Agricultura romaneasca in Evul Mediu(secoleleXI-XVI)

Agricultura romaneasca in Evul Mediu(secoleleXI-XVI)

In secolul XIV, populatia Moldovei era de cca. 400.000, Tara Romaneasca 500.000 iar Transilvania 900.000.

Predomina economia naturala, economie de subzistenta, ea cuprinzand atat cultura plantelor, cat si cresterea animalelor, cat si ocupatii mestesugaresti, desfasurate de membri familiei in afara sezonului agricol.

Agricultura constituie principala activitate economica pe toata durata feudala. Cultura plantelor este dominata de cea a cerealelor, respectiv a meiului graului si ovazului.

Meiul, cereala de primavara, consumata sub forma de fiertura(mamaliga), este alimentul de baza al taranului roman, pana la inlocuirea cu porumbul, din secolul XVIII.

Graul, cultivat pentru uzul clasei boieresti, a fost putin raspandit in Moldova si Tara Romaneasca, cantitatile necesare impotandu-se din Transilvania.

Alaturi de cultura cerealelor, viticultura, pomicultura, gradinaritul, albinaritul si pescuitul intregeau activitatile legate de agricultura. Se practica sistemul moinei salbatice si asolamentul bienal si trienal.

In Transilvania, din secolul XVI se practica asolamentul bienal, grau de toamna - parloaga, iar din secolul XVIII asolament trienal, grau de primavara-grau de toamna- parloaga.

In Moldova si Tara Romaneasca dominanat este sistemul moinei salbatice, adica folosirea unui lot de pamant pana la epuizarea bilogica a solului, utmata de abandonarea lui.

In privinta uneltelor agricole, din secolul XVI in Ardeal reapare plugul cu brazdar de fier, iar din secolul XVI apare plugul si cu alte componente de fier. In Moldova si Tara Romaneasca plugul de lemn predomina in toata perioada feudala.Tractiunea era dominat cabalina in Transilvania si bovina in Moldova si Tara Romaneasca.

Cresterea animalelor reprezenta o ocupatie foarte importanta. Moldova si Tara Romaneasca erau strabatute de turmele oierilor ardeleni, care coborau la Dunare pentru iernat.

Bogatia cea mai insemnata o constituia insa vitele. In conditiile unor frecvente razboaie, cresterea vitelor a devenit principala sursa de venit atat la nivelul economiei domaniale cat si la cel al tarii.

Atat timp cat marele artere de negot au continuat sa functioneze, Marea Neagra a actionat ca o placa turnanta a comertului medieval, vamile au asigurat si ele venituri insemnate domnitorului.

In privinta relatiilor sociale, Diploma cavalerilor ioaniti de la 1247 mentioneaza stapanii de pamanturi(majores terrae) si taranii dependenti(rustici).

Pe mosiile lor, boierii sunt niste mici suverani mai ales daca au primit privilegiul imunitatii, adica beneficiaza de scutiri fiscale si de interdictia patrunderii pe domeniul a agentilor puterii domnesti.

Forta politica a boierimii avea ca fundament economic pamantul, cultivat prin munca taranilor asupra carora exercitau fie o autoritate de caracter personal, in cazul taranilor dependenti, fie de caracter economic in cazul taranilor liberi fara pamant acceptati pe domenii.

In Transilvania aparitia taranimii dependente este consemnata documentar inca in secolul XI. Obsti libere romanesti au contuat sa existe in Fagaras, Hateg, Maramures.

Obligatiile taranilor dependenti fata de nobili si manastiri erau dijma (a 10 parte) din produse,care decurgea din dreptul de folosire ereditara a lotului de pamant primit de la nobil.

Renta in munca reprezenta obligatia taranului dependent de a lucra pentru nobil o zi pe an panain 1514, o zi pe saptamana dupa aceasta data si trei zile pe saptamana din secolul XVII.

De asemenea taranul dependent mai plateste renta in bani, in mai mica masura boierului si mai mare masura statului.

Inrautatirea situatiei taranimii a dus la izbucnirea unor rascoale, precum cea de la Bobalna si cea condusa de Gheorghe Doja, dar ambele au fost infrante.

Din secolul XVI este ingradit continuu, pana la desfintare, dreptul taranilor de stramutare de pe un domeniu pe altul: in Transilvania in 1514, in Moldova 1628, iar in Tara Romaneasca in 1595.