Influenta pesticidelor - solul si pesticidele

Pe parcursul celor 400 milioane de ani, de cind viata a iesit pe uscat, suprafata planetei noastre a suferit schimbari esentiale: suprafata pustiurilor pietroase si argilo-nisipoase s-a acoperit cu stratul subtire al mediului vital al plantelor si animalelor. La formarea acestui invelis vital un rol insemnat au jucat plantele fotosintetizatoare. Datorita lor, suprafata Pamintului s-a imbogatit cu substante organice, cu microorganisme heterotrofe si s-au format ecosistemele solului, datatoare de hrana pentru animale. Ele servesc, de asemenea, drept sursa de hrana si pentru om. De aceea scaderea fertilitatii solului se rasfringe implicit si asupra nivelului de trai al oamenilor.

Solul reprezinta un nod de comunicare intre atmosfera, hidrosfera, litosfera si organismele vii si joaca un rol de frunte in procesele schimbului de substante si energie dintre componentii biosferei. Solul este mediul de viata al multor organisme vii. 'Respiratia' solului schimba esential compozitia stratului atmosferic de la suprafata terestra. Umezeala din sol, formata in urma precipitatiilor atmosferice, stabileste pe parcurs compozitia chimica a apelor subterane, a riurilor, lacurilor si intr-o masura oarecare, a apelor marine.

In sol au loc permanent si concomitent pocese chimice, fizice, biologice.                Un rol important il joaca procesele de oxidare fermentativa si catalitica, de reducere si de hidroliza. Ca urmare, solul se imbogateste cu substantele organice si anorganice necesare, are loc circulatia chimica a substantelor - esenta dezvoltarii solului si fertilitatii lui.

Prin fertilitate se subintelege proprietatea solului de a satisface necesitatile plantelor in elemente nutritive si apa, de a asigura sistemul radicular al plantelor cu cantitatea necesara de aer si caldura, determinind astfel o activitate vitala normala a plantelor.

Componenta organica a solurilor este reprezentata de substantele humice care servesc drept sursa de hrana pentru microorganismele solului si ajuta la structurarea lui.

Formarea humusului are loc in urma transformarii resturilor organice care ajung in sol dupa moartea plantelor.

Componenta biologica a ecosistemelor solului este reprezentata de plantele verzi, microorganisme si animale. Actiunea comuna a organismelor asupra solului, in procesul activitatii lor vitale, constituie etapele de formare a solurilor: sinteza si distrugerea substantelor organice, concentrarea microelementelor biologic importante, distrugerea si formarea noilor minerale si acumularea substantelor.

Rolul principal in formarea solului revine vegetatiei padurilor. Biomasa ei pe suprafata uscatului reprezinta 1011-1012 t. Resturile de plante ajung pe suprafata pamintului in special sub forma de caderi.

Al doilea loc dupa biomasa plantelor verzi il ocupa iarba (1010-1011 t). In cazul acesteia, biomasa radacinilor este mai mare decit biomasa tulpinii si a frunzelor.

La formarea fertilitatii solului un important rol il joaca microorganismele. In sol traiesc, in numar mare, bacterii, ciuperci microscopice, alge. Numarul total de microorganisme ajunge la miliarde intr-un gram de sol. Microflora solului reprezinta 0,1 % din volumul lui (7-10 t de substanta vie la hectar) iar masa uscata atinge aproape 2 t la ha.

Deosebit de importante pentru circuitul substantelor in sol sunt bacteriile. Bacteriile heterotrofe descompun resturile organice pina la compusi minerali simpli. Ele pot fi atit aerobe cit si anaerobe.

In ultimii ani se discuta tot mai mult despre rationalitatea folosirii pesticidelor in gospodariile satesti si in silvicultura.

Pesticidele (peptis - contagiune, caedo - a nimici) reprezinta denumirea acceptata de toti a amijloacelor chimice de aparare a plantelor. Ele se folosesc in lupta cu buruienile, cu insectele daunatoare, cu multe boli ale plantelor agricole si pomilor.

Dupa aprecierile specialistilor, in tarile slab dezvoltate economic, pina la 50% din productie se pierde din cauza buruienilor si a daunatorilor in timp ce in tarile puternic industrializate pierderile sunt doar de 15-25%. Pierderile anuale in agricultura mondiala se ridica la 30-40% din productia posibila ceea ce reprezinta 75 miliarde dolari.

Adeptii chimizarii globale a agriculturii ridica problema maririi cantitatii de pesticide folosite cu scopul de a micsora pierderile productiei agricole. In acelasi timp, una din principalele probleme de stat cu privire la ocrotirea mediului ambiant si a sanatatii omului este prevenirea poluarii mediului vital si a produselor alimentare cu pesticide si produsele toxice ale transformarii lor.

Utilizarea pesticidelor a inceput nu cu mult inainte de de al doilea razboi mondial, cind au fost descoperite proprietatile insecticide ale DDT (diclordifeniltricloretan). Acest preparat a fost sintetizat in anul 1874 de catre chimistul O.Zeidler dar producerea si folosirea lui in masa a inceput pe la mijlocul deceniului nostru. Timp de 20 ani, din 1950 pina in 1970, pe globul pamintesc au fost folosite 4,5 milioane tone din acest pesticid, unul dintre cei mai stabili si foarte eficace.

Cu toate ca in multe tari folosirea DDT-ului este interzisa prin lege si continutul acestei substante a inceput sa se micsoreze in biosfera (perioada de semitransformare a DDT in mediul ambiant este de 20 ani), substanta se intilneste pretutindeni: in laptele mamei, in grasimea focilor

Referat: Proiect la gestiunea financiara a intreprinderii Referat: Documentatie pentru cresterea ciupercilor comestibile - prelucrarea compostului - amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor

din Baical, la pinguinii din Antarctida.

In momentul actual, in lume se folosesc circa 700 de substante din care se obtin citeva mii de preparate pesticide ce poseda o inalta activ biologica.     De obicei pesticidele se clasifica in functie de scopul utilizarii lor. Mai frecvent sunt folosite:

erbicidele - in lupta cu plantele buruienoase,

insecticidele - in lupta cu insectele daunatoare,

algidele - pentru nimicirea algelor si a vegetatiei

buruienoase din bazinele acvatice,

fungicidele - in lupta cu mucegaiurile plantelor si cu diferite ciuperci,

defolianti - pentru caderea frunzelor,

bactericidele in lupta cu bacteriile si bolile bacteriene ale plantelor,

acaricidele - in lupta contra acarienilor,

zoocidele - in lupta cu rozatoarele s.a.

Dupa indicele lor chimic, pesticidele pot fi clasificate astfel :

pesticide clororganice - derivatii halogenati ai hidrocarburilor alifatice si aromatice;

pesticide fosfororganice - eteri complecsi ai acizilor fosforici;

carbamati - derivatii acizilor carbamic,

pesticide cu azot - derivati ai ureei, fenolului, guanidinei.

Pesticidele pot fi clasificate si dupa stabilitatea in mediul ambiant sau dupa capacitatea lor de a se bioacumula dar aceste proprietati sunt urmari ale structurii lor chimice si ale particularitatilor fizico-chimice. Astfel, cele mai stabile si in acelasi timp posesoarele proprietatilor cumulative mai evidente sunt pesticidele clororganice. Pentru ele este caracteristica proprietatea de a se concentra in verigile lanturilor alimentare. De exemplu, concentratia DDT-ului in ultimile verigi ale lanturilor

trofice se mareste de 8 ori comparativ cu cea din primele.

Pesticidele pot patrunde in organismul omului prin pastrarea, transportarea si folosirea apei si a produselor alimentare ca si in cazul poluarii mediului aerian. Unele preparate, cum ar fi defoliantul 2, 4, 5-T, care a fost folosit in Vietnam, au proprietatea de a se acumula in organismul uman determinind o leziune a ficatului asemanatoare cancerului sau actioneaza asupra ereditatii la fel ca si radiatiile.

O particularitate a folosirii pesticidelor in gospodariile satesti o reprezinta circulatia lor in biosfera, inalta activitate biologica, necesitatea folosirii concentratiilor locale mari, contactul obligat al populatiei cu preparatele pesticide.

Acumulindu-se in soluri, plante si animale, pesticidele pot provoca dereglari serioase si ireversibile ale ciclurilor normale de circulatie a substantelor si pot micsora productivitatea ecosistemelor din sol.

Din 5 milioane tone de pesticide folosite anual in lume, 34% utilizeaza America de Nord, 45% - Europa si 21% - alte regiuni.

Pentru comparatie, in SUA, in 1986, au fost folosite aproximativ 1,9 kg pesticide la un om sau 3,1 kg in zona de aplicare. In acelasi an, s-au folosit in lume, in medie, cite 0,4 kg pesticide per om.

Marirea cantitatilor de pesticide folosite nu garanteaza sporirea rodniciei plantelor. Lipsa unei corelari evidente intre recolta si folosirea pesticidelor poate fi legata de faptul ca speciile distruse de pesticide nu reprezinta factorul limitativ al recoltei sau ca pesticidele folosite distrug sistematic numarul speciilor. Si intr-un caz si in altul, afirmatiile despre importanta exceptionala a folosirii pesticidelor, pentru a ridica productivitatea agriculturii, nu au nici un temei.

Formele distruse in orice agrocenoza nu depasesc un procent din numarul total de specii. De aceea, la folosirea pesticidelor sunt atacate nu numai speciile ce trebuie distruse dar si multe alte specii care n-ar trebui distruse ca si parazitii si dusmanii naturali ai formelor distruse. Doar 3% din fungicidele si pesticidele folosite isi ating scopul. Partea de erbicide care actioneaza cu folos oscileaza intre limitele a 5-40 % din cantitatea totala de pesticide folosite.

Pesticidele actioneaza intotdeauna negativ asupra microorganismelor solului a caror activitate vitala asigura rodnicia acestuia. In particular, pesticidele provoaca dereglarea procesului de nitrificare.

Prin folosrea erbicidelor, din cauza absentei invelisului ierbos, se mareste mult eroziunea solului. O urmare inevitabila a folosirii pesticidelor este si aparitia, in calitate de buruieni, a altor plante, mai rezistente la actiunea erbicidelor, care inainte erau in cantitati neinsemnate.

Speciile de insecte si alti daunatori care trebuie nimiciti se adapteaza repede la pesticidele folosite, impunind folosirea unor preparate din ce in ce mai toxice. esticidele actioneaza asupra insectelor polenizatoare. Aproape 80% din plantele cu flori sunt polinizate de catre insecte si ape 20% din toate insectele sunt polenizatoare.

Pesticidele influenteaza asupra continutului de microelemente si a altor substante din plante, asupra capacitatii plantelor agricole de a se pastra, actioneaza asupra calitatilor gustative si nutritive ale plantelor.

Regulamentul folosirii pesticidelor nu poate prevedea diversitatea situatiilor legate de folosirea lor si deseori respectarea lui este practic imposibila. Solutia consta in policultura si menajarea solului prin lasarea resturilor organice pe cimp, respectarea principiilor ecologice de corespundere a solurilor (alegerea precisa a culturilor si speciilor cultivate), elaborarea unor cai ecologic argumentate de folosire a fondului de pamint cu scopul de a pastra biocenoza solului si humusul din sol. Mijloacele chimice de aparare trebuie sa fie doar un instrument de amestec extraordinar in situatii critice si nu o practica de fiecare zi.

Daunatorii nu apar din cauza insuficientei de pesticide din mediu la fel cum durerea de cap nu apare din cauza lipsei de analgina in singe. Mari sperante sunt legate de folosirea diferitilor feromoni si atractani.

De asemenea, se elaboreaza si metode pur biologice de ocrotire a plantelor bazate pe folosirea entomologilor acestora (insecte care se hranesc cu vatamatori) s.a.

Caile de ocrotire a ecosistemelor din sol si a populatiei de poluarea cu pesticide se reduc, in principiu, la rezolvarea unor probleme organizatorice. Aceasta presupune o imbinare reusita intre utilizarea pesticidelor si aplicarea metodelor biologice, o folosire mai economica si mai orientata a pesticidelor pe seama administrarii preparatelor granulare si emulsionate, reducerea metodei aeriene de raspindire, reducerea folosirii preparatelor stabile, respectarea tehnologiei de pastrare,

transportare si imprastiere a pesticidelor.

Pentru a folosi pesticidele in agricultura trebuie sa ne imaginam soarta lor mai departe, in ecosistemele solului. Aceasta "soarta" este strins legata de procesele microbiologice care au loc in interiorul solului si de procesele de transport a masei apei si aerului in sol.

Pina la 80% din pesticide sunt adsorbite de humus, fapt datorita caruia timpul de remanenta in sol creste cu mult. In stare adsorbita, majoritatea erbicidelor nu sunt practic supuse descompunerii.

biologice. Proprietatile de adsorbtie ale solului depind de natura materialelor argiloase si de continutul humusului din sol. Pentru a mari capacitatea de sorbtie a rocilor din sol in ceea ce priveste pesticidele, trebuie intensificata humificarea stratului argilos al solului. Aceasta va

impiedica migrarea pesticidelor si a produselor lor de transformare in bazinele acvatice. In acest scop pot fi folosite turba, carbunele brun, ligninele.

Dintre celelalte procese de migrare mai importante sunt procesele de evaporare a pesticidelor de pe suprafata solului si trecerea lor in apele subterane. Ridicarea pesticidelor spre suprafata solului are loc pe seama convectiei, conditionata de evaporarea apei. Evaporarea pesticidelor este

mai avansata pe solurile umede decit pe cele uscate. Trecerea pesticidelor in apele subterane are loc impreuna cu suvoiul de apa ce se infiltreaza. Dupa citiva ani de la utilizare, pesticidele pot fi descoperite in apa fintinilor la o adincime mai mare de 50 m.