Patrimoniul turistic etnografic – Cluj-Napoca

Patrimoniul turistic etnografic – Cluj-Napoca

Deoarece turismul exploateaza tocmai ineditul si originalitatea lucrurilor si manifestarilor, el va gasi in visteria folclorului romanesc un nesecat izvor de revelatii. in aceste resurse pline de adanci semnificatii se afla o mare sansa, nevalorificata suficient, a ofertei turistice judetene, respective de a pune la dispozitia vizitatorilor un produs turistic unic. Dezvoltarea din ultimul timp a turismului rural in Europa, ne gaseste intr- o ipostaza dintre cele mai favorabile, deoarece el vizeaza cu predilectie atractii din categoria analizata.

Cultura populara veritabila fiind apanajul vietii rurale, cu traditii conservate si imbogatite de proprii creatori, tara noastra se constituie ca un pol de atractie care trebuie pus in valoare prin amenajari, prin promovarea sarbatorilor satesti si a obiceiurilor populare atat de originale.

Din pacate patrimoniul din mediul rural a suferit frecvente modificari in urma impactului modernizarii, iar efectul este modificarea sau chiar disparitia activitatilor traditionale si a tehnologiei populare, mai ales in zona de deal si campie. Este necesara, deci, luarea unor decizii a organelor competente de a stopa acest fenomen, mai ales in satele care pastreaza bogate resurse turistice. Acest impact a fost mai redus in zona Montana si mai ales in Tara Motilor, a carei comunitate se caracterizeaza prin traditionalism, frecvent reticent la penetratia modernitatii. (Ceanga, N.,2002).

Astfel, in aceasta categorie se include:        ocupatiile si mestesugurile

obiceiuriile

portul, jocurile si       

cantecele populare

asezarile

Ocupatiile si mestesugurile atrag prin modul de practicare, prin ustensilele folosite. Zestrea lor atractiva se multiplica atunci cand ocupatiile si mestesugurile devin pretextul afirmarii altor manifestari etnografice. in judetul Cluj se practica, ca ocupatii de baza, cultivarea pamantului si cresterea animalelor, iar cei care locuiesc in zona de munte se ocupa si de prelucrarea lemnului si a pietrei pentru constructii (la Calatele, Poieni, Ciucea), de pastorit si, mai nou, de comert. La Iara, pe langa tesatura traditionala, abaua, din care se fac costume populare, locuitorii se ocupa si de olarit, folosind lut rosu de pe valea raului.

Mestesugul prelucrarii lemnului si a altor materiale (lana, in, canepa, piele) in vederea obtinerii produselor artizanale, se poate vedea mai ales in satele cu populatie preponderent maghiara de pe DN I, pana la Huedin. Recunoscute sunt satele Capusul Mare, Izvorul Crisului, Maguri-Racatau, Negreni. Aici, aproape la fiecare poarta exista o expozitie cu vanzare de obiecte facute de mana, care atrag mai ales turistii care intra in tara dinspre Oradea. Exista si pericolul de a aluneca in extrema kitch-urilor, care duc la pseudocivilizatie si cultura.

Foto 18. Produse artizanale din Capusul Mare

Geniul sculptorilor anonimi in lemn se remarca la bisericile de lemn cu turle zvelte si mai ales la portalurile acestora, cu frumoase motive increstate.

Tara Motilor s-a specializat in producerea obiectelor de lemn, de la cele utilitare pana la produse de artizanat mult cautate de turisti. Tulnicele mai reverbeaza, prin cantecul lor, codrii seculari, iar in turlele ascutite ale bisericilor din lemn se intrevad daltele cioplitorilor iscusiti. Mitologia motilor este plina de noime, pilde si povestiri stranii despre varcolaci, muma padurii, strigoi etc.

Obiceiurile si traditiile pastrate de secole de catre comunitatile satesti sunt si azi la fel de pitoresti. Sarbatorile religioase sunt respectate cu strictete, astfel incat locuitorii se gatesc frumos si merg la biserica, nu lucreaza in zilele de sarbatoare si respecta zilele de post. De Craciun, toti locuitorii colinda de la o casa la alta cantece invatate pe cale orala din mosi stramosi. De Paste, barbatii merg ,,cu udatul” pe la femeile si fetele din sat, se incondeiaza oua. Aceste traditii se mai pastreaza insa si la orase, insa spiritual acestor manifestari este in sat. Interesante sunt si obiceiurile de nunta cu petitul, cununia, petrecerea propriu-zisa si furatul miresei. Obiceiurile de inmormantare sunt cele mai vechi si conservatoire, cu bocitoare si inmormantare-nunta pentru mortii tineri. Unul dintre obiceiurile cele mai pitoresti, ramas se pare, singular in acest colt de lume, este daruirea la 1 martie, a martisorului, care azi il primesc femeile si fetele. Este plina de veselie strada in orice oras, cu tarabe pline de martisoare-amulete minuscule sub forma de potcoave, frunze de trifoi, animale, flori etc. , agatate de un snur impletit din fire de matase albe si rosii. Candva, la origini, martisorul – care vine de la denumirea lunii martie – a constat doar din impletitura alb-rosie (semnificand iarna si anotimpul cald), prinsa la mana unui copil, care ii aducea astfel sanatate si noroc. Mai tarziu se adauga acestui snur un ban gaurit din aur, argint sau arama. Alte obiceiuri sunt in Ajunul Anului Nou: mersul cu ,,Steaua”, cu ,,Turca”,jocuri cu masti. De remarcat ca in aceasta zona, grupurile de ,,Calusari” danseaza perechi, in costume populare impodobite cu pinteni si zurgalai, executand un scenariu ritualic alcatuit din trei secvente care sugereaza nasterea calusului, petrecerea sau desfatarea calusului si moartea acestuia. Scopul acestuia este de a asigura fertilitatea timpului viitor, protectia impotriva bolilor si a necazurilor de tot felul. De Anul Nou copiii si tinerii merg cu Plugusorul, cu Sorcova, care ilustreaza obiceiuri agrare din timpul anului, invocand prosperitatea si recoltele viitoare.

Portul, jocurile si cantecele populare sunt diferite de la o zona la alta. Acestea sunt o resursa de a carei valoare exceptionala trebuie sa fim constienti. In trecut, in fiecare duminica se organiza hora si toti satenii se imbracau in costume populare, cantau si dansau jocurile traditionale. In prezent, aceste jocuri si cantece populare sunt promovate de dansuri folclorice din orase, care sustin spectacole atat in tara cat si in strainatate, unde sunt foarte apreciate.

Este recunoscut costumul popular femeiesc din zona Calatei, cu camasa incretita la gat si zadii cu trup vanat, bogat ornamentate. Camasile barbatesti sunt mai bogat ornamentate in comparatie cu alte zone. Un specific zonal are si portul popular maghiar din zona Calatei.

Mera este recunoscuta prin coloritul portului tinerelor fete din acest sat.

Foto 19. Port popular femeiesc din Calata

Asezarile rurale apar ca un tot unitar carora creativitatea locuitorilor sai ii confera un grad mai mare sau mai mic de specificitate. Habitatele umane devin obiect al atractiei turistice datorita unor valori recreative sau prin atributele lor: vechime, structura, amplasare in teritoriu, arhitectura etc. in judetul nostru se remarca crangurile, asezari ale caror gospodarii sunt risipite in palcuri pe aproape intreg teritoriul, dintre care cele mai tipice sunt la Maguri si Marisel. Pentru turism, acest tip de asezare, joaca rolul unor posibile avanposturi, sub aspectul infrastructurii. Prin amenajare si adaptare functionala, multe dintre gospodariile unor astfel de habitate pot deveni unitati de cazare in special pentru turismul de drumetie.