Tehnica pasunatului

Se refera la modul in care animalele pasc iarba, la evenimentele normale zilnice si cele sezoniere care apar cand animalele sunt pe tarla. Pasunatul propriu-zis, atunci cand animalele se hranesc cu iarba pasunii dureaza 6-11 ore zilnic si in mod normal se desfasoara in doua perioade majore, dupa rasaritul soarelui si inainte de amurg. Timpul cat dureaza pasunatul depinde de administrarea sau nu a furajelor concentrate.

In timpul pasunatului vitele se misca incet pe o pasune si rup succesiv cate o gura de iarba. Viteza normala de pasunat este de 40-70 muscaturi pe minute. Oile pasc similar (dar se deplaseaza mai mult), avand gura mai mica si frecventa cu care musca iarba mai mare.

Daca iarba pajistii este rara, animalele fac cativa pasi intre doua muscaturi succesive din iarba. Cand rumenul este plin animalele se odihnesc, timp in care rumega iarba. Aceasta operatie poate fi facuta de animale stand in picioare sau culcate.

Timpul necesar pentru rumegare depinde de fibrozitatea ierbii consumate insa in mod normal dureaza 5-9 ore (ceva mai mult pentru iarba imbatranita).

In mod normal timpul de pasunat creste cu dificultatea ruperii ierbii consumate. Animalele care sunt pe pajiste pot parcurge 2-6 km/zi. Fecalele se depun de 10-12 ori/zi iar urina de 4-6 ori. Vacile de lapte depun aproximativ jumatate in timpul noptii iar 10-15 % in deplasare spre adapatori sau adapost, restul din fecale ziua in timpul pascutului. In privinta adaparii animalele beau apa de 2-4 ori/zi, in functie de continutul in umiditate al ierbii.

1. Momentul inceperii pasunatului, are o deosebita importanta atat pentru starea vegetatiei depinzand de aceasta si de sanatatea animalelor si de aceea nu poate fi fixat strict calendaristic.

Daca pasunatul se incepe prea devreme, cand plantele sunt prea tinere si solul prea umed, asupra vegetatiei efectele negative sunt urmatoarele:

- se distruge stratul de telina, se batatoreste solul si se inrautateste regimul de aer din sol, se formeaza gropi si musuroaie;

- pe terenurile in panta se declanseaza eroziunea;

- se modifica compozitia floristica disparand plantele valoroase mai pretentioase din punct de vedere al apei, aerului si hranei din sol;

- plantele fiind tinere au suprafata foliara redusa si vor folosi pentru refacerea lor substantele de rezerva acumulate in organele din sol, ce are ca efect epuizarea lor.

Efectele negative asupra animalelor sunt: iarba prea tanara contine multa apa si ca atare are un efect laxativ epuizant, ceea ce duce la eliminarea excesiva a sarurilor minerale de Cu, Mg, Na; continand putina celuloza nu se preteaza la salivatie si rumegare, animalele fiind predispuse la intoxicatii si meteorizatii; - continutul mare de azot al ierbii tinere determina acumularea in stomac a amoniacului si ca atare declansarea unor fermentatii periculoase.

Pe de alta parte inceperea prea tardiva a pasunatului are o alta serie de efecte negative cum ar fi: sporirea continutului de celuloza si scaderea celui de proteina, reducerea gradului de consumabilitate si digestibilitate. Acestea obliga ca atunci cand nu s-a putut intra la pasunat in timpul optim iarba sa fie cosita si transformata in fan, semifan, siloz pentru a se reduce pierderile.

Momentul optim de incepere a pasunatului este atunci cand solul s-a zvantat si plantele au ajuns la inaltimea de 10-15 cm, pe pajistile alcatuite din plante marunte, 15-20 cm in zonele cu precipitatii abundente si plante de talie inalta, 20-30 cm pe pajistile cultivate.

Cum un ciclu de pasunat in primavara dureaza 25-30 zile, este evident ca pe unele tarlale aceasta faza va fi mult depasita. De aceea este obligatoriu ca in primul ciclu de pasunat 2-3 tarlale (functie de numarul de tarlale si durata cat stau animalele pe o tarla), sa se coseasca in diferite fenofaze urmand a fi pasunate in urmatoarele cicluri.

Aceasta are ca avantaj: o mai buna valorificare a plantelor, o repartizare mai uniforma a productiilor pe cicluri, asigurand totodata alternanta folosiri pajistii prin pasunat sau cosit.

Inaltimea de pasunat, se refera la inaltimea pe care o au plantele dupa ce s-au pasunat. Aceasta inaltime este determinata de specia care pasuneaza si nu poate fi influentata decat prin repartizarea spre pasunat unei anumite specii de animale sau prin folosirea ierbii la iesle si atunci cositul se poate face la inaltimea dorita.

In functie de compozitia floristica in pasunile de stepa si silvostepa pasunatul se face la 3-4 cm, a celor din zona forestiera la 4-5 cm, a celor alpine la 3-4 cm iar pe pasunile cultivate la 5-6 cm.

Frecventa pasunatului, este una din cele mai importante elemente ale unui pasunat rational. Elementul esential de care trebuie sa se tina seama, este durata de regenerare. Productia pasunilor este data de numarul de recolte din timpul unui sezon, de talia plantelor la recoltat si inaltimea ierbii ramase, care dupa cum s-a vazut influenteaza mult productia. Datele cuprinse in tabelul 12.9. sunt edificatoare din acest punct de vedere.

Tabelul 12.9.

Influenta frecventei de recoltare asupra productiilor

(dupa Holmes, 1980)

Faptul ca productia este invers proportionala cu numarul de recolte se datoreaza in parte faptului ca in cazul cosirilor mai rare suprafata foliara si deci cea capabila de fotosinteza, este mai mare. Acest lucru este mai pregnant evidentiat la formele inalte cu multe frunze tulpinale.

Frecventa pasunatului depinde deci si de speciile care alcatuiesc covorul vegetal. Speciile cu talie joasa, adaptate pentru pasunat cum ar fi Lolium perenne, Poa pratensis, Festuca rubra, Trifolium repens, Medicago lupulina, Lotus corniculatus etc, care au un numar mare de frunze bazale si lastari asternuti pe sol, suporta un pasunat repetat, fara ca productia sa scada prea mult si aceasta datorita capacitatii lor mari de refacere. Si in acest caz pasunatul excesiv determina scaderi considerabile de productie. Astfel de exemplu pasunile montane de Festuca rubra pot fi pasunate de trei ori fara ca productia sa scada.

Modul de executare a pasunatului pe tarla, prezinta o importanta deosebita atat pentru compozitia floristica a pajistii cat si pentru productia animaliera. Aceasta comporta doua aspecte diferite si anume: modalitatea efectuarii pasunatului in interiorul tarlalei si timpul de pasunat pe tarla.

In cadrul modalitatii de deplasare a animalelor pe tarla exista doua posibilitati:

-cand animalele sunt lasate libere pe tarla;

-cand se limiteaza suprafata de deplasare cu gard electric, astfel incat animalele nu pot inainta decat treptat, pe masura ce consuma iarba. Aceasta duce la cresterea gradului de consumabilitate, la evitarea batatoririi solului.

Timpul de pasunat pe tarla prezinta de asemenea o importanta deosebita. Se cunoaste faptul ca animalele erbivore reusesc in cateva ore sa-si procure necesarul de hrana. In rest se plimba calcand iarba si batatorind solul. De aceea este indicat ca sa se pasuneze dimineata 3-4 ore, sa se intrerupa pasunatul 2-4 ore si sa se reia dupa masa, de asemenea, 3-4 ore.

Data incetarii pasunatului, este legata de epoca venirii primelor ingheturi. Ultimul pasunat trebuie sa se realizeze cel mai tarziu cu 25-30 zile inainte de instalarea gheturilor permanente. Astfel plantele au posibilitatea sa acumuleze glucide, sa-si refaca masa vegetativa. Aceasta duce la o buna suportare a ingheturilor, pe de o parte, iar pe de alta parte la pornirea timpurie in vegetatie.

Toamna intarzierea pasunatului, pana la venirea ingheturilor, face ca iarba sa nu se poata reface corespunzator primavara, constituind una din cauzele disparitiei speciilor valoroase de pe astfel de pajisti.

Lucrarile ce se executa in timpul pasunatului

In timpul pasunatului trebuie sa se execute o serie de lucrari care sa duca la imbunatatirea compozitiei floristice, la refacerea cat mai rapida a plantelor, la sporirea productiei de masa verde pe unitatea de suprafata, la asigurarea zooigienei.

Aceste masuri, care sunt obligatorii se refera la o serie de lucrari dintre care cele mai importante sunt.

- cosirea resturilor nepasunate dupa ce animalele au parasit tarlaua, ceea ce impiedica de fapt fructificarea plantelor slabe din punct de vedere furajer, neconsumate de animale;

- imprastierea dejectiilor animaliere, care prezinta cel putin trei avantaje legate de faptul ca: se impiedica astfel crearea  de conditii dezvoltarii buruienilor nitrofile nevaloroase, care s-ar dezvolta in jurul acestora, se realizeaza o anumita fertilizare a pajistilor, se inlatura focarele de infectie cu viermi paraziti;

Aceasta operatie se realizeaza cu grapele sau tarsitoarele. Tot in aceasta perioada se asigura fertilizanti fractionati cu azot. Toate aceste masuri, aplicate in complex, au ca efect cresterea valorii economice a pasunii respective.