Ovarul, salpinxul, uterul la vaca

Anatomia Aparatului genital la vaca

Din punct de vedere anatomic, acesta este situat pe planseul bazinului. in cazul femelelor ce au avut mai multe gestatii, coarnele uterine depasesc marginea anterioara a pubisului. Aparatul genital la vaca este alcatuit din:

Ovar – in forma de migdala, sambure de piersica, elipsoidala.

Oviduct – este mai putin flexos si mai gros ca la iapa. Pavilionul este alungit, foarte franjurat si inconjoara ovarul. Extremitatea uterine a oviductului se continua cu varful cornului uterin.

Uter – este de tip bicornis subseptatus, avand coarnele uterine curbate inainte, in jos si-n lateral (au forma de coarne de berbec).

Cervix – este foarte dezvoltat, peretii foarte grosi, consistenta ferma. Faldurile mucoasei sunt orientate atat longitudinal, cat si transversal.

Vagin – este constituit dintr-un perete gros. Pe planseu de o parte si de alta a liniei mediane, se deschid canalele Gartner, care prezinta extremitatea anterioara in fund de sac (se intind pana in apropierea cervixului ), iar posterior se deschid langa meatul urinar.

Vestibul vaginal – lung; pe peretele lateral se deschid orificiile glandelor vestibulare majore (Bartholin).

Vulva – prezinta labii evidente care in faza luteala au pielea ridata, iar in faza foliculara fara pliuri si edematiata. Clitorisul este redus ( corp fibros fara tesut erectile, capuson foarte redus ).

Ligamente largi – sunt inserate infero-lateral pe mica curbura a coarnelor uterine si a corpului uterin.

1.1. Ovarul

Topografic acesta se intalneste in planul bifurcatiei coarnelor uterine la femelele tinere sau in planul unghiurilor externe ale iliumurilor. Este situate in cavitatea peritoneala.

Ovarul are o forma elipsoidala, prezentand o suprafata initial neteda. Dupa pubertate suprafata acestuia devine neuniforma. Acest fenomen se datoreaza in principal foliculilor ovarieni si corpurilor galbeni, dar si anumitor procese patologice ce intervin la acest nivel.

La vaca, ovarul prezinta o consistenta fibro-elastica. Culoarea variind de la albicios in perioada pregenitala, roz palida uneori rosiatica la femelele adulte si pana la alb cenusiu in climacterium.

Greutatea ovarului variaza in functie de fazele si stadiile ciclului sexual, starea de intretinere a femelei etc. Astfel, la vitea greutatea medie a ovarului drept este de 5,34g, iar cea a celui stang de 3,37g. Sau la vaca ovarul drept are 8,5g si cel stang 5,1g.

Din punct de vedere morfologic putem sa afirmam ca ovarul este alcatuit dintr-un tesut propriu, vase si nervi, fiind acoperit la exterior de o albuginee. Albugineea se gaseste subepiteliul cubic al ovarului. Este de natura conjunctivo-fibroasa, inextensibila, are o grosime cuprinsa intre 0.01-0.1 mm, de culoare albicioasa si acopera ovarul pe intreaga suprafata. Ea patrunde in hil unde se continua cu stroma conjunctiva.

Tesutul propriu ovarian este dispus in doua zone: o zona conjunctivo-vasculara in jurul hilului, purtand denumirea de medulara, si o zona parenchimatoasa  situate periferic, cu extindere variabila in functie de specie, denumita corticala.

Zona parenchimatoasa sau corticala este formata dintr-o stroma conjunctivo-vasculara cu numeroase celule mezenchimale, fibroblaste, fibrocite, histiociete, vase capilare, celule poligonale granulare ale glandei interstitiale si un parenchim reprezentat de formatiuni specifice ovariene: foliculi ovarieni in diferite stadii de evolutie sau involutie si corpigalbeni evolutivi sau involutivi. Corticala este constituita in cea mai mare parte din foliculi ovarieni. Foliculiiovarieni pot fi evolutivi sau gametogeni si involutivi. Cea mai mare parte a foliculilor ovarieni sunt involutivi sau tecogeni deoarece celulele germinale dispar, iar cele foliculare sufera un proces de hipertrofie temporara si indeplinesc functie endocrina, de elaborare a hormonilor estrogeni.

Zona vasculara sau medulara este bine vascularizata si inervata. Este  formata din tesut conjunctiv dens cu celule conjunctive tinere care au potential citogen, fibre musculare netede, vase de sange si limfatice, fibre nervoase apartinand sistemului nervos vegetative, microganglioni nervosi si celule poligonale granulate care constituie glanda interstitiala alaturi de celulele tecale din corticala ovariana. Glanda interstitiala are rol endocrin, secreta hormoni estrogeni feminini, progesteronul si androgeni. Ea este formata din grupari de celule secretorii.

1.2. Salpinxul

Este un conduct musculo-membranos de lungime variata, ingustat si uneori flexuos. Se intinde de la ovar pana la varful cornului uterin. La fel ca uterul si vaginul se dezvolta ontogenetic din canalele Muller si are rolul de a transporta ovocitul de la ovar in uter. Este suspendat intre foitele duplicaturii externe a bursei ovariene, respectiv in mezosalpinx, care il leaga de extremitatea anterioara a ligamentelor late, precum si de plafonul cavitatii abdominale. Fiecare oviduct poate fi sistematizat in trei segmente: ovarian, mijlociu si uterin.

Segmentul ovarian se prezinta sub forma unei dilatatii cupuliforme denumita infundibul sau pavilionul trompei. Circumferinta pavilionului este franjurata datorita faptului ca mucoasa de pe fata sa interna prezinta numeroase pliuri bogat vascularizate, care se continua pe fata externa (neteda) cu peritoneu, iar central converg spre orificiul abdominal al trompei uterine. Datorita acestei particularitati cavitatea peritoneala care este perforata, comunica cu exteriorul prin traiectul cailor genitale. Unul din franjurile pavilionului care contine si fibre musculare netede se insera pe polul cranial al ovarului formand fimbria ovarica. In timpul ovulatiei pavilionul trompei este capabil sa se aplice pe ovar datorita structurii vascular-erectile si fibrelor musculare, in vederea captarii ovulului.

Segmentul mijlociu este invelit de foitele mezosalpinxului, formeaza o multitudine de flexuozitati care se sterg treptat spre varful cornului uterin unde se continua insensibil, fara o demarcare precisa.

Structura oviductului. Este acoperit la exterior de o seroasa care inveleste un strat conjunctiv subseros ce inconjoara tunica musculara; mucoasa este formata din fibre netede dispuse intr-un strat superficial longitudinal si unul intern circular sau spiral. La nivelul pavilionului tunica musculara este foarte subtire, dar se ingroasa progresiv spre istm; tunica mucoasa prezinta numeroase falduri longitudinale ramificate; epiteliu este format din celule ciliate si neciliate cu rol secretor (in nutritia spermatozoizilor).

Proiect: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)

Fig. 1. Aparatul genital la vaca. 1-Oviduct; 2-Ovar; 3-Corp uterin; 4-Corn uterin; 5- Lig. larg; 6-Cervix; 7-Vagin.

1.3. Uterul

Este un organ musculomembranos tubular, cu cel mai puternic strat muscular de pe toata lungimea tractusului genital femel, interpus intre trompe uterine si vagin, figura 2.

Uterul are rolul de a primi adapost si hrani produsul de conceptie pana cand acesta atinge un anumit grad de dezvoltare pentru a putea fi eliminat la exterior. La speciile domestice uterul are un aspect variat, subsecvent contopirii diferentiate, in plan median, a canalelor Muller. La vaca se intanleste uter bicorn subseptat.

La vaca uterul este asezat la intrarea in cavitatea pelvina, format din doua coarne uterine dispuse cranial, divergent si o portiune impara plasata caudal, reprezentata de corpul uterin care se prelungeste cu gatul (colul ) uterin. Pe fata dorsala a uterului se palpeaza prin examen transrectal santul median separator si ligamentul intercornual. In diagnosticul gestatiei este deosebit de importanta stabilirea simetriei celor doua corne uterine.

Coarnele uterine au o forma conica mult efilata, lungi de 30-35 cm, recurbate si sunt dispuse in plan paramedian, usor divergent. Lungimea acestora este dependenta de numarul de produsi pe care ii poarta femela intr-o perioada de gestatie. La fiecare corn se deosebesc:

- o margine mezometrica concava (sau mica curbura) pe care se insera ligamente late;

- o margine libera, convexa si neteda de o foita seroasa;

- o fata laterala;

- o fata mediana (sau concentrica

- extremitatea craniala (sau varful coarnelor uterine ) se continua cu oviductul;

- extremitatea caudala se continua cu corpul uterin

In plan median intre cele doua coarne uterine se formeaza ligamentul intercornual.

Corpul uterin are un aspect cilindric, este scurt de 5-6 cm, usor turtit dorso-ventral, cu o fata dorsala si una ventrala, doua margini (dreapta si stanga) pe care se insera ligamentele late, caudal se prelungeste cu gatul uterin.

Cervixul este lung de 8-10 cm si are un perete gros si dur. Gatul uterin adaposteste la interior un canal ingust ( canalul cervical ) care comunica cu fundul vaginal, este format dintr-o portiune prevaginala, mai lunga si o portiune vaginala, de aspect cilindric, care predomina pe fundul vaginului.

In jurul portiunii vaginale a cervixului se formeaza un fund de sac circular- fornixul vaginal – rezultat din rasfrangerea mucoasei pe peretele vaginal. La nivelul orificiului exterior al uterului, mucoasa se pliaza radiar si circular, formand floarea involta.

Cavitatea uterina, reprezinta in totalitate spatiul inchis in interiorul uterului. In sensul cranial comunica cu trompele uterine prin orificiul uterin, iar caudal prin orificiul uterin intern ) cu canalul cervical; prin intermediul acestuia cu vaginul prin orificiul uterin extern. Mentinerea uterului in pozitie normala se realizeaza prin intermediul ligamentelor late, precum si prin continuitatea sa caudala cu vaginul.

Ligamentele late reprezinta plica urogenitala care suspenda uterul de o parte si alta in cavitatea pelvina si abdominala. In general, ligamentele late au o forma trapezoidala cu baza mare inserata pe uter si cu baza mica in regiunea sublombara si pe peretii laterali ai cavitatii pelvine.

Structura - uterul este format din:

tunica seroasa (perimetrium );

tesut conjunctiv subseros (parametrium );

tunica musculoasa (myometrium );

tunica mucoasa (endometrium );

Tunica seroasa inveleste in totalitate uterul continuandu-se in sens lateral cu ligamentele late, cranial pe oviducte, iar caudal pe vagin. La nivelul vaginului seroasa se rasfrange pa fata ventrala a rectului, formand fundul de sac rectovaginal, iar ventral pe vezica urinara;

Tesutul conjunctiv care inconjoara uterul este mai dezvoltat la baza ligamentelor largi si se continua intre foitele seroase ale acestora;

Tunica musculara la nivelul coarnelor si corpului uterin este format din fibre musculare netede dispuse in trei straturi slab delimitate intre ele:

stratul intern, situat imediat dupa mucoasa, fibrele musculare sunt dispuse pe doua planuri (longitudinal profund si circular in portiunea superficiala )

stratul mijlociu (sau stratul vascular ) este format din vase mari arteriale si venoase a caror tunica medie se confunda cu fibrele musculare de legatura;

stratul extern are o dispozitie longitudinala.

Fig. 2. Aparatul reproducator la vaca. 1- ovar; 2 -oviduct; 3-corn uterin; 4- mucoasa uterina cu carunculi; 5-corpul uterin; 6-floarea involta;

7- vagin; 8- meat urinar; 9- clitoris;10- labie vulvara.
(Muntean M.,Groza I.- 2002)

La nivelul gatului uterin fibrele musculare sunt dispuse, de asemenea, in trei straturi intretesute insa cu o bogata retea de fibre colagene si elastice. Portiunea vaginala a gatului uterin este mai bogata in aceste elemente ceea ce determina consistenta mai ferma la palpare a gatului uterin. Mucoasa este formata dintr-un epiteliu unistratificat, prismatic inalt sau cu celule ciliate, suprapus peste un corion bogat in elemente celulare.

Mucoasa este in strat subtire plisata in stare de repaus si apare extrem de modificata (ingrosata ) in timpul caldurilor care culmineaza cu ovulatia, prezinta proeminente rotunjite denumite carunculi, care reprezinta structurile materne ale placentei. Vaca prezinta 80-120 de carunculi, dispusi pe patru randuri paralele la nivelul corpului si convergente spre varful coarnelor uterine.

1.4. Vaginul

Reprezinta portiunea terminala a cailor genitale propriu-zise, care prin contopire cu vestibulul vaginal si vulva formeaza organul copulator femel. Are aspect tubular usor aplatizat dorso-ventral, peretii musculo-membranosi elastici, figura 3. Este limitat cranial de gatul uterin, iar cauda de plica himenala care o separa de vestibulul vaginal. Lungimea sa la vaca este de 28-30 cm. Cavitatea vaginala apare uniforma in calibru. In perioada de repaus este complet inchisa prin aderarea stratului mucos; in timpul actului sexual sau in momentul parturitiei, conductul vaginal isi mareste considerabil calibrul prin extensibilitatea peretilor lui. In partea craniala rasfrangerea mucoasei vaginale pe portiunea vaginala a gatului uterin se face la nivelul 'fundului de sac' al vaginului, denumit fronix vaginal. Extremitatea caudala a vaginului este limitata de plica himenala (hymen) la femelele tinere, sau numai de orificiul uretral extern dupa prima nastere.

Structura. Peretele vaginal este asemanator cu cel al uterului si prezinta: o tunica seroasa, tesutul conjunctiv subseros, tunica musculara, mucoasa, submucoasa, in aceasta se gasesc nodulii limfatici, vase si nervi.

Seroasa care acopera vaginul total sau partial, provine din continuarea in sens caudal al seroasei uterinei desprinsa din ligamentele late. La nivelul vaginului peritoneul se rasfrange catre peretii cavitatii pelvine si pe organele invecinate, respectiv spre rect si vezica urinara, determinand aparitia fundurilor de sac: rectovaginal, dispus dorsal ligamentelor late, vezico-vaginal, plasat intre vagin, vezica si ligamentele sale laterale.

Caudal acestor funduri de sac, vaginul este inconjurat de o adventice conjunctiva si formatiunile din loja retroperitoneala. In general, peritoneul acopera 2/3 anterioare din lungimea vaginului, peretele dorsal este acoperit pe o lungime mai mare, iar peretele ventral pe o portiune mai redusa.

Musculoasa este asemanatoare cu cea a uterului, dar mai subtire si cu straturile foarte putin distincte. Se remarca in special la femele cu ovulatie conditionata de actul copulator, dezvoltarea stratului mijlociu vascular sub forma unui plex venos si arterial, larg si deosebit de bogat.

Mucoasa prezinta un epiteliu stratificat pavimentos de tip malpighian; celule superficiale, turtite, contin numeroase granule de cheratohialina; corionul este bogat in fibre elastice. Plisata transversal si longitudinal, mucoasa vaginala are o culoare roz, iar in perioada caldurilor devine rosie si este acoperita cu o cantitate mare de mucus.

La nivelul orificiului uretral extern mucoasa formeaza o cuta redusa-himenul - plasata transversal. Himenul este un perete mucos incomplet, rezultat din fuziunea extremitatilor caudale a canalelor Muller cu extremitatea anterioara a vestibulului vaginal provenit din sinusul urogenital. La femelele domestice are un aspect rudimentar, fiind alcatuit dintr-o simpla cuta mucoasa dispusa pe planseu, cranial orificiului uretral.

Se remarca persistenta uneori a unor bride conjunctio-fibroase precervicale, care reprezinta reminescente embrionale din peretele median al canalelor Muller. In submucoasa se gasesc doua canale reduse numite canale epoforice longitudinale, care isi au originea craniala in fundul de sac in apropierea insertiei cervicale a ligamentelor late, iar caudal se deschid pe peretele ventral al vaginului, flancand meatru urinar si reprezinta vestigii ale canalelor Wolff.

1.5. Vestibulul vaginal

Este analog uretrei intrapelvine de la mascul, reprezentand conductul mixt urogenital femel. Vestibulul este lung (1/2 din lungimea totala a vaginului), dispus in totalitate in cavitatea pelvina intre tablele ischiadice si rect. Este turtit trasversal, peretii sai fiind in contact in plan median.

Este cuprins in loja conjunctiva retroperitoneala si se intinde de la orificiul uretral extern pana la vulva prin care comunica cu exteriorul. Pe planseul vestibulului, imedeat caudal plicii himenale, se gaseste orificiul extern sau meatul urinar, larg acoperit de o cuta mucoasa orientata caudal.

Pe peretii laterali ai vestibulului vaginal se observa un orificiu larg prezentand deschiderea canalului excretor al glandei vestibulare mari. Pe planseul vestibulului, caudal orificiului uretral, se gasesc orificiile glandelor vestibulare mici dispuse pe doua randuri, convergente spre baza clitorisului.

Structura – histologic, vestibulul vaginal se deosebeste de vagin prin lipsa seroasei, dezvoltarea unei musculaturi striate proprii omoloaga muschiului uretral de la mascul precum si prin dezvoltarea stratului vascular care va forma bulbii vestibulari.

1.6. Vulva

Vulva reprezinta partea externa a organelor genitale femele si este asezata imedeat sub anus de care este despartita prin centrul tendinos al perineului. Are aspectul unei fante verticale delimitate de buze reunite la nivelul la doua comisuri. Orificiul vulvar are aspecte diferite, in functie de conformatia buzelor si forma specifica a comisurilor.

Buzele vulvei au o forma mai mult s-au mai putin proieminenta, sunt acoperite de o piele fina prevazuta cu peri rari si care se continua medial cu mucoasa vestibulara.

Comisura dorsala a vulvei este rotunjita si mai larga decat cea ventrala, care este mai rotunjita si legata de anus prin centrul tendinos al perineului.

Comisura ventrala este plasata la nivelul arcadei ischiadice si adaposteste clitorisul este ascutita prelungindu-se cu un smoc de peri caracteristici.

Clitorisul este un organ erectil omolog corpului cavernos al masculului, reprezentand un corp, doua radacini si glandul clitorisului. La rumegatoare corpul clitorisul este destul de redus, iar corpul lui prezinta o inflexiune specifica penisului extremitatea este camuflata in fosa clitoridiana diverticulara.

Perineul este portiunea care acopera apertura caudala a pelvisului. Prin perineu se intelege ansamblul de formatiuni anatomice: musculare, aponevrotice, vasculo-nervoase, precum si organele situate in aceasta regiune. Este limitat ventral de arcada ischiadica, dorsal de vertebre coccigiene, iar lateral de tuberozitati ischiadice si ligamentele sacrotuberoase.

Centrul tendinos al perineului este o intersectie fibro-musculara plasata in plan median intre anus si vulva. In aceasta structura converg urmatorii muschi: muschiul sfincterul anal extern; muschiul bulbospongios; insertia ventrala a ridicatorului anusului; transversul perineului; sfincterul cutanat al buzelor vulvei.

Fascia parineala profunda reprezinta continuarea directa a fasciei profunde a trunchiului in regiunea perineului, formand diafragmul pelvin intern care este ce mai importanta formatiune mecanica perineala si care genereaza si septul perineal; lateral, se insera pe ligamentul sacrotuberos si procesele transverse caudale. Diafragmul pelvin este perforat de orificiile enuntate anterior, iar fata lui craniala suporta rasfrangerea peritoneului parietal si a fasciei pelviene, limitand astfel caudal fundurile de sac sacrorectal, rectogenital, vezicogenital si pubovezical.