FONDUL MORFOTURISTIC IN GRUPA MUNTILOR BIHOR – VLDADEASA

Marea diversitate a peisajului, consecinta a alcatuirii geologice, permite impartirea Muntilor Apuseni in subunitati caracteristice. O prima delimitare trebuie facuta in partea nordica a Muntilor Apuseni si cea sudica. Limita intre aceste doua mari diviziuni o formeaza valea Ariesului, de la Turda pana la Cimpeni, apoi valea Ariesului Mic pana la izvoare; de aici ea urmeaza valea Leuca pana la varsarea ei in Crisul Alb si apoi pe aceasta, in continoare, pana ajunge in Campia Tisei.

Muntii ce se intind incepand de la sud de limita descrisa si pana in Mures, grupati in general sub numele de Muntii Metaliferi, au un relief asemanator: culmi domoale, de mica altitudine, constituite din gresii si sisturi argiloase sau din intinse revarsari de lave submarine. Linia culmilor este intrerupta de gheburi de calcare albe cu pereti abrupti si creste zimtuite si de cupole vulcanice, prin care pamantul a revarsat pana nu de mult lave incandescente. Acestea au adus, odata cu ele, pretioase minereuri de aur, argint, cupru si alte metale. Dela ele vine dealtfel si numele partii centrale a muntilor din lungul Muresului, cunoscuta sub denumirea de Muntii Metaliferi. La vest de acestia se gasesc Muntii Zarand, iar spre nord-est ei se continua in Muntii Trascau.

Muntii de la nord de valea Ariesului, mai vechi si mai inalti, sunt constituiti mai ales din sisturi cristaline, calcare si roci eruptive. Aici se pot distinge doua masive importante: Muntii Gilau la est si Muntii Bihor la vest, limita dintre acestea urmand valea Albacului (afluent al Ariesului) si valea Belisului (afluent al Somesului Cald).
Muntii Gilau, un vechi masiv de granite si sisturi cristaline, ros de ape si vanturi, prezinta la mare inaltime (1 600-1 800 m) platouri neanchipuit de netede. Versantii sunt in schimb abrupti, iar acolo unde mijesc calcarele cristaline apele au taiat forme halucinante, ca cele din abruptul muntelui Scarisoara-Belioara.

Muntii Bihor au o alcatuire geologica mai complexa, predomina calcarele iar spre est formeaza corp muntos cu Muntii Gilau, deosebirea de alcatuire geologica ii diferentiaza net ca relief. Spre vest, aceasi alcatuire ca a Muntilor Bihor o regasim si in cele doua ramuri ce se desfac din acestia, Muntii Codru-Moma si Muntii Padurea Craiului, de care insa sunt net separati prin depresiunea larga a Beiusului. Partea nordica a muntilor Bihor o constituie Muntii Vladeasa, individpalizati printr-o alcatuire geologica total diferita (roci eruptive).

Pentru a intregii tabloul mentionam ca cele doua ramuri nordice ale Muntilor Apuseni, situate la nord de valea Crisului Repede, Muntele Ses (Plopisului) si Muntii Meses, cu culmi domoale si putin inalte, constituite din sisturi cristaline.

Privind schema generala a Muntilor Apuseni se constata imediat ca Muntii Bihor ocupa o pozitie centrala formand de fapt nodul orografic din care se desfac radiar principalele ramuri muntoase ale Apusenilor. In acelasi timp ei sunt si un centru hidrografic, din care pornesc divergent principalele rauri ale Apusenilor: Ariesul, Somesul Cald si Crisul Repede.

Limitele Muntilor Bihor si Vladeasa sunt date in general de forme pregnante. La nord valea Crisului Repede delimiteaza net Muntii Vladeasa. La rasarit Depresiunea Huedin margineste Muntii Vladeasa, iar valea Belisului si valea Albacului delimiteaza Muntii Bihor de Muntii Gilau. Spre sud Muntii Bihor se intind pana la valea Ariesului Mic, iar spre apus, pana in Depresiunea Beius. Spre nord-vest limita cu Muntii Padurea Craiului este data de valea Meziadului si de cursul mediu si inferior al vaii Iadului.

CONSTITUTIA GEOLOGICA

Obiectivele turistice ale Muntilor Bihor si Vladeasa sunt o consecinta a constitutie geologice. Ca dovada amintim doar abundenta si diversitatea fenomenelor carstice legate de prezenta calcarelor sau imensa eroziune de la Groapa Ruginoasa formata in gresii suprapuse calcarelor care, dizolvate carstic, au subminat stiva de gresii de deasupra. Aceasta stransa legatura intre obiectivele turistice si alcatuirea subsolului ne obligam sa facem o incursiune mai larga in domeniul geologiei.

MUNTII BIHOR

Din punct de vedere geologic in Muntii Bihor se disting doua zone total diferite: Bihorul sudic si Bihorul nordic.
Bihorul sudic, delimitat in nord de izvoarele Ariesului Mare, la est de valea Iarba Rea (afluent al Ariesului Mare) si valea Draghita (afluent al Ariesului Mic), la sud de izvoarele Ariesului Mic si la vest de Depresiunea Beius, cuprinde Masivul Biharia. El are o structura geologica complicata prin faptul ca aici apar suprapuneri anormale de strate.

Este vorba de asa numitele panze de acoperire, adica stive mari de strate care in timpul miscarilor scoartei sunt deplasate pe mari distante. Dupa cum se stie, prin procesul de sedimentare a stratelor ce alcatuiesc scoarta, intr-o stiva de depozite, stratele sunt din ce in ce mai noi de la partea inferioara spre cea superioara. La o structura cu „panze” succesiunea este anormala caci pachetele de strate vechi sunt impinse peste stratele mai noi. Acesta este tocmai cazul din Masivul Biharia unde, dinspre sud spre nord, se poate urmarii o succesiune: creasta Masivului Biharia este alcatuita din sisturi cristaline si granite de varsta precambriana. Ele acopera un pachet de conglomerate metamorfozate de varsta paleozoica medie. Cele din urma pot fi usor recunoscute dupa culoarea lor care este uneori verde, dar mai ales rosu-violaceu. Depozitele paleozoicului superior acopera la randul lor formatiuni mai tinere de varsta mezozoica care apartin insa zonei nordice a Muntilor Bihor.

Bihorul nordic, reprezinta fundamentului intregului ansamblu structural, caci intreaga stiva de depozite ocupa locul in care au fost depuse, constituind ceea ce se numeste autohtonul, spre deosebire de zona sudica unde, dupa cum am vazut, toate formatiunile geologice sunt „alohtone”, in panza, ocupand o pozitie secundara, fiind duse aici de miscarile scoartei.

In Bihorul nordic predomina calcarele masive ce alterneaza cu pachetele mai subtiri de conglomerate, gresii si sisturi violacee. In nord apar astfel conglomerate si gresii; mai la sud se dispun calcare si dolomite, apoi urmeaza, si mai la sud, o a doua fasie de gresii, sisturi si, in sfarsit, o a doua fasie de calcare. Toate acestea inclina de la nord spre sud, suprapunandu-se ca tiglele pe un acoperis, stratele fiind, de la nord spre sud, din ce in ce mai noi.
Zona de izvoare a Somesului Cald reprezinta un larg graben in care formatiunile geologice s-au prabusit pe falii paralele cursului Somesului. Depozitele mezozoice ce formeaza acest sector sunt reprezentate prin roci sedimentare foarte variate, in care predomina calcarele jurasice si cretatice inferioare.
O exceptie la aceasta structura obisnuita pentru Bihorul nordic o reprezinta zona de la vest de puternica fractura ce urmareste valea Galbena, de la izvoare spre nord pana dincolo de confluenta cu Crisul Pietros, precum si zona de la vest de creasta Masivului Vladeasa. Cu milioane de ani in urma aceasta zona vestica s-a prabusit pe falii largi de zeci de kilometri. Stivele de depozite incalecate anterior pe autohton (panzele) au ocupat astfel o pozitie inferioara, fiind afectate mai putin de eroziune; din acest motive ele se pastreaza si astazi constituind masive ca Tataroaia, Paltinetul, Dealul Muntilor, Magura Ferice, Galvoiu si Tapu.

MUNTII VLADEASA

Dupa cum am vazut, zona sudica a Muntilor Bihor este constituita din roci paleozoice si mai vechi, iar zona nordica, din roci mezozoice. Trecand si mai la nord, in Muntii Vladeasa, intalnim roci si mai noi, de varsta mezozoica superioara sau chiar neozoica. Nu este vorba insa de roci sedimentare sau metamorfozate, ca in Bihor, ci de roci vulcanice. Aceste roci sunt rezultatul unor puternice eruptiuni care au dat nastere la curgeri de lave ce alterneaza cu strate de cenusa si cu blocuri smulse din fundament. Aria de raspandire a produselor vulcanice din Vladeasa este foarte larga, ea acoperind aproape 500kmp.

Dintre rocile sedimentare de aici, reduse ca intindere, mentionam gresiile si conglomeratele cretacice superioare, in care s-au format cascadele de la Saritoarea Iedutului si Rachitele.

Comuna Arieseni: Are un relief specific de munte cu alcatuire predominant cristalina si care culmineaza in varful Bihor de 1849 m.

PESTERI ● Pestera Ghetarul de la Vartop

● Pestera Coiba Mica

● Pestera Coiba Mare

● Pestera Huda Orbului

● Pestera Gura Apei

AVENE ● Avenul din Hoanca Urzicarului

● Avenul cu Doua Intrari

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

IZBUCURI ● Izbucul Tauzului

Comuna Albac: Are un relief specific de munte dezvoltat pe calcare si sisturi cristaline desfasurat pe o altitudine cuprinsa intre 600 si 1200 m.

CHEI ● Cheile Albacului

Comuna Garda de sus: Are un relief carstic specific de munte cu o altitudine cuprinsa intre 700 si 1400 m.

PESTERI ● Pestera Scarisoara

● Pestera Poarta lui Ionele

● Pestera Pojarul Politei

● Pestera Hoanca Apei

● Pestera de sub Zgurasti

AVENE ● Avenul de la Tau

● Avenul din Sesuri

IZBUCURI ● Izbucul Politi

● Izbucul Cotetul Dobrestilor

CHEI ● Cheile Ordancusii

Comuna Horea: Relief carstic

IZBUCURI ● Izbucul Matisesti

PESTERI ● Pestera Darninii

Comuna Avram Iancu: Asezata in bazinul superior al Ariesului Mic in Muntii Bihorului, comuna Avram Iancu are un relief cu o altitudine cuprinsa intre 600 – 1800.

Comuna Poiana Vadului: Asezata la confluenta a doua vai importante, in Muntii Bihorului, are un relief specific de munte dezvoltat pe calcare si sisturi cristaline desfasurat pe o altitudine cuprinsa intre 700 si 1400 m.

Comuna Scarisoara Satul centru de comuna – Scarisoara – se afla la o altitudine de aproximativ 700 m. Cota cea mai inalta a localitatii este data de culmile intilnite in partea de N-N-V a comunei 1137m in virful dealului la Floresti si 1399m in Virful Clujului la Marsoaia.
Majoritatea satelor se ridica la peste 1000m altitudine, unele ajungand chiar la 1300 m- Preluca- si 1340 m – Runc.

CHEI ● Cheile Mandrutului

Comuna Sohodol : Asezata in partea estica a Muntilor Bihorului, comuna Sohodol are un relief specific de munte cu o altitudine cuprinsa intre 500 si 1400 m

PESTERI ● Pestera Lucia Mare

● Pestaera Lucia Mica

● Pestera Biserica din Colt

IZBUCURI ● Izbucul Hoanca

Comuna Vadu Motilor: Asezata la confluenta a doua vai importante, intre Muntii Bihorului si Muntele Mare, comuna Vadu Motilor are un relief de munte cu o altitudine cuprinsa intre 700 si 1400 m.

CHEI ●Cheile Pojoratei

Comuna Vidra: Aracteristic localitatii este in general asemanator cu al celorlalte din interiorul Muntilor Apuseni aparand sub forma versantilor, pantelor si teraselor. In partea de sud se individualizeaza o unitate geografica cu trasaturi particulare denumita 'Platoul Poieni' cu masivul calcaros Matul (1200m)

Comuna Blajeni Comuna Blajeni se intinde pe doua formatiuni geologice principale:

-         roci sedimentare, formate din marne calcaroase sau conglomerate cu ciment de calcar (30%), acestea sunt mai frecvente in jumatatea superioara a comunei, in partea nordica;

-         roci metamorfice, formate predominat din sisturi sericitoase cloritoase si pe alocuri, insule de roci eruptive (68%), situate in partea sudica.

Pe teritoriul comunei Blajeni se regaseste un relief complex, cu altitudini care variaza intre 300 m (raul Crisul Alb) si 1254 m (Muntele Vulcan). Lanturile muntoase din zona, in general au o succesiune de culmi domoale, usor accesibile si circulabile, dar si vai abrupte cu cascade si praguri, constituindu-se intr-un atractiv potential turistic.

PESTERI ● Pestera Reti

CASCADE ● Cascada Pisoaia

Comuna Ribita Cotele intre care variaza altitudinea se inscriu de la 26o m in Lunca Crisului pina la 95o m, la poalele Muntelui Strimba. Rocile cele mai vechi din fundament sunt adinc scufundate, aparind rar la suprafata in zona nordica si in cea sudica ,in rest teritoriul este reprezentat prin sisturi cristaline, roci intrusive si depozite sedimentare paleologice.

Pentru zona de lunca se constata o stratificatie caracteristica depozitelor de virste cuaternare alcatuite din depuneri aluvionare de nisip ,pietris si bolovanis, in proportii variabile, din depuneri fine prafoase, argiloase, nisipoase si asezate toate peste un fundament alcatuit din roci eruptive,depozite cretacice etc

CHEI ● Cheile Ribicioarei- declarate areal protejat de categoria a IV-a

● Cheile Uibarestilor

PESTERI ● Pestera Cismei- declarata rezervatie speologica de categoria a III-a

Comuna Bulzestii de Sus: Relieful comunei Tomesti este rezultatul unui lung proces de evolutie, a factorilor endogeni si exogeni fiind in general accidentat datorita, pe de o parte climatului cu regim pluviometric bogat (cresterea cantitatilor de precipitatii se face proportional cu altitudinea, ajungand ca pe cele mai inalte culmi ale Muntilor Poiana Rusca sa cada anual in jur de 1200 mm) , care a favorizat dezvoltarea unei retele hidrografice ramificate, pe de alta parte, alcatuirii petrografice (sisturi cristaline, calcare), carora li se adauga sedimentarul vechi, mezozoic si acumularilor noi pleistocene. Ponderea principalelor unitati de relief este diferentiata, cu predominarea muntilor si dealurilor, care ocupa peste 75 % din suprafata

PESTERI ● Pestera Bulzului

● Pestera Poietii de sub Dealul Pietri

Comuna Izvorul Crisului: Trasatura caracteristica a cadrului natural in care este situata comuna Izvoru Crisului o constituie predominanta reliefului deluros, cu o variatie a altitudinilor intre 500 m in Valea Nadasului valoare minima si 749,5 m in Dealul Mesmal valoarea maxima.

PESTERI ● Pestera Rakoczi

Comuna Sancraiu: Este situata in Depresiunea Huedin, la poalele de nord-est ale Muntilor Vladeasa la 600 de metri altitudine, pe raul Calata. Din punct de vedere morfologic regiunea este alcatuita din dealuri cu coame domoale sau plane ce se constuie in martori ai eroziunii manifestate de-a lungul timpului, dealuri ale caror inaltimi oscileaza intre 1000m la sud si 600m la nord. Intre vaile principale ale acestor dealuri eroziunea a relevat structura suprafetelor usor inclinate in directia NV. In partea de NE, pe teritoriul satului Domosu si Horlacea, dealurile au forma unor piramide trunchiate (Dealul Turdeanul). Atat aici cat si inspre nord dealurile prezinta o extindere mai mare sub forma unor placi care se intind spre Huedin.

Comuna Huedin: Huedin este un oras din judetul Cluj, situat pe cursul superior al raului Crisul Repede, in Depresiunea Huedinului. Se afla la intersectia urmatoarelor coordonate geografice: 46°52′00″ latitudine nordica si 23°02′00″ longitudine estica. Distanta fata de resedinta de judet este de 50 km, iar cel mai apropiat oras este Oradea, la 100 km distanta. Relieful este variat, prezentand trei forme distincte: de lunca, de terase si de versant. Altitudinea medie este de 556 m.

Comuna Sacuieu: Comuna Sacuieu este situata la o altitudine medie de 700 m.

● Piatra Banisorului (zona peisagistica protejata).

Comuna Poieni: Constitutia si structura geologica, solurile, ce compun muntii, dealurile si depresiunile comunei sunt foarte variate. Caracteristice sunt rocile cuarto-feldspatice, sisturile cuartice, magmetitele superioare (microgranite, granodiorite, dacite si andezite), calcare, formatiuni sedimentare, conglomerate, gresii, sisturi argiloase sau silicoase. Asezata la limita a trei unitati geografice: Muntii Vladeasa, Muntii Mesesului si Depresiunea Huedinului, brazdata de numeroase ape, comuna dispune de aproape toate formele de relief. Fara indoiala, pe parcursul a milioane de ani, apa a fost aceea care a modelat si aceasta zona structurand-o pe mai multe nivele si trepte de nivelare. Retragerea apelor a facut posibila dezvoltarea de asezari omenesti, la inceput pe diferite trepte de nivelare mai inalte apoi, dupa stabilirea de catre ape a unor albii permanente, satele au coborat pe luncile de pe care apa s-a retras.

Primul nivel, desfasurat in jurul altitudinii de 1600 m (Carligate) este prezent prin cativa martori de eroziune, cel mai concludent fiind cel de la culmea Tarnitei, de sub Vladeasa. El se departe de cel de-al doilea nivel montan (1400 m) printr-un abrupt erozional pregnant, si coboara spre nord pana la altitudinea de 1000 m, evidentiindu-se aici interfluviul Dragan-Iada si bazinul superior al vaii Zarna.

● Acumularea Dragan (zona peisagistica protejata).

Comuna Ciucea: Comuna se afla la intersectia muntilor Mesesului, Plopisului si Vladesei, fiind parcursa de valea raului Crisul Repede.

Comuna Astileu: Asezata la contactul dintre platforma calcaroasa a Muntilor Piatra Craiului si depresiunea tectonica Vad-Borod, comuna Astileu, cu cele patru localitati ale sale - Astileu, Chistag, Pestere si Calatea -, se intinde pe 5.880 ha, cuprinzand in perimetrul sau atat campie, cat si deal, si munte.

PESTERI ● Pestera Igrita- unde au fost gasite tezaure monetare romane ,obiecte de ceramica si bronz ,urme de viata animala foarte vechi ca de exemplu: molarii de Ursus speleus, resturi de pisica salbatica ,vidrasi cerbi.

● Pestera Cuglis

Comuna Borod: Predominant sunt dealurile inalte acoperite in poportie de 50% de paduri de foioase si rasinoase,are o retea hidrografica foarte bine reprezentata, respectiv numeroasele paraie se varsa in Valea Rachita, Valea Borod, Valea Magura, Valea Chicera, Valea Titisoara si Valea Masca.

Comuna Vadu Crisului: Teritoriul comunei Vadu Crisului se dispune pe diferite unitati de relief: in lunca larga a Crisului, cu aspect de campie, pe dealurile cu caracter premontan de la poalele Muntilor Plopis si Padurea Craiului si in zona montana ce apartine de Muntii Padurea Craiului.

Relieful fluviatil al comunei este bine reprezentat prin valea Crisului Repede. Acesta prezinta doua aspecte distincte: un sector de chei tipice, situate intre Suncuius si Vadu Crisului si un sector de depresiune, situat in aval de Vadu Crisului.

In afara dolinelor, pitorescul reliefului carstic este dat de numeroasele pesteri. Pe versantul stang amintim: Pestera Vadului, Pestera Matulina, Pestera Carbunarilor, Pestera Umeda. Se mai intalnesc apoi alte patru pesteri de sub Dealul Ceretului: Pestera Mica, Pestera Mare, Pestera Caprelor si Pestera Deventului. Dintre pesterile de pe versantul drept amintim: Pestera Fugarilor, Gaura Cocosului, Pestera cu Apa, Pestera Rosie, Pestera Talharilor, Pestera Podirelui, Pestera de la Casa Zmaului si un aven Hartopul fara Fund.

PESTERI ● Pestera Vadu Crisului

● Pestera Matulina

● Pestera Carbunarilor

● Pestera Umeda

● Pestera Mica

● Pestera Mare

● Pestera Caprelor

● Pestera Fugarilor

● Pestera Podirelui

● Pestera cu Apa

● Pestera Rosie

● Pestera Deventului

AVENE ● Aven Hartopul fara Fund

DEFILEE ● Defileul Suncuius – Vadu Crisului

Comuna Suncuius: Comuna Suncuius dispune de forme variate de relief cum sunt dealurile: dintre care cele mai importante sunt: Carmazan (855 m), Recea (750 m), Dealul Popii (683 m), dealul Rujetului (845 m), dealul Hapatag (730 m), si multe altele cu altitudini mai mici. Pe langa dealuri teritoriul comunei cuprinde si o zona muntoasa joasa din cadrul Muntilor Padurea Craiului (Virful Runcului). O alta forma de relief care se gaseste pe teritoriul administrativ al comunei Suncuius este cea depresionara intalnita in zona centrului de comuna (satele Suncuius si Balanaca). Aceasta fasie depresionara de pe teritoriul comunei face parte din Compartimentul Depresionar Vad-Borod, care desparte muntii Padurea Craiului de Muntele Ses. Zona de deal si de munte a comunei cuprinde in principal un subsol dominat de argila si calcar, in acesta din urma, apa a „construit” de-l lungul istoriei formatiuni carstice, cum ar fi: pesteri (in numar de aprox. 70) – dintre care cea mai reprezentativa este Pestera Vantului, doline, ponoare, izbucuri si vai carstice, unice prin anatomia lor si prin multitudinea de informatii despre perioadele demult apuse pe care le ascund.

DEFILEE ● Defilueul Crisului Repede

PESTERI ● Pestera Vantului, cea mai lunga pestera din tara, ale carei galerii subterane insumeaza 20785 de metri, se afla pe teritoriul comunei

● Pestera Unguru Mare

● Pestera Batranului

● Pestera Izbandis

Comuna Bratca: Pe suprafata comunei intalnim toate tipurile clasice de forme de relief. O parte din vatra satului Bratca se extinde in lunca superioara a Crisului Repede si in campia inalta subcolinara la 300m altitudine.   

Zona Beznea  situata la nordul comunei la o altitudine de 400m are aspectul unui platou inclinat spre sud si face parte din depresiunea Borod. In partea nordica  se afla o zona muntoasa ce cuprinde Varful Magura la aproape 1000 m altitudine si se intinde pana jud Salaj si Cluj. Vatra satului are un aspect colinar si cuprinde sapte dealuri mai importante, denumit fiecare dupa numele unor familii dominante.
Dealuri cu altitudine intre 300 si 600m inaltime intalnim in perimetrul Valea Crisului, Lorau, Bratca, specifice fiind Dealul Pancului si Dealul Nemesilor.

La extremitatea estica si vestica altitudinea urca la 574m in Magura Vadului si 613m in Dealul Craiului.

● Rezervatia naturala „Calcarele cu hippuriti din Valea Crisului” extins pe o suprafata de 0,4 ha

Comuna Bulz: relieful comunei este unul muntos, cu inaltimi cuprinse intre 340 m, la confluenta Iadului cu Crisul Repede, si 1471 m, in Vf. Piatra Seniului. Rocile sedimentare se manifesta, si ele, diferentiat, in functie de particularitatile lor petrografice. Astfel, deosebim o grupa de roci formata din aglomerate, gresii, marne si argile, si o a doua – reprezentata de calcare si dolomite, care concura in realizarea cunoscutului relief carstic. Acolo unde structura nu se manifesta in trasaturile reliefului, prima grupa de roci se inscrie prin suprafete netede, larg bombate, pe alocuri cu proeminente. Rocile carstificabile, datorita proprietatilor lor specifice, au conditionat aparitia platoului calcaros Fantana Botii – Dealul Rugutului, de pe stanga Vaii Iadului, sau adancirea puternica pe verticala, incorsetand vaile in chei salbatece, care adeseori ascund pesteri active (din care se scurg ape de suprafata).

PESTERI ● Pestera cu apa de la Bulz

● Pestera Valea Lesului

Comuna Nucet: Orasul Nucet este situat in judetul Bihor, in Depresiunea Beius, la poalele vestice ale Muntilor Bihor, la raul Crisu Baita, la o altitudine de 500-510 mO.

Comuna Campeni: Orasul Campeni, considerat 'capitala' Tarii Motilor, se afla in judetul Alba, amplasat in depresiunea omonima, la confluenta raului Bistra cu raurile Cernita si Aries. Distanta din municipiul Alba Iulia pana la Campeni e de 77 km in directia nord-vest.

Comuna Buntesti: Formatiunile geologice care intra in alcatuirea acestora, sunt reprezentate de fundamentul cristalin si de depozite neogene dispuse transgresiv peste acestea.

Stei: Altitudinea medie este de 285 m.Depresiune care a luat nastere odata cu formarea muntilor tineri

Rosia: Situata la o altitudine de aproximativ 800 m, in valea Rosiei se imbina culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase inalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatarii indelungate.

Cabesti: este situata in nordul Depresiunii Beius, la poalele de sud-vest ale Muntilor Padurea Craiului

PESTERI ● Pestera Meziad

Remetea: este asezata in sud-estul judetului Bihor, in Depresiunea Beius, la altitudinea medie cuprinsa intre 400 si 800 m.

PESTERI ● Pestera Meziad,

VAI ●vaile Meziad

● Rosia

Curatele: Altitudinea medie este de 380-600 m. Altitudine maxima: vf. Budeasa 1790 m

Budureasa: altitudine 1102 m

●Cetatea Radesei (20,0 ha).

●Varful Carligati (versantul sudic) (10,0 ha)

●Piatra Graitoare (coasta de S-E a Braiesei)

Pietroasa: Foarte bogat in relief carsti.

● Pietrele Galbenei” (6,3 ha)

●“Piatra Bulzului” (1,4 ha)

● Ghetarul Focul Viu” (0,1 ha)

● Avenul Bortigului” (0,1 ha)

●“Molhasurile din Valea Izbucelor” (80 ha)

● Faneata Izvoarelor Crisul Pietros” (1,0 ha)

● Cetatile Ponorului” (14,9 ha)

●“ Valea Galbenei” (70,5 ha)

● Pietrele Boghii” (38,4 ha)

●“Saritoarea Bohodeiului” (6,3 ha)

● Poiana Florilor” (1,0 ha)

● Platoul Carstic Padis” (39,0 ha)

●“Groapa de la Barsa” (30.0 ha)

● Varful Biserica Motului” (3,0 ha)

● Platoul carstic Lumea Pierduta” (39,0 ha)

● Depresiunea Balileasa”

● Pestera Ursilor