Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Turism


Qdidactic » bani & cariera » afaceri » turism
Rolul transporturilor in dezvoltarea activitatii turistice



Rolul transporturilor in dezvoltarea activitatii turistice



Transporturile turistice



Turismul, in esenta sa, inseamna calatorie-actiune de deplasare spre un loc (mai) departat, folosind unul sau mai multe mijloace de transport. Transportul reprezinta prima manifestare a consumului turistic, fiind singura componenta de care nu se poate dispersa turistul in actiunea sa de deplasare spre destinatia turistica

Perfectionarea in decursul timpului a mijloacelor de transport a determinat stimularea turismului, extinderea sa in spatiu si chiar aparitia unor noi forme de turism .

Saltul calitativ in evidentierea rolului transporturilor si impulsionarea activitatii turistice l-a reprezentat inventia, si extinderea in practica, motorului cu aburi. Si totusi, aparitia automobilului a oferit mult mai multa flexibilitate, iar avionul a oferit cea mai rapida viteza.

In paralel cu imbunatatirile din transport, au existat imbunatatiri in educatie, reducerea timpului de lucru, cresterea salariilor, securitatea transportului. Corespunzator, s-au imbunatatit comunicatiile. Ca urmare, putem afla imediat ce este disponibil in experientele turistice, prin reclame, si putem face rezervari cu usurinta. Toate imbunatatirile concura la facilitarea prezentei noastre, ca turist in locuri care, odata, erau accesibile doar unora dintre noi.

Niciodata, ca in zilele noastre, oamenii – turisti n-au dispus de atatea alternative la servii de transport, pentru a ajunge la o destinatie preferata. In general, decizia depinde de trei factori – cauza fundamentali:

♦distanta calatoriei;

♦numarul de persoane din grup;

♦disponibilitati banesti.



In influentarea deciziei de alegere a modului de transport, pe o treapta secundara, acestora li se mai pot adauga urmatoarele:

♦disponibilitatea, frecventa si flexibilitatea fiecarui grup de transport;

♦timpul necesar calatoriei spre o destinatie, folosind tipuri diverse de transport;

♦confortul sau luxul unui tip, fata de altul;

♦serviciile terestre sau facilitatile terminale, disponibile pentru fiecare tip in parte;

♦statutul sau prestigiul cerut.

Intre tipurile de transport si formele de turism exista o stransa interdependenta. In general, prin prisma articularii acestor doua componente, turismul poate fi categorisit ca destinatie sau tranzit .

Turismul destinatiilor (de sejur) se refera la calatorii care isi planifica sa ajunga la o destinatie, direct de acasa, sa ramana cateva zile sau saptamani, si apoi sa se intoarca direct acasa. Amplasarile acestui tip de turism sunt cunoscute ca statiuni balneare turistice, mai ales in legatura cu traficul turistic din timpul vacantelor. De exemplu, ne gandim la Hawaii americani, Riviera franceza, Litoralul vacantelor, sau Alpii elvetieni. Astfel de zone-statiuni trebuie sa fie in stare a atrage si retine turistii, mai mult de o zi.

Dar, un asemenea loc poate fi destinatie fara a fi statiune. De exemplu, cele mai multe orase mari, totodata, centre comerciale, iar calatorii in scop de afaceri sunt foarte frecventi in incinta lor, desi nu clasifica destinatiile lor drept statiune de vacanta.

Mai mult, numerosi calatori combina munca cu recreerea intr-o statiune. In consecinta, multe destinatii raspund atat ca locuri pentru conventii de afaceri, cat si ca locuri pentru calatorii aflati in vacante .

Persoanele care calatoresc spre diferite destinatii apeleaza cel mai mult la resursele locale precum hoteluri, restaurante, puncte de atractie. Frecvent, acesti turisti folosesc avionul, tind sa mearga cat mai departe de casa. Oamenii de afaceri depind, de asemenea, de avioane, pentru ca reducerea timpului de calatorie este importanta pentru motivatia lor. Oricum, calatorii cu venituri mai modeste folosesc trenul, autocarul sau autoturismul si reprezinta un segment important al fluxurilor turistice nationale si internationale.

Turismul de tranzit (itinerant) este principalul tip de turism practicat de calatorii cu autoturisme, autobuze sau trenuri. De-a lungul traseului, cerinta cea mai mare a acestora este orientata spre serviciile hotelurilor, restaurantelor, campingurilor, parcarilor si locurilor de agrement. Acesti calatori au posibilitatea admirarii peisajului sau, daca se afla in propriile mijloace de transport, pot chiar sa se abata de la traseu pentru a vizita puncte de atractie istorice, culturale, arhitecturale, naturale si comerciale. Asa se si explica de ce, pe rutele majore de tranzit, multe puncte comerciale au fost amplasate intentionat langa locurile convenabile de oprire.

Timpul, pentru calatoriile de tranzit, nu este atat de important, cum este pentru cei aflati in vacanta, nerabdatori sa ajunga la destinatii cat mai curand posibil, sau pentru oamenii de afaceri care, adesea, trebuie sa ajunga cat mai repede posibil la locul de intrunire.



Caracteristici generale ale transportului rutier



Serviciile rutiere de transport se realizeaza cu ajutorul autocarelor, microbuzelor si autoturismelor, lor revenindu-le primul loc in derularea traficului turistic. Autocarele si microbuzele sunt folosite in cadrul formelor organizate de turism, pentru serviciile de transport colectiv si sunt administrate de organizatorii de turism. Autoturismele intrebuintate in deplasarile turistice sunt, de regula, proprietatea turistilor, ele pot apartine si unor intreprinderi specializate sau agentii de turism, utilizarea lor realizandu-se prin sistemul inchirierilor (cu sau fara sofer)


Istoria aparitiei si dezvoltarii mijloacelor auto, in traficul turistic mondial, este deosebit de interesanta. Primul automobil a fost inventat in Germania, in 1885, de firma ,,Daimler-Benz’’, care si astazi detine o pozitie importanta in fabricarea si comercializarea produselor sale pe piata internationala. Franta a reprezentat un alt pionier in dezvoltarea automobilului, realitate sustinuta si sub aspect lingvistic, prin folosirea frecventa a unor cuvinte frantuzesti, cum ar fi garage (garaj) si chauffer (sofer).Masinile devin comercial disponibile pe continentul american la fel de timpuriu (in 1898), multe zone urbane avand mai multe automobile decat numarul kilometrilor de strazi pavate, la vremea respectiva.

Progresul tehnic in evolutia mijlocului auto a fost remarcabil. Masina cu abur, initial destul de populara, dar a carei conducere necesita o considerabila pricepere inginereasca, a cedat locul motorului cu combustie interna si principiului racirii cu apa. Trecerea la productia de serie pe linii de asamblare a redus foarte mult si costul de productie al unui automobil. Astfel, intre 1915 si 1925, autoturismul model ,,T’’ initial de Ford Motors din Statele Unite ale Americii in anul 1908, a inregistrat o scadere a costului de fabricatie de la 800$ la 250$.

Aceasta explica, intre altele, de ce inainte de 1930, americanii dispuneau de mai mult de 20 de milioane de automobile. Mijloacele auto devenisera forma comuna de transport nu numai pentru calatoriile oamenilor de afaceri, ci si pentru familiile obisnuite.

Pozitia impresionanta a automobilului in transportul Americii de Nord este potentata si de faptul ca acest tip de calatorie a fost cauza majora a declinului transporturilor feroviare de pasageri. Acest fenomen se accentueaza dupa cel de-al doilea razboi mondial, o data cu optiunea masiva in favoarea transportului rutier. Statisticile sunt sugestive in acest sens: 80-85% din totalul excursiilor facute pe acest continent sunt mijlocite de automobil, iar 75% din totalul transporturilor turistice revin tot acestuia . Evolutiile sunt intrucatva asemanatoare si Europei, unde deplasarea in circulatia turistica internationala se face in proportie de peste 70% cu mijloace rutiere, in special cu autoturismul , cu valori diferite de la tara la tara, in functie de conditiile geografice si nivelul de dezvoltare a retelelor si mijloacelor de transport. De exemplu, in calatoriile internationale ale turistilor din Germania, autoturismul detine 42% ale celor din Italia 78%, din Spania 60%, din Anglia doar 15%, etc.

Orientari asemanatoare s-au inregistrat si in tara noastra, atat pentru turismul intern cat si pentru cel international. In traficul intern, ponderea transportului rutier este de circa 70%, cu tendinta de crestere, o contributie importanta revenind sporirii gradului de monitorizare a populatiei. De asemenea, in circulatia turistica internationala a Romaniei, transporturile rutiere au evoluat rapid, ajungand la circa 50% din total.

De remarcat este si faptul ca expansiunea transportului rutier s-a datorat si dezvoltarii unei infrastructuri complementare reprezentate de autostrazi si drumuri modernizate, statii de alimentare cu combustibili si de reparatii in caz de urgenta.

O retea buna de drumuri este premisa unor economii banesti, pe cand una de proasta calitate costa automobilistii (si alti utilizatori) mai multi bani pentru carburant si intretinerea autovehiculelor. Mai mult, interesul pentru existenta si intretinerea corespunzatoare a soselelor de rulare in interes turistic se rasfrange si asupra institutiilor turistice, deoarece o retea a infrastructurii rutiere de slaba calitate descurajeaza potentialii turisti si ii preocupa in cautarea unor rute alternative si chiar a unor metode alternative de calatorie.

Noile sosele internationale ocolesc orasele pentru un trafic mai rapid, timpul economisit fiind in avantajul calatorilor cu automobilul pe distante lungi, reduc congestionarile de trafic, extind campul afacerilor de-a lungul acestora prin serviciile de cazare si alimentatie, prin atractiile de tot felul.

Desi, in ceea ce priveste rapiditatea si confortul deplasarii, mijloacele auto sunt puternic concurate de cele aeriene si feroviare, optiunea masiva a turistilor pentru transportul rutier este motivata de avantajele pe care acesta, si in special autoturismul, le ofera, respectiv:

♦autonomia in alegerea rutelor pe care turistii vor calatorii in circuitele lor itinerante sau spre destinatiile de vacanta pentru care au optat;

♦o disponibilitate mult mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur in cadrul unei anumite destinatii turistice (statiune, zona turistica, localitate etc.);

♦o posibilitate mult mai mare pentru turismul automobilist de a controla traseul ales, plecarea si timpul de sosire, precum si orice oprire facuta pe parcurs;

♦usurinta in transportul bagajelor personale si in utilizarea acestora fara constrangeri de vreun anume fel;

♦facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinatii; dorinta turistului de a cunoaste cat mai multe intr-un interval cat mai scurt primeaza fata de comoditatea calatoriei si, uneori, chiar fata de distanta, facand ca autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigura, sa fie preferat altor mijloace de transport;

♦ diminuarea costului personal, cand doua sau mai multe persoane calatoresc cu acelasi automobil. Acest avantaj joaca un rol deosebit in cazul turistilor care voiajeaza impreuna cu familia; in deplasarile cu autoturismul, cheltuielile de transport raman relativ constante, indiferent de gradul de ocupare a acestuia, in timp ce, pentru toate celelalte forme de transport, cheltuielile cresc proportional cu numarul persoanelor care solicita acest serviciu.

Aceste avantaje, asociate perfectionarii echipamentului masinii si existentei unor cai rutiere de calitate, determina decizia in favoarea autoturismului si in cazul deplasarilor peste granita. De asemenea, datorita calitatilor lui, autoturismul devine tot mai prezent in formele combinate de transport si tipurile de aranjamente , cum ar fi: ,,FLY and DRIVE’’, ,,RAIL – ROUTE’’, sistemul inchirierilor, sistemul ,,EUROPABUS’’,etc.

Expresie a diversificarii modurilor de transport in cadrul acestei forme este si cea a vehiculelor recreationale, devenita foarte populara in ultimii ani. Unul din motivele majore ale aparitiei si dezvoltarii acesteia, pe langa cel al deplasarii, este cel al asigurarii conditiilor de cazare si de preparare a hranei. Familiile care folosesc aceasta modalitate de transport, cu alimente si cazare, vad in ea o forma de petrecere a vacantei, de iesire din stilul lor obisnuit de viata prin parasirea mediilor urbane, chiar daca au de preparat hrana si grija conditiilor de cazare in incinta mijlocului de transport utilizat. Banii economisiti pot fi cheltuiti pentru cumparaturi si pentru vizitarea atractiilor de pe traseu. Cresterea ponderii vacantelor prin intermediul vehiculelor recreationale a antrenat, in paralel, cresterea nevoii de spatii pentru stationarea acestora in campingurile private si de stat care sa asigure apa, acces la retelele electrice si de canalizare.

Accesul la diferitele facilitati de natura organizatorica si informationala poate fi suplimentat si prin asocierea multor automobilisti in cluburi nationale cum ar fi: Asociatia Americana de Automobile (AAA), Asociatia Canadiana de Automobile (C.A.A.), Asociatia legala de automobile din Marea Britanie (G.B.A.A.), Automobil Club Roman (A.C.R.). Cele mai multe dintre aceste societati ofera asigurari membrilor sai si, de asemenea, publica harti de calatorie si carti pentru turisti. In plus, multe dintre ele au propriile agentii de calatorie, care acorda servicii profesionale propriilor membri si, in general, publicului larg. Totodata, exista cateva asociatii internationale auto, cum ar fi: ,,The Worlds Touring’’ (Turul lumii) si ,,Automobile Organisation’’ (Londra), ,,Federatia inter-americana a cluburilor de automobile’’(Buenos-Aires) sau ,,Federatia internationala a automobilelor’’(Paris)

Un grup de interese distinct, in transportul auto il constituie cel al companiilor petroliere. Acestea ajuta calatorul automobilist cu combustibilul necesar si cu ghidurile turistice rutiere, indispensabile orientarii in zonele necunoscute.

S-ar cere a se adauga si faptul ca parcurgerea distantelor lungi se poate realiza prin intermediul autobuzelor programate si companiilor de autocare. Autobuzele reprezinta un mijloc mai ieftin de transport decat trenurile pentru calatoriile lungi, deoarece costul combustibilului pe calator este mai scazut. Statistic, autobuzele sunt, de asemenea, cel mai sigur mijloc de transport.

Pentru a atrage clientii, companiile de autobuze au introdus, in anii recenti, multe imbunatatiri tehnologice: protectie sonica, locuri confortabile, ferestre largi, aer conditionat, toaleta si chiar servicii de chelner.

Industria autobuzelor, mai ales cea nord-americana, furnizeaza mai multe servicii si accesibilitati, pentru o diversitate de comunitati, decat o face orice alta forma a transporturilor publice. Marele avantaj pe care-l au autobuzele, fata de caile ferate si aeriene, este accesibilitatea si flexibilitatea programelor lor. Companiile de autobuze pot porni foarte rapid noi servicii intre orase, daca exista cerere. Activitatea lor nu implica o mare investitie, daca arterele rutiere exista deja. Volumul de munca al companiilor auto reclama un cost mai scazut, deoarece un drum cu autobuzul necesita numai un sofer, pe cand un tren necesita un echipaj mare, iar un avion unul foarte mare, in raport cu numarul pasagerilor transportati.

In plus fata de autobuzele cu itinerarii regulate, mai functioneaza asa-zisele companii de autocare (,,tour bus operations’’, cum se numesc in America de Nord) care ofera un pachet de servicii ce includ serviciile de transport, de cazare, de hrana si manipulare a bagajelor, satisfacand la un nivel ridicat si pana la cel mai mic detaliu calatorii care doresc aceasta forma de experienta. Unele autocare sunt echipate cu magnetofoane (in mai multe limbi, in unele cazuri) ce redau amanunte despre itinerariile si atractiile turistice sau tururile oraselor vizitate. Ghizii care insotesc aceste mijloace de transport sunt, de asemenea, cunoscatori ai mai multor limbi, deoarece autocarele, adesea, trec prin cateva tari diferite pentru fiecare excursie, iar pasagerii au nevoie de cineva care sa-i ajute in problemele lor de limbi straine.

Paralel cu dezvoltarea serviciilor de transport turistic cu autobuzele si autocarele cu itinerarii regulate, s-au impus si afacerile cu autocare si autobuze charter, apreciate de analisti ca segmentul cel mai profitabil al industriei autobuzelor din America de Nord. Datele statistice arata ca circa 50% din calatoriile rutiere cu autocarele revin formulei charter. Clientii acestora aduc venit nu numai companiilor de transport, ci si celor de cazare (hoteluri,etc.), de alimentatie publica si sectoarele de atractii de-a lungul arterelor strabatute.

Autocarele sunt, de asemenea, folosite in multe orase si-n orice loc din Europa si America de Nord pentru vizitele locale la obiectivele turistice, unde trebuie sa mearga de la 1 pana la 12 ore. Companiile organizatoare sunt, de obicei, antreprenori independenti, grupati in asociatii profesionale nationale (NTA- National Tour Association, in SUA ,de exemplu).




Cristurean C. Economia turismului,Editura ASE, Bucuresti, 2007, pag.42 - 65

Coltman M.M.,Introduction to Travel and Tourism.An International Approach, Von Nostrand Reinhold, New York

Dobrota N,Economie politica,Editura Economica, Bucuresti, 1995, pag. 76- 89

Lundherg E.D.,Tourism Economics, John Wiley & Sons, 1995, pag.17

PYP Le tourisme, un phenomene economiquie. La documentation francaise, Paris, 1986, pag.89

Gh. Ionel, C.Crisan,Tehnica operatiunilor de turism international,Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984, pag.127-134; G.C. Pascariu, Turismul international. Studii de caz si lucrari practice. Editura Fundatiei ,,Gh.Zane’’, Iasi, 1996, pag.109  



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright