Cucerirea socialului prin imaginile mass-media

Cucerirea socialului prin imaginile mass-media

In prezent, datorita noilor tehnologii, imaginea prolifereaza. Ea devine "artizanul principal al constructiilor realului si acum, prin formele sale cele mai elaborate - imagini numite de sinteza, evaluative - ea e capabila de metamorfoze infinite, opereaza prin simulare si deschide accesul la lumile virtuale" (Balandier, 2000, p. 152). Imaginea actioneaza, "fiecare ii acorda libertate de miscare si se subordoneaza influentelor ei". Imaginile in miscare sunt cele mai active si cele mai constrangatoare; ele impun o noua forma de inteligibilitate, in care afectul sa tina loc de judecata si de evaluare.

Dupa Gilbert Durand, mass-media, in ipostaza lor de difuzori de imagini, "sunt omniprezenti la toate nivelurile reprezentarii, ale psihiei omului occidental sau occidentalizat" (Durand, 1999, p. 145). Comunicarea sociala, in aspectele ei interindividuale, institutionale si mediatice, apare ca o conditie de posibilitate si de determinare a reprezentarilor si a gandirii sociale. Imaginarul social si imaginarul individual se intalnesc in discurs, intr-un sistem de reprezentari colective.

Reprezentarile sociale au drept continut cunostinte, credinte, opinii pe care le impartaseste un grup fata de un obiect social dat; ele intretin cu obiectul social raporturi de simbolizare si de interpretare, de atribuire de semnificatii. In acest fel, obiectul social este "reconstruit". Informatia este selectionata din context si schematizata pentru a forma "un nucleu figurativ". Acesta contine elemente ce formeaza un ansamblu coerent si imaginat, transformand abstractul in concret.

Pe masura ce informatia este simplificata si remodelata pentru a se inscrie in logica si coerenta interna a grupului, ea devine consensuala in grup si, deci, comunicabila, in calitatea ei de noua componenta a imaginarului grupului. Reprezentarile sociale sunt formate dintr-o imagine si din sensul care este atasat acesteia. "Ele constituie o forma particulara de gandire simbolica, odata ce imaginile concrete cuprind direct si in acelasi timp o trimitere la un ansamblu de raporturi foarte sistematice, ce dau semnificatie si mai ampla acestor imagini concrete" (A. Palmonari, W. Doise, 1996, p. 25). O reprezentare sociala nu se poate analiza decat in termenii unui parcurs iconic si lingvistic, trimitand in amonte la surse cum sunt reprezentarile mentale si fantasmele si in amonte, cand sunt, la randul lor, surse pentru alte constructii cognitive: clisee, stereotipuri, prejudecati; povestiri, mituri; superstitii, credinte. Astfel, gandirea sociala este marcata atat de iconica mentala, cat si de lingvistica.

Construirea sensului este un proces cultural care implica:

(a) denotatia, ca semnificatie prima a unui cuvant, a unei imagini sau secvente este recunoscuta si inteleasa sub influenta contextului utilizarii; la acest nivel, demersul interpretarii se sprijina pe semne, forme si conventii cu un pronuntat caracter consensual;

(b) conotatia, ca semnificatie secunda, implicita sau asociativa a unui cuvant, a unei imagini sau a unei secvente este recunoscuta si inteleasa; la acest nivel trebuie luate in considerare o variabila biografica si una sociala in organizarea activitatii de perceptie, cunoastere si atribuire de semnificatii;

(c) constituirea sensului general, la nivelul caruia indivizii atribuie o semnificatie mai generala celor auzite si vazute, "in cunoasterea si memoria personala, unde acestea vor continua sa opereze o modificare asupra altor constituante ale constiintei sau inconstientului" (Haines, 2000, p. 47). Mass-media vehiculeaza reprezentari, simboluri, mituri si stereotipuri contribuind continuu la reconstituirea simtului comun sau a formei de intelegere care creeaza substratul de imagini si de sensuri, fara de care nici o colectivitate nu poate coopera (Ibidem, p. 30).

Dupa Marshall McLuhan, orice mediu nou de servicii, cum sunt cele create de alfabet, de caile ferate, de automobil, de telegraf sau de radio, modifica profund chiar natura si imaginea oamenilor care il folosesc. "Schimbarile radicale de identitate, petrecandu-se brusc si in intervale de timp extrem de scurte, s-au dovedit mai ucigatoare si mai distructive pentru valorile omenesti decat razboaiele purtate cu arme materiale" (McLuhan, 2006, p. 560). Mijloacele de comunicare nu sunt simpli catalizatori, ci "poseda propria fizica si chimie, care contribuie in fiecare moment la alchimia si la schimbarea sociala" (Ibidem, p. 293).

In era electrica, alterarea identitatii umane din cauza noilor medii de servicii informationale a lasat populatii intregi fara valori personale sau comunitare, iar efectele acesteia le depasesc substantial pe cele ale diverselor crize alimentare, de carburanti sau energetice. Marshall McLuhan il citeaza pe Medawar pentru a evidentia faptul ca principala caracteristica a omului "izvoraste mai putin din capacitatea de a inventa unelte, cat din comunicarea de la o fiinta omeneasca la cealalta a know-how-ului necesar pentru confectionarea lor" (apud McLuhan, 2006, p. 560).

In societatile traditionale, care sunt societati ale oralitatii, dramatizarile sociale si politice tin intr-un anume fel de natura lucrurilor. Ele sunt aspect de functionare si de manifestare cvasicotidiene. Generalizarea scrisului, imprimeriei, modifica, in primul rand, aceasta situatie. "Argumentarea se substituie demonstratiei, iar abstractul, analiticul, codificatul - cunoasterii globale, imediate si emotionale. Ideea prevaleaza asupra imaginii, ideologia asupra dispozitivelor simbolice si practicilor care le vizualizeaza" (Ballandier, 2000, p. 123). Cultura scrisa a a incurajat individualismul si specializarea.

Cuvantul tiparit a rascolit intreaga ordine a societatii si a prefigurat noi modalitati de organizare a unor activitati esentiale pentru om si pentru ordinea capitalista care tocmai se nastea. "Cartea a fost prima masina de invatat si, de asemenea, primul bun produs la scara de masa"(McLuhan, 1994, p.174). Ea s-a instituit ca instrument al individualismului si a facut posibila exprimarea personal in societate. Publicatiile tiparite au reprezentat un mijloc ideal pentru cucerirea faimei si a celebritatii. "Pana la aparitia cinematografiei nu a existat nicaieri in lume un mijloc atat de eficient cum e cartea in ceea ce priveste difuzarea unei imagini personale" (McLuhan, 1975, p.219). Guvernarea, educatia si arta au dobandit caracteristicile principalului mijloc de comunicare si logica lui particulara in organizarea experientei vizuale.

Dar, in vreme ce puterea vizuala extinsa prin tipar mareste efectiv, la randul ei, mijloacele de a organiza un continuu spatial, puterea auditiva extinsa electric aboleste de fapt spatiu si timp, fara deosebire. Tehnologia electrica este instantanee si omniprezenta, putand sa creeze multiple centre-fara-margini (McLuhan, 2006, p. 135). Innis reliefeaza faptul ca "efectul dezastruos al monopolului comunicarii bazate pe ochi a grabit dezvoltarea unui tip concurential de comunicare, bazat pe ureche, prin radio si prin introducerea sunetului in cinematografie si televiziune" (apud McLuhan, 2006, p. 135). Eficacitatea materialului tiparit a cedat in fata radiodifuzarii si a sonorizarii.

Revolutia electronica creeaza o noua ruptura; ea angreneaza partial intoarcerea vechilor modalitati. Radioul stabileste amniprezenta cuvantului, permite dramatizarea sonora, face posibila influenta asupra unor audiente numeroase. Astfel, se instaleaza un fel de radiocratie. Inventarea radioului l-a ajutat pe David Sarnoff in preluarea puterii ca  presedinte al NBC; el a transmis noa[tea de la ultimul etaj al unui hotel din New-York ca Titanicul s-a ciocnit de un aisberg si s-a scufundat. El a fost singura legatura dintre cei aflati la bord cu familiile lor, cu partenerii de afaceri, cu avocatii.

Eseu: Echipa de proiect Proiect: Managementul emotiilor

Radioul a revolutionat, prin emisiunile de divertisment, prin emisiunile culturale si buletinele de stiri, modalitatile de informare si a servit aparitiei "culturii populare".

Epoca electrica, reprezentata de telegraf, de radio, de televiziune, de computere, marginalizeaza importanta. Utilizarea mijloacelor de comunicare implica crearea unor noi forme de actiune si interactiune in lumea sociala, a unor noi tipuri de relatii sociale si a unor noi moduri de a fi in legatura cu ceilalti si cu sine.

In lucrarea Aventurile imaginii. Imaginatia simbolica. Imaginarul. Gilbert Durand sustine ca din leagan si pana in mormant, imaginea este prezenta, dictand intentiile producatorilor anonimi sau oculti: incepand cu trezirea pedagogica a copilului, cu optiunile economice sau profesionale ale adolescentului, "cu optiunile tipologice (look-ul) ale fiecaruia, in moravurile publice sau private, imaginea mediatica este prezenta, uneori dorindu-se «informatie», alteori ascunzand ideologia unei «propagande» sau facandu-se «publicitate» seducatoare" (Durand, 1999, pp. 145-146).

Mai intai, mijloacele de comunicare servesc la transmiterea informatiei si a continutului simbolic catre indivizi. Termenul de "putere simbolica" este folosit pentru a desemna "capacitatea de a interveni in cursul evenimentelor, de a influenta actiunile celorlalti si de a crea, intr-adevar, evenimente, prin intermediul producerii si transmiterii formelor simbolice" (Thompson, 2000, p. 21). Apoi, mass-media transforma organizarea spatiala si temporala a vietii sociale, "creand noi forme de actiune si de interactiune, precum si noi moduri de exercitare a puterii, care nu mai sunt legate de impartasirea unui spatiu comun" (Thompson, 2000, p. 10). Studiul mijloacelor de comunicare in masa se ocupa atat de continutul lor, cat si de mijloacele insele, a caror dezvoltare exploziva ocupa, tot mai mult, mediul uman de existenta.

In acest context, devine problematica putinta noatra de a controla propria evolutie. "Astazi, in era electronica a comunicarii instantanee, cred ca supravietuirea noastra - sau, in cel mai fericit caz, doar linistea si fericirea noastra - depinde de intelegerea naturii noului mediu, deorece, spre deosebire de schimbarile ambientale anterioare, mijloacele electrice provoaca o transformare totala si aproape instantanee a culturii, a valorilor si atitudinilor" (apud Dobrescu & Bargaoanu & Corbu, 2007, p. 359). Aceasta rasturnare genereaza o mare suferinta si o pierdere de identitate care nu pot fi ameliorate decat prin constiinta dinamicii procesului.

Daca intelegem transformarile revolutionare cauzate de noile mijloace, putem sa le anticipam si sa le controlam; "dar daca staruim in transa noastra subliminala autoindusa, vom deveni sclavii lor"(ist com 359, Idem, p.344-345). Mijloacele de comunicare de masa un caracter public mediat, spatiu non-localizat, nondialogic, deschis al vizibilului, "in care formele simbolice mediate pot fi exprimate si primite de o pluralitate de alti indivizi nonprezenti" (Staciungelu, 2009, p. 145).

Spatiul public nu mai este legat de anumite locuri spatio-temporale: el se constituie ca o sfera de manifestare a formelor simbolice mediate, in care indivizii actioneaza si interactioneaza la nivel global. "Producatorii transmit mesaje mass-media pentru o serie nedefinita de potentiali destinatari, iar destinatarii primesc de obicei aceste mesaje in conditii care nu le permit sa le raspunda producatorilor intr-o maniera directa si discursiva" (Stancigelu, 2009, p. 145). Cuvitele si imaginile pot aparea spontan, iar consecintele faptului de a deveni vizibil nu pot fi complet anticipate si controlate. Cateva propozitii care apar initial pe contrapagina unui ziar local pot fi culese de presa nationala si transformate intr-un mare eveniment; "o imagine surprinsa de un fotograf amator poate fi culeasa de retelele de televiziune si transmisa in toata lumea; consecintele acestor procese si altora similare nu pot fi determinate dinainte" (Ibidem).

In prezent, datorita noilor tehnologii, modalitatile de folosire a imaginilor se multiplica. Ea devine artizanul principal al constructiilor realului. Prin formele sale cele mai elaborate - numite de sinteza, evaluative - imaginea este capabila de metamorfoze infinite, opereaza prin simulare si deschide accesul la lumile alternative. Realul, produs printr-un flux de imagini contonuu si permanent intretinut, devine comparabil cu un palimset scris, modificat, rescris la nesfarsit. Imaginea da impresia unei comunicari, a unui schimb, intensificat prin efectul de scena, se adreseza imaginarului, asteptarilor, dorintei ca cineva sa o observe (Ballandier, 2000, p. 152).

Putem aprecia, din aceste perspective, insemnatatea pe care luptele pentru vizibilitate au ajuns sa o detina in viata sociala si politica a societatilor de la sfasitul secolului XX. "Imaginile si mesajele mass-media pot duce la scindari si sentimente profunde de injustitie care sunt experimentate de indivizi in cursul vietii lor de fiecare zi." Mijloacele de comunicare pot politiza fiecare zi facand-o vizibila si observabila in moduri care nu erau posibile inainte, "transformand astfel evenimentele zilnice intr-un catalizator al actiunii care se revarsa cu mult dincolo de locurile imediate in care se petrec evenimentele." (Thompson, 2000, p. 116). Forta comunicarii si cea a tehnicii se asociaza. Ele se juxtapun si se consolideaza reciproc. Prima dintre ele a marcat intrarea in era videosferei. Dominatia comunicarii media a provocat nasterea unei societati diferite, transparenta, precum si bulversarea modurilor de cunoastere si a stilurilor de gandire.

Mijlocul si mesajul

Fiecare mijloc de comunicare poseda o logica a sa in orientarea perceptiei si organizarea experientei. Cand un mijloc de comunicare este dominant intr-o epoca, el prefigureaza pentru utilizatorii sai, membrii unei comunitati umane ceea ce este corect, ceea ce este adevarat, stabilind nu numai ce sa gandeasca acestia, dar si cum sa gandeasca. De aceea, McLuhan afirma: "iata adevaratul sens al formularii repetate frecvent de mine, «mijlocul este mesajul»: mijlocul determina modurile de perceptie" (1994, p.278).

Luhan recunoaste ca modelam propriile instrumente si, apoi, ele ne modeleaza pe noi. Daca vom corela aprecierea de mai sus cu formula sa "Mijlocul este mesajul", daca mijlocul si mesajul sunt notiuni intersanjabile, atunci putem spune nu numai ca omul este modelat de propriile instrumente, ci este monopolizat, sechestrat chiar de catre ele.

In cele din urma, mijloacele de comunicare ne schimba si pe noi insine, cei care la prima vedere le utilizam in procesul de comunicare. Ne schimbam fara sa ne dam seama, pentru ca ele, la randul lor, ne solicit anumite dimensiuni ale echipamentului nostru senzorial si prefigureaza un gen de portret al nostru pe baza simturilor la care apeleaza o tehnologie sau alta; cum apelul se face in mod covarsitor la vaz, epoca marcata de tipar favorizeaza o dezvoltare unilaterala a noastra.

Mijlocul de comunicare prefigureaza un tip de percepere a realitatii, in functie de natura sa; dar aceeasi masura ne-o impune si noua insine. Suntem influentati si noi asa cum este influentat procesul de perceptie propriu zisa "Devenim ceea ce detinem Modelam uneltele, instrumentele noastre si dupa aceea ele ne modeleaza pe noi" (apud Dobrescu & Bargaoanu & Corbu, 2007, p. 348). Acest tip de influenta a mijlocului, profunda si durabila, exprima sensul esential al formulei "mijlocul este mesajul". "Ambitia lui Luhan este sa surprinda «gramatica» inerenta mijlocului de comunicare, forma in care el modeleaza nu doar gandirea, ci chiar sensibilitatea epocii in care este dominant" (Dobrescu & Bargaoanu & Corbu, 2007, p. 348). Iata o alta dimensiune, mai adanca, a formulei "mijlocul este mesajul".

Mass-media generata de marea prefacere a electricitatii introduce producerea instantanee a lucrurilor, iar legaturile dintre fapte si evenimente iau forma unei constiinte emergente focalizata nu pe segmente si legaturile dintre ele, ci pe ansamblu, pe conturul mare al lucrurilor. "Inaintea aparitiei vitezei electrice si a campului total nu s-ar fi putut afirma un asemenea lucru. Parea ca mesajul era continutul" (McLuhan, 1975, p. 13). In prezent, insa, ceea ce primeaza este structura integrala, continuitatea, influenta sa in timp, dincolo de "continuturile" si "mesajele" pe care elementele separate le poarta cu ele, facand inteligibila formula "mijlocul este mesajul". Omului nu-i mai ramane nici o posibilitate de influenta, de interventie asupra propriului mijloc.

In viziunea lui Daniel Bougnoux, o textura invizibila relationeaza mass-media de formele de cunoastere ale mediului social, ale reprezentarilor politice sau ale culturii. Daca mijloacele de transport ne modofica perceptia asupra peisajului, "la fel, formele de imaginar se schimba cand trecem de la scris la ecran si figurile autoritatii evolueaza in functie de suporturi: gramatica mass-media o exprima pe cea a puterii" (Bougnoux, 2010, p. 219), iar regulile sunt diferite daca omul public se foloseste de cuvantul tiparit, de radio sau de televiziune. Suportul este o parte a mesajului. "Asocierea mediului si a mesajului nu este mai putin promitatoare, cid oar ezitanta inca" (Ibidem). Unealta este integrata in logicile sociale si in pragmatic utilizarilor. Orice inovatie trebuie sa realizeze un pact cu utilizatorii, care sunt inzestrati cu rutine si obisnuinte, care trebuie depasite.

Ca si semnele, media se dizolva in efectele lor. "Cand degetul arata catre luna, esti nebun (sau semio-mediolog) daca privesti degetul" (Bougnoux, 2010, p. 221). Dupa Daniel Bougnoux, membrii societati manifesta o anumita "inconstienta «semio-mediologica»", ce se manifesta prin o mai buna cunoastere a literaturii decat pe cea a comertului de carte si a tipografiei, lista bataliilor pierdute sau castigate decat detaliile legate de instrumental folosit, operele de arta decat functionarea meseriilor etc. Studiile socio-culturale uita, de cele mai multe ori, mijloacele pe care se sprijina produsele analizate.

De aceea, Daniel Bougnoux propune crearea mediologiei, ca domeniu care sa cerceteze mass-media ca interactiune intre mediatori si tehnici. Pentru a prezenta aceste fenomene complexe, autorul distinge intre doua abordari fundamentale:

(a) calea "ascendenta", care studiaza efectele simbolice si sociale ale evolutiilor tehnice, "modul in care hartia, tipografia, electricitatea sau Internetul influenteaza conditiile memoriei, cunoasterii, autoritatii sau credintei" (Bougnoux, 2010, p. 221);

(b) calea "descendenta", care isi propune o mai buna intelegere a eficacitatii simbolice a ideilor, credintelor si doctrinelor; o interogatie fondatoare a acestui demers poate fi, de exemplu, cum poate o doctrina sa isi invinga adversarele si sa ramana de neinlocuit?

Lumea tehnica este tot mai greu de izolat. Frontiera dintre viata si ansamblul artefactelor umane a devenit dificil de trasat (Bougnoux, 2010, p. 223).