Limbajul ca imagine a lumii

Limbajul ca imagine a lumii

In Tractatus logico-philosophicus Ludwig Wittgenstein considera ca forma logica a limbajului reflecta forma lumii, limbajul fiind o imagine a lumii. In acest fel, teoria imaginii este strans legata de teoria existentei.

Premisa de la care s-a plecat Ludwig Wittgenstein este ca limbajul, gandirea si lumea se gasesc intr-o relatie de reprezentare reciproca, gandul si propozitia oferind o imagine a realitatii.

Dupa Ludwig Wittgenstein, "noi ne formam imagini ale faptelor", iar imaginea "este un model al realitatii". Modalitatile de coordonare ale elementelor imaginii si cele ale lucrurilor constituie relatia de reprezentare. "2. 181 Daca forma reprezentarii este forma logica, atunci imaginea se numeste imagine logica".

Imaginea logica a faptelor este gandirea. "3. 01 Totalitatea gandurilor adevarate este o imagine a lumii". (Wittgenstein, 1991, pp. 41-45). Numele din care sunt constituite propozitiile elementare denota obiectele din care sunt formate starile de lucruri; ordonarea numelor reprezinta - oglindeste logic - ordonarea obiectelor in starile de lucruri.

In virtutea acestei relatii de reprezentare, propozitiile compuse din propozitiile elementare au sens. Aceasta este "teoria repre-zentationala a sensului", care explica modul in care limbajul si lumea sunt corelate, adica, felul in care se ataseaza sensul la ceea ce spunem cind folosim corect limbajul. "Un nume sta pentru un obiect, altul pentru alt obiect si aceste nume sunt legate unul de celalalt, astfel incit intregul reprezinta - ca un tablou viu - starea de lucruri" (Wittgenstein, 1991, p. 58).

Realitatea empirica este limitata prin totalitatea obiectelor. Limita aceasta caracterizeaza si totalitatea propozitiilor elementare. "Aplicarea logicii decide problema de a sti ce fel de propozitii elementare exista" (Ibidem, p. 101). Logica umple lumea; limitele lumii sunt si limitele ei. Pentru Ludwig Wittgenstein, cand cineva gandeste ceva despre lume, cum ar fi de exemplu un fapt, gandurile sale sunt o imagine logica a acelui fapt; acest lucru este posibil intrucat propozitiile sunt expresii ale gandurilor, iar acestea sunt imagini ale faptelor. Forma de reprezentare este o forma logica, aceasta insemnand ca orice poseda o forma logica este o imagine (Arsith, 2005, pp. 54-55).

Numele din care sunt constituite propozitiile elementare denota obiectele din care sunt formate starile de lucruri; ordonarea numelor reprezinta -  oglindeste logic - ordonarea obiectelor in starile de lucruri. In virtutea acestei relatii de reprezentare, propozitiile compuse din propozitiile elementare au sens. "Un nume sta pentru un obiect, altul pentru alt obiect si aceste nume sunt legate unul de celalalt, astfel incat intregul reprezinta - ca un tablou (picture) viu - starea de lucruri" Wittgenstein, 1991, p. 58).

Fiecarui nivel din structura limbajului i se potriveste un nivel din structura limbii, ca in reprezentarea urmatoare:    

Fig. nr. 2. Corespondenta dintre limbaj si lume

la  Ludwig Wittgenstein, dupa A. C. Grayling

Prin urmare, nu se pune problema unei corespondente partiale sau vagi intre propozitii si fapte: fie o propozitie este o imagine a unui fapt, fie nu este; acest fapt se impune datorita structurii propozitiilor, respectiv datorita faptului ca propozitiile sunt functii de adevar ale propozitiilor elementare, ele insele, structuri de nume.

Daca propozitiile dobandesc sens numai in virtutea faptului ca ele sunt imagini ale realitatii, iar realitatea este suma faptelor, adica a starilor de lucruri existente, atunci, incercarile de a vorbi despre ceea ce nu intra in domeniul faptelor pur si simplu nu are sens. "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca"Wittgenstein, 1991, p. 124). Cea mai importanta consecinta a acestui lucru este ca nu se poate spune nimic despre etica, religie si problemele vietii.