Circoviroza porcina - caractere epidemiologice

Etiologie:

Porcine circovirus type 2 (PCV 2) care face parte din fam. circoviridae, genul Circovirus. Se cultiva pe culturi celulare renale de porc si pe culturi de monocite de porc. Este rezistent la cloroform, pH 3 si temperaturi de pana la 70°C. Are efect imunosupresor, celulele sale tinta fiind in primul rand monocitele si macrofagele.

Caractere epidemiologice:

Receptivitate – porc, cea mai receptiva pare a fi rasa Landrace.

Participa la etiologia “sindromului casectizant multisistemic al porcului, dupa intarcare (PMWS).

Virusul persista in sange si sperma timp de 3 luni dupa infectie, timp in care se elimina prin urina, fecale si aerul expirat.

Patogeneza :

PCV 2 se multiplica in celulele mononucleate cu functii fagocitate, pe care le distruge, dar si in hepatocite, mucoasa respiratorie, pulmon si intestinul subtire.

PCV 2 joaca un rol esential in aparitia circovirozei porcine dar nu este suficient pentru a se declansa boala. S-a remarcat ca desi PCV2 este prezent in majoritatea efectivelor, in unele efective se declanseaza clinic infectia sub forma PMWS, iar in altele nu.

Tabloul clinic:

Pincipalele manifestari sunt descrise in cadrul asa numitului “ sindrom casectizant multisistemic al porcilor intarcati” considerat cea mai importanta si frecventa forma de manifestare a infectiei cu PCV2 , dar PCV 2 poate fi izolat si din alte sindroame: “ tremurul congenital al purceilor sugari” (CTNP), pneumonii, enterite, dermatite, nefrite sau tulburari de reproductie.

Dupa o definitie data de Sorden, un porc sau un grup de porci sufera de PMWS, daca se intrunesc urmatoarele conditii:

exista manifestari clinice caracteristice , care includ intarzierea in crestere si dezvoltare, slabire, limfonodita ingvinala

exista leziuni histologice caracteristice in tesutul limfoid

PCV2 poate fi detectat in tesutul limfoid lezionat, la porcii afectati.

Desi a fost primul sindrom (1994) din care a fost izolat PCV 2, tremurul congenital al purceilor nou-nascuti, a fost ulterior rareori diagnosticat ca avand etiologie virala. In primele zile de viata boala poate fi semnalata ca tremur congenital numai la progenii proveniti din scroafe lipsite de anticorpi specifici.

Sindromul de dermatita –nefrita a porcilor este pus tot pe seama PCV2 si se constata la varsta de 12-22 saptamani dermatita hemoragica in special in regiunea ingvinala sau scrotala, edemul coapsei si a articulatiilor.

PCV2 se transmite transuterin si transplacentar cu avort sau fatare prematura.

Tablou morfopatologic:

CTNP : necaracteristic – lipsa leziunilor la purceii de pana la varsta de 10-12 zile cu simptomele descrise trebuie sa duca la includerea circovirozei pe lista bolilor suspecte pentru care se solicita confirmare.

PMWS – limfadenopatie generalizata, pneumonie interstitiala, splenomegalie, nefrita interstitiala, anemie sau icter, ingrosarea mucoasei intestinale si marirea in volum a limfonodurilor mezenterice; in forma dermatita –nefrita se pot gasi leziuni de dermatita hemoragica, nefrita hemoragica si edemul coapselor si al articulatiilor.

Diagnostic:

Se poate stabili diagnosticul de PMWS atunci cand sunt indeplinite cele 3 conditii puse de Sorden.

Cele mai pretabile probe pt. diagnostic sunt organele si tesuturile limfoide: tonsile, limfonoduri, ileon si splina, dar si pulmon, ficat si rinichi.

PCR este o tehnica recomandata pentru cuantificarea virusului din tesuturi.

Pt. determinarea titrului de anticorpi- tehnici imunoenzimatice.

Izolarea virusului pe culturi celulare, imunofluorescenta indirecta, seroneutralizarea virusului- au o mica valoare pt diagnostic.

Profilaxie si combatere:

eliminarea factorilor de stres

tratamentul celorlalte boli

nu exista tratament pt. PCV2

dezinfectii riguroase