Combaterea mecanica a buruienilor si afanarea solului

Complexul de masuri preventive de combatere a buruienilor prin adoptarea ogorului negru sau cultivat si prin intreaga tehnologie de pre­gatire a terenului inainte do semanat, este deosebit de important si nece­sar, dar nu suficient ca sa pastreze multa vreme solul curat si afinat.

Pe solul cultivat al pepinierei se instaleaza repede si usor buruienile si se formeaza crusta. Asadar, lucrarile de intretinere a solului dupa insta­larea culturilor sunt tot atat de necesare ca si cele de pregatire a lui in acest scop. Peste vara, solul trebuie mentinut permanent intr-o stare buna de afanare, fara crusta si lipsit de buruieni.

Intretinerea solului din pepiniere vizeaza, prin urmare, combaterea sistematica a buruienilor si afanarea solului. Combaterea mecanica a buru­ienilor se asigura prin prasit si plivit.

Prasitul sau prasila este operatia de sapare, prin care stratul de la suprafata solului este mobilizat si afinat pe adancimea de 5-10 cm iar buruienile sunt taiate, fragmentate si astfel distruse. Aceasta lucrare se executa cu unelte taietoare (sapaligi, sape, prasitoare de diferite tipuri) actionate manual sau mecanic (motoprasitoare).

Prasitul este lucrarea de baza, pana acum cea mai frecvent folosita in sistemul de intretinere a solului din culturi. La aplicarea lui se are in vedere nu numai prezenta sau absenta buruienilor, ci si nevoia de a men­tine in permanenta un strat de sol afanat.

Afanarea solului, obtinuta prin spargerea si maruntirea crus­tei influenteaza favorabil regi­mul factorilor ecopedologici si indeosebi bilantul apei din sol. Prin stratul de sol afinat, apa, aerul si caldura patrund mai usor si activeaza procesele mi­crobiologice. Maruntirea crustei inlatura sistemul capilar care faciliteaza pierderea apei din sol prin evaporare directa.

In spatiile lacunare din stra­tul afinat, se condenseaza peste noapte vaporii de apa din atmo­sfera si se formeaza asa-numita roua interna (subterana). Apa rezultata din aceasta condensare este absorbita de sol pe cale higroscopica si este apoi trecuta ca rezerva capilara.

In solul intretinut prin prasile, rezervele de apa sunt totdeauna mai mari, deoarece se inlesneste formarea de roua subterana si mai ales se reduce sensibil pierderea apei prin evaporarea directa si prin consumul ei neproductiv de catre buruieni. Pe acest fapt se bazeaza zicala populara ca 'doua prasile fac cat un udat'.

Buruienile se combat usor prin prasile, aplicate curand dupa rasarirea lor, cand sunt inca tinere si lipsite de radacini profunde si puternice. Pentru combaterea buruienilor si afanarea solului, prima prasila apare adeseori necesara inainte de rasarirea culturilor. Executata in aceasta etapa, ea poarta denumirea de 'prasila oarba' si se aplica pe toata suprafata, cand semanatul s-a facut mai adanc (peste 4 cm) sau se limiteaza numai la spa­tiile dintre randuri, cand semintele se gasesc la mica adancime, incoltite si pe cale de rasarire. In acest ultim caz, se seamana distantat, in lungul rigolelor, seminte de ovaz, mustar etc., ale caror plantule rasar si cresc repede, marcand pozitia randurilor.

Dupa rasarirea culturilor, prasitul se executa intre randuri, ori de cate ori apar buruienile si se formeaza crusta. Numarul si frecventa inter­ventiilor cu lucrari de intretinere a solului se stabilesc in functie de zona fitoclimatica, varsta puietilor si gradul de imburuienire. Cu cat climatul este mai uscat, puietii mai tineri si abundenta buruienilor mai mare, cu atat interventiile cu prasile trebuie sa fie mai multe si mai dese. Ca regula generala, in regiunile secetoase ale tarii noastre, se executa intr-o perioada de vegetatie 5-6 prasile la puietii de l an si 4-5 prasile la puietii de 2 ani, iar in regiunile cu precipitatii suficiente (de deal si munte), 3-4 prasile la puietii de l an si 2-3 prasile la cei de 2 ani. In prima parte a sezonului de vegetatie, in faza de crestere intensa a puietilor, prasilele se executa mai des decat spre sfarsitul perioadei de vegetatie, cand se urma­reste grabirea coacerii tesuturilor. Prasitul executat la timp si cu unelte potrivite contribuie la activarea cresterilor si la sporirea calitatii puietilor.

Prasitul, manual sau mecanizat, trebuie aplicat pe intervalul dintre randuri cu multa grija, pentru a evita vatamarea mecanica a puietilor. In acest scop, se lasa de o parte si de alta a randurilor de puieti zone de pro­tectie, late de circa 5 cm, in care nu se intervine cu organele active ale prasitoarelor actionate hipo sau de tractor.

Plivitul, considerat un adaus la masura de baza folosita in lupta cu buruienile, se aplica acolo unde nu este posibil prasitul si anume, in culturi dese, rezultate in urma se­manaturilor   prin imprastiere, pe zonele de protectie din vecinatatea randurilor si intre puieti pe rand. Plivitul presupune inlaturarea bu­ruienilor prin smulgere cu mana. Lucrarea se executa intotdeauna dupa ploaie sau udat artificial, cand pamantul este suficient de umed iar buruienile se smulg usor, fara a deranja puietii. Cand au radacini puternice si solul este tasat, buru­ienile se taie cat mai adanc posibil, cu unelte manuale ascutite. Plivitul se aplica in exclusivitate la combaterea buruienilor din culturile dese instalate in spatii adapostite.

Cu toate progresele inregistrate in domeniul mecanizarii lucrarilor din pepiniera, combaterea buruienilor prin prasit si plivit implica inca multa forta de munca si cheltuieli insemnate, care greveaza pretul de cost al puietilor. De aceea, in ultima vreme, sunt intensificate preocuparile pentru perfectionarea metodelor de combatere chimica a buruienilor, urmand ca prasila sa se aplice mai rar si numai pentru afanarea solului.