Functia publica administrativa

FUNCTIA PUBLICA ADMINISTRATIVA

Trasaturile anterior prezentate sunt valabile, in general, oricarei functii publice, inclusiv legislative, executive sau judiciare, deoarece toate presupun exercitiul puterii publice. Din acest motiv functia executiva sau administrativa poate fi definita drept o categorie ce reprezinta situatia juridica legal predeterminata constand dintr-un complex unitar de drepturi si obligatii prin care se infaptuieste, de regula, competenta unui organ al administratiei publice contribuindu-se la exercitarea puterii publice executive in conformitate cu atributiile ce revin autoritatii in cauza. Din definitia data rezulta ca:

a) prin functia publica administrativa se infaptuieste in exclusivitate activitatea executiva a statului, constand, in principal, din emiterea actelor administrative sau pregatirea, executarea si controlul realizarii lor.

b) este de remarcat faptul ca functia publica executiva nu este numai apanajul administratiei publice, ci ea poate fi intalnita in orice activitate publica de alta natura, parlament, justitie, presedintie, dar care in subsidiar, mai ales prin aparatul propriu, indeplineste si atributii administrative pentru organizarea si asigurarea functionarii corespunzatoare a insasi institutiei in cauza.

Functia publica - in sensul ei restrans administrativ - a fost amplu reglementata prin Legea privind Statutul functionarilor publici nr. 188/1999 care o defineste ca reprezentand ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si administratia publica locala si autoritatile administrative autonome

Din definitia data de Legea nr.188/1999 rezulta mai multe caracteristici ale functiei publice dintre care enumeram:

a) functia publica administrativa este instituita in scopul realizarii prerogativelor de putere publica a autoritatii sau institutiei publice din care face parte functionarul.

b) atributiile si responsabilitatile sunt stabilite in temeiul legii. Desigur, ar fi fost mai corect sa se prevada ca ele sunt stabilite prin lege - atunci cand aceasta reglementare le stipuleaza - iar mai apoi in temeiul legii cand aceasta competenta este delegata autoritatii sau institutiei publice; de regula, prin conducatorul ei, pentru a-i determina continutul conform reglementarilor legale in vigoare si in acord cu ele, ceea ce ar fi in deplina concordanta si cu principiul legalitatii functiei.

c) atributiile si responsabilitatile sunt determinate, in cazul functiei publice administrative, de catre autoritatea publica sau institutia publica in cadrul careia ea exista si se exercita. Autoritatea publica reprezinta forma organizata si exteriorizata de manifestare a puterii publice intr-un mod determinat in cadrul unei functii fundamentale indeplinite de stat. In cazul autoritatilor administrative, care ne intereseaza in mod special, avem de a face cu o categorie a autoritatilor publice care dispunand de o capacitate administrativa specifica participa in nume propriu la infaptuirea puterii executive a statului in limitele competentelor legal determinate. Deci, practic, autoritatile publice administrative exercita puterea executiva in scopul organizarii si infaptuirii unor servicii publice de interes general ori in sectoare specifice precum finante, invatamant, sanatate, cultura, etc. In schimb, institutia publica - nu in sensul ei foarte larg care ar include si autoritatile, dar nici in sensul ei juridic ca ansamblu de norme unitare grupate si foarte restranse ca obiect de reglementare - ni se prezinta ca o forma organizata menita a desfasura activitati din domeniul conducerii serviciilor publice sau al efectuarii serviciilor publice (neimplicata in sfera productiei materiale) aflata, de regula, in subordinea unei autoritati publice. In acest sens, de exemplu, Agentia Nationala a Functionarilor Publici - organ de specialitate al administratiei publice centrale - este o institutie din subordinea guvernului cu rol de conducere in sectorul sau de activitate, in vreme ce spitalul, scoala, teatrul, etc., sunt institutii publice prestatoare efective de servicii publice. Oricum denumirea generica de persoana administrativa ar fi suficient de acoperitoare pentru toate categoriile de notiuni administrative.

d) definitia legala precizeaza continutul functiei care consta intr-un ansamblu de atributii si responsabilitati

Daca prin atributie intelegem un complex de drepturi si de obligatii de care dispune o autoritate in vederea realizarii sarcinilor sale, in schimb, prin responsabilitate trebuie sa avem in vedere o obligatie de a efectua sau de a indeplini o sarcina concreta de serviciu, o indatorire trasata si determinata, notiunea neavand nimic comun, in acest caz, cu cea de raspundere pentru neindeplinirea unei obligatii legale, parand ca are, mai degraba, o incarcatura politica si etica, decat juridica.

e) functiile publice administrative sunt cele prevazute in statut (anexa) in hotararea de guvern sau sunt identificate - dintre functiile existente - prin actele conducatorilor autoritatilor sau institutiilor nominalizate in lege (prefect, primar) cu acordurile si avizele cerute de lege.

Functia publica are la baza o serie de principii

1       principiul legalitatii functiei publice intrucat functia publica este definita de Statut, iar functiile publice sunt prevazute in anexa acestuia, continutul activitatilor desfasurate de functionari in exercitarea prerogativelor de putere publica fiind determinat de lege;

2       principiul impartialitatii exercitarii functiei publice, respectiv a serviciului public infaptuit prin intermediul ei, intrucat functionarul trebuie sa asigure derularea raportului administrativ, declansat la cerere sau din oficiu, fara partinire, nefavorizand nici una din partile acestuia, inclusiv pe sine, motiv pentru care legea a reglementat, in acest sens, incompatibilitatile, conflictele de interese si interdictiile ce se impuneau, ceea ce nu exclude promovarea intereselor legitime si legale, dupa caz, a cetatenilor ori a autoritatilor si institutiilor publice implicate;

3       principiul transparentei in exercitarea functiei publice, adica a furnizarii tuturor informatiilor necesare si solicitate, utile solutionarii cauzei, cunoasterea, de catre cel interesat ori de catre opinia publica, in functie de natura (normativa sau individuala) a actului si de importanta acestuia, a modului de desfasurare si fundamentare a procesului decizional, inclusiv a actului rezultat in cadrul lui;

4       principiul eficientei si eficacitatii are in vedere, pe de o parte, rezultatul economic al exercitarii functiei (nu neaparat in sensul rentabilitatii economice, ci in cel al incadrarii in limita veniturilor sau bugetelor proprii ori alocate), iar, pe de alta parte, rezultatul social scontat, asteptat de individ, colectivitate, autoritate;

5       principiul stabilitatii in exercitarea functiei in sensul ca functionarii publici nu pot fi eliberati sau destituiti din functie decat in conditiile si cazurile legal si limitativ prevazute, iar intreruperea sau suspendarea temporara ori incetarea definitiva a raporturilor de serviciu din motive neimputabile acestora nu determina pierderea drepturilor legal castigate si nici a calitatii de functionar public pastrat in corpul de rezerva;

6       principiul subordonarii ierarhice a functionarului public - trasatura distinctiva a acestuia fata de parlamentar sau judecator -, constand in indatorirea executarii tuturor dispozitiilor ierarhice legale ale superiorilor acestuia, in limitele competentei sale, la timp si intocmai.

7       principiul obiectivitatii in exercitarea functiei publice, presupune solutionarea cazului dat cu respectarea adevarului obiectiv, respectiv pe baza starii de fapt corect stabilite si cu respectarea prevederilor legale integral aplicabile situatiei, astfel incat propunerea, avizul, decizia, etc., sa fie temeinice si legale;

8       principiul responsabilitatii, in conformitate cu prevederile legale, adica de indeplinire sau exercitare a functiei in conformitate cu obligatiile decurgand din competentele si atributiile incredintate titularului ei si prin a caror incalcare se declanseaza raspunderea juridica a acestuia;

9       principiul orientarii catre cetatean a functiei publice in sensul prestarii la termen si intocmai a serviciului public solicitat, efectuarea lui in interesul acestuia de catre autoritatea sau institutia publica cea mai apropiata posibil;

Desi legea nu le mai enunta ca si principii generale si distincte, totusi putem considera ca principii si urmatoarele reguli:

9       principiul selectiei functionarilor prin concurs dupa criteriul competitiei deschise, transparentei, meritelor si competentei profesionale.

10    principiul egalitatii (accesului) sanselor de intrare si promovare in corpul functionarilor publici prin concursul deschis pentru fiecare cetatean ce indeplineste conditiile legale ceea ce este o reflectare particularizata a principiului egalitatii in drepturi, fiind interzisa orice discriminare;

Continutul concret al drepturilor si indatoririlor decurgand din functie si revenind titularului ei se stabilesc prin fisa postului. Ea reflecta si diferentierile fata de alte functii sau posturi similare.

Totalitatea functiilor dintr-o autoritate sau institutie, atat cele publice cat si cele nepublice, corespunzator schemei de organizare a lor, cu diviziunile si subdiviziunile componente structurale, constituie statul de functii a acestora.