si se desfasoara la doua niveluri: informational si relational, cel de-al doilea nivel oferind indicatii de interpretare pentru cel dintai. Din punctul de vedere al noii teorii, "comunicarea verbala si intentionala reprezinta doar varful unui iceberg urias, care inchide intr-o unitate intregul comportament al unui individ integrat organic intr-o totalitate cuprinzand alte moduri de comportament: tonal, postural, contextual etc." (Parvu, 2000, p. 65).

Ȋn viziunea membrilor Colegiului invizibil, exista cel putin doua moduri de a comunica:

a. Comunicarea digitala (cuvintele, codul), care priveste continutul comunicarii; ea se petrece la nivelul intelectului, tinand de constiinta, de explicit;

b. Comunicarea analogica (gesturi, posturi, paralimbaj), care priveste relatia dintre interlocutori; ea este dependenta de experienta si de afectivitate. "L'homme, se trouvant dans l'obligation de combiner ces deux langages, soit comme émetteur, soit comme récepteur, doit continuellement traduire l'un dans l'autre" (Watzlawick, Helmick, & Jackson, 1972, p. 64).

Ideea aproape general acceptata este ca, prin comunicare, se transmite un continut si se stabileste si se mentine o relatie. De exemplu, dau un telefon pentru a mentine o relatie, dar si pentru a transmite un mesaj. Prin urmare, orice comunicare se analizeaza in continut si in relatie. Relatia inglobeaza continutul si, prin aceasta, este o metacomunicare. "L'aptitude à métacommuniquer de façon satisfaisante n'est pas seulement la condition sine qua non d'une bonne communication, elle a aussi des liens très étroits avec le vaste problème de la conscience de soi et d'autrui" [3] (Watzlawick, Helmick, & Jackson,  1972, p. 52).

Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, daca el se intemeiaza, respectiv, pe egalitate sau diferenta. (Parvu, 2000, p. 71). In comportamentul comunicational se pot distinge sisteme simetrice, in care partenerii adopta un "comportament in oglinda", intemeiat pe egalitate si sisteme complementare, centrate pe diferenta (de exemplu, comunicarea dintre doctor - pacient, profesor - elev.

Membrii Colegiului invizibil si l-au asumat ca precursor pe antropologul Gregory Bateson care a incercat sa introduca o perspectiva "organicista" asupra comunicarii. Bateson opune metafora "masinii" metaforei "organismului", mai adevata in a exprima natura sistemului informational comunicativ. Gandirea organicista situeaza informatia ca dimensiune relevant a unui "subiect" aflat intr-un mediu determinat, ambele neputand fi definite decat printr-o relatie de reciprocitate: eul traieste intr-o lume a carei parte este el insusi, dar el contribuie, la randul lui, la constituirea acestei lumi (Parvu, 2000, p. 61).

Analogia orchestrarii (dezvoltata de mai multi membri ai Colegiului invizibil) are drept scop sa explice cum se poate spune ca fiecare individ participa la comunicare, mai mult decat daca s-ar afla el la originea comunicarii sau ca ar fi tinta ei. "Imaginea unei partituri invizibile aminteste in mod deosebit postulatul fundamental al unei gramatici a comportamentului pe care fiecare il utilizeaza in schimburile cele mai diverse cu celalalt. In acest sens am putea vorbi de «un model orchestral al comunicarii»", in opozitie cu modelul telegrafic, elaborat de Shannon. Modelul orchestral "este egal, de fapt, cu a vedea in comunicare fenomenul social pe care primul sens al cuvantului il reda foarte precis, in franceza cat si in engleza: punerea in comun, participarea, comuniunea"(Winkin, 1981, apud Miège, 1998, p. 60).

"A comunica inseamna a intra intr-o orchestra". D. Bougnoux sintetizeaza, astfel, metaforic sau "analogic" semnificatia modelului de la Palo Alto: "A imprumuta capitalul simbolic disponibil, a adauga timbrul sau nota ta la ansamblul preexistent, a te juca cu altii, a partaja si a actiona cu infrastructura sau mediul mediatic [ . ] Nimeni, luat in sine, nu este subiectul unei intregi comunicari, fiecare participa la ea fara a fi sursa ei punctual, nici desavarsirea ei. Aceasta paradigma a orchestrei se opune modelului" (apud Parvu, 2000, p. 73).