Comunicare
Comunicare publica - comunicarea umanaCOMUNICARE PUBLICA COMUNICAREA UMANA Comunicarea 'schimbul de informatii, idei si sentimente' a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere si receptie de simboluri care au atasate intelesuri. Comunicarea este deci acel fenomen care permite crearea de legaturi intre oameni, intre institutii si intre institutii si oameni, legaturi asemanatoare unor punti invizibile de esenta informationala Derivand din latinescul
' communis ' (comun), comunicarea semnifica faptul ca atunci cand comunicam, incercam sa
stabilim cu cineva o comunitate catre care sa difuzam informatii, idei, Protagonistul comunicarii nu este cuvantul, ci persoana in integralitatea sa de trup, minte, inima si suflet. Oricare din aceste dimensiuni constitutive vorbeste intr-un limbaj propriu, foloseste un mod expresiv propriu, care inainte de a fi decodat de partener, e descifrat in eu-l sau interior. In concluzie, trebuie sa fim limpezi in si cu noi insine pentru a putea comunica in mod profitabil cu celalalt. Comunicarea este "verticala, orizontala,
laterala; orala, scrisa, ascultare, citire, metode, medii,
moduri, canale, retele, fluxuri informationale; interpersonala,
intrapersonala, interorganizationala, intraorganizationala" O definitie completa a comunicarii ar trebui sa ia in calcul urmatoarele aspecte:
"Comunicarea este procesul prin care o parte (numita emitator) transmite informatii (un mesaj) unei alte parti (numita receptor) (Baron, 1983) ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE . Emitatorul - o persoana inspira incredere daca: n Este competenta (calitate exprimata prin continutul mesajului si modul in care este acesta transmis) n Are abilitatea de a stabili o relatie pozitiva si constructiva cu grupul sau individul n Dovedeste coerenta intre mesajul verbal si cel non-verbal n Arata respect si incredere (si nu putere) fata de receptor
n Ocupa o anumita pozitie sociala n Are unele caracteristici similare cu receptorul (ex. varsta, cultura, experienta etc.). 2. Mesajul - clar, simplu, atragator, relevant pentru receptor n Are 2 componente: a.) continut (cuvinte) b.) emotii / sentimente (adeseori comunicate non-verbal: expresia fetei, gesturi, tonul vocii) n Sentimentele din spatele cuvintelor sunt adeseori mai importante pentru interpretarea unui mesaj. 3. Canalul - relevant pentru persoana receptoare. 4. Receptorul - interes pentru subiect, atitudinea fata de emitator 5. Feedback - depinde de gradul de deschidere si exprimarea verbala a receptorului; comunicarea depinde si de masura in care emitatorul este atent la canalul non-verbal folosit de receptor. 6. Codul - limbajul (cuvintele, expresiile) trebuie sa fie comune pentru emitator si receptor. COMPONENTELE COMUNICARII Componenta nonverbala a comunicarii este esentiala in schimbarea de atitudini. Studiile de specialitate arata ca din efecte s-au obtinut datorita continutului verbal al mesajului s-au datorat caracteristicilor vocii (inflexiuni, ton, calitate, viteza de vorbire) si expresiei faciale 55% limbajului trupului Tipologia comunicarii In functie de numarul celor implicati: n comunicarea intrapersonala - derulata in forul interior al unui individ. Acesta devine succesiv emitator si receptor in formularea unei suite de idei (ganduri); n Comunicarea interpersonala se realizeaza printr-un schimb de mesaje intre doua persoane; poate fi directa (face-to-face) sau indirecta (mediata); n Comunicarea de grup se deruleaza, in general, sub forma dezbaterii in cadrul reuniunii unui grup; poate fi derulata intr-o maniera directa sau mediata n Comunicarea publica -de masa reprezinta producerea si difuzarea unor mesaje de catre un sistem mediatic institutionalizat catre un public eterogen si numeros. in functie de rigurozitate: n comunicarea formala- este conditionata de respectarea unor cadre referentiale care determina o maniera aparte de construire si transmitere a mesajelor;- exprima specificitatea unor domenii distincte de activitate umana (stiintific, juridic, economic etc.) n Comunicarea informala - prezinta o dimensiune adaptativa mult mai consistenta printr-o raportare directa la contextul in care se desfasoara; ea reflecta specificul cultural al unui grup sau comunitati de apartenenta; Eficienta comunicarii presupune: n Previziune n Organizare n Antrenare-formare n Coordonare n Control- evaluare Obiectivele comunicarii n sa fim receptati (auziti, cititi) n sa fim intelesi n sa fim acceptati, integrati n sa provocam o reactie ( o schimbare de comportament sau atitudine) Functiile comunicarii n de informare - a da si a primi informatii n sociala - pentru formarea si mentinerea relatiilor n persuasiva - a convinge oamenii sa actioneze intr-un anumit fel n instrumentala - a realiza un anume obiectiv n de indeplinire a rolului - a actiona intr-un mod predictibil n de a reduce anxietatea - a rezolva problemele si a reduce ingrijorarea n functia emotionala - a fi prietenos Decalogul comunicarii
|