Distributie in turism

Continutul si structura distributiei in turism

Daca in cazul bunurilor materiale, distributia se realizeaza prin transferul marfurilor la cumparator, in turism, prin distributie trebuie inteles transferul prestatiilor catre turisti, avand drept principala caracteristica faptul ca in acest caz distributia se realizeaza prin deplasarea cumparatoruluila locul unde se realizeaza prestatia.

Ca si in cazul bunurilor, si in cazul serviciilor turistice, distributia cuprinde totalitatea activitatilor care au loc in spatiul si timpul care separa prestatorul de consumator.

Conceptul de distributie se refera la:

Reteaua de unitati in care urmeaza a se intalni prestatorul de servicii turistice si consumatorul.

Traseul pe care oferta potentiala il parcurge pana ajunge la consumatorul final (turist), avand drept final vanzarea anticipata a prestatiei turistice. Aceste alcatuieste un cala de distributie.

Deplasarea in cele mai multe cazuri a prestatorului de servicii turistice catre consumator, exista insa si cazuri cand consumatorul se deplaseaza la prestator, deplasare ce se poate realiza chiar fara prezenta fizica a acestuia, prin intermediul unor mijloace de comunicatie.

In turism, functiile de distributie, poarta amprenta caracteristicilor produsului turistic, fiind deosebite de cele ale distributiei bunurilor materiale. Astfel:

In conditiile in care produsul turistic repr o combinatie de servicii si bunuri de consum si este format din elemente eterogene, iar acestea nu pot fi ambalate si trimise consumatorului, beneficiarul de prestatii turistice deplasandu-se catre produs pentru a putea beneficia de acesta.

Deoarece produsul turistic nu poate fi stocat si pastrat pentru a raspunde unei nevoi viitoare, producatorul de servicii turistice trebuie sa apeleze la diversi intermediari (tour-operatori, agentii de voiaj) care la randul lor promoveaza metode de lucru diferite si urmaresc obiective proprii deosebite de cele mai multe ori de cele ale producatorilor.

Alegerea canalelor de distributie sau a intermediarilor poate avea o influenta hotaratoare in adoptarea deciziilor cu privire la politica de pret sau de promovare a produsului turistic.

In tarile in care turismul cunoaste o dezvoltare puternica, marile agentii de voiaj sunt grupate si colaboreaza direct cu companiile aeriene, cu marile companii hoteliere si de alimentatie publica, precum si cu alte organizatii turistice. In acest fel se realizeaza o concentrare considerabila a ofertei turistice in mainile unor agenti economici puternici cu retelele bine organizate si dezvoltate din punct de vedere comercial, acest lucru justificand acordarea unei importante deosebite colaborarii cu acestia.

Canale si forme de distributie in turism

Lucrare: YUMEIHO (tehnicile de baza) Proiect: Forme de organizare si practicare a exercitiilor fizice si sportului

In turism, canalele de distributie se refera la lantul de intreprinderi turistice independente prin care produsul turistic ajunge la turist prin procesul de vanzare-cumparare. In acest domeniu, comercializarea se realizeaza prin doua sisteme: direct catre clienti si indirect, printr-un lant de intermediari sau agentii de voiaj in schimbul unui comision, acestia preluand sarcinile prestatorilor de servicii fata de consumatorii acestora.

Distributia directa de tipul producator-cumparator fara intermediari este specifica mai ales formelor neorganizate de turism, caz in care turistul se adreseaza direct prestatorului de servicii turistice, solicitand serviciile, fie in momentul efectuarii calatoriei, fie prin rezervari anticipate, confirmate de prestatori

In cazul formelor organizate de turism, distributia serviciilor se realizeaza cu unul sau mai multi intermediari, tipul de distributie fiind producator-intermediar-consumator, rolul de intermediar avandu-l de cele mai multe ori agentia de turism.

Formele de distributie cele mai intalnite in turism sunt:

Distributia selectiva – presupune selectionarea unui numar limitat de agenti distribuitori. In acest caz, firma turistica poate controla mai bine segmentele de piata carora li se adreseaza produsele sale, realizand si un cost mai scazut al distributiei.

Distributia exclusiva – implica utilizarea retelei de distribuire a unui singur intermediar pe o anumita piata sau arie geografica.

Distributia intensiva – presupune organizarea si utilizarea unui numar mai mare de unitati de distributie care asigura vanzarea produsului turistic al unui ofertant.

In practica turistica internationala, firmele recurg la utilizarea mai multor strategii de distributie, in functie de conditiile pietei pe care isi desfac produsele. Indiferent, insa, de varianta adoptata, firmele turistice urmaresc ca prin activitatea desfasurata sa isi asigure o pozitie solida pe pietele pe care actioneaza si realizarea integrala a obiectivelor economice.

Obiective si strategii ale politicii de distributie in turism

Obiectivele generale se refera la maximizarea profitului, acctionandu-se in directia sporirii veniturilor, cat si a reducerii costurilor, fiecare agent economic incercand sa isi optimizeze metodele, avand si obiective specifice activitatii turistice, generate de necesitatea reducerii declajului dintre serviciul proiectat si cel efectiv livrat.

In acest scop se folosesc mijloace specifice referitoare la armonizarea obiectivelor dintre participantii la activitatea de distributie, livrarea constanta si uniforma a calitatii proiectate si imbunatatirea gradului de cooperare cu intermediarii.

Strategiile retelei de distributie, definesc atitutinea firmei de turism fata de gama de servicii prestate si caracteristicile cererii. Asemenea strategii pot fi structurate in functie de:

Gradul de dezvoltare a retelei, principalele alternative fiind dezvoltarea retelei, limitarea voluntara a acesteia sau restrangerea retelei

Gradul de concentrare sau densitatea retelei intr-o anumita zona geografica, alternativele strategice fiind retea densa, retea moderata sau relativa si retea rara.

Tipul prestatiei realizate sau atitudinea firmei fata de reteaua de prestatie sau de vanzare, alternativele strategiei vizand una sau alta din cele doua categorii de retele.

Gradul de diferentiere a retelei obliga firma la definirea unei conduite fata de caracteristicile de baza ale retelei, existand in acest caz doua alternative, retea relativ uniforma si retea neuniforma sau diversificata.

Canalele de distributie care obliga firma sa isi defineasca o atitudine clara fata de intermediari si putem intalni: canale directe (fara intermediar), canale de distributie medii, canale lungi, canale mixte.

In cazul in care se recurge la alternativa canalelor cu intermediari, vor fi avute in vedere o serie de actiuni pentru atingerea obiectivelor strategice. Intr-o asemenea situatie, strategiile se clasifica in strategii de control, strategii de imputernicire sau de legare, si strategii de parteneriat.

Strategiile de livrare reprezinta o completare a retelei si canalelor de distributie cu o serie de actiuni care definesc conduita firmei la locul de intalnire dintre prestator si client, explimata prin:

Forma de vanzare clasica sau forme de vanzare moderne, fiecare dintre acestea avand avantaje si dezavantaje, atat pentru client cat si pentru prestator.

Formele de plata in turism, ca de altfel si in comert, utilizandu-se plata cu numerar, ordin de plata, acreditiv, scrisoare de credit sau incaso documentar.