Scurt istoric al turismului montan

Scurt istoric al turismului montan

Turismul montan ocupa un loc aparte in larga paleta a formelor de turism, muntele reprezentȃnd din totdeauna o destinatie preferata pentru refacere, odihna, aventura sau alte nevoi socio-culturale.

Intr-o lume din ce in ce mai urbanizata, distrusa de zgomot și poluare, muntii sunt o oaza de calm și pace spirituala, un loc unde omul poate sa comunice cu natura și sa redescopere placerile simple ale vieții. Ȋn ultimul timp tot mai multe milioane de turiști viziteaza in fiecare an regiunile de munte, fiind atrași in principal de aerul curat și frumusețea naturala, de multimea activitaților sportive și de agrement pe care le ofera dar si de tradițiile, culturile unice și stilul de viața al oamenilor de acolo. Atractia spatiilor montane a variat de-a lungul timpului, dar s-a impus prin forme specifice de petrecere a timpului liber care sunt in expansiune in tarile bogate dat fiind caracterul ecologic (aer pur, ozonat) și puternica rezonanta sportiv-recreativa. Asaltul inaltimilor este recent, multa vreme muntii au fost considerati fie sediul divinitatilor, fie un mediu salbatic, periculos.

Sfȃrșitul secolului al XVIII-lea, a constituit punctul de plecare pentru o gama variata de forme de turism, masive intregi fiind astfel valorificate mai ales in Europa. Astfel primele forme de colonizare turistica a muntilor au fost statiunile balneare (Aix les Bains din Franta, Badgastein din Austria) și stațiunile curative de altitudine (Chamonix, St. Moritz și Zermatt), urmate in secolul al XX-lea de statiunile destinate sporturilor de iarna.

Radacinile turismului montan se situeaza astfel in cateva locuri particulare. Ȋn acest sens se au in vedere atȃt localizarea spatiala a ofertei, cȃt și bazinele cererii. Bazinele cererii montane iși au originea in principalele orașe ale Europei sfȃrșitului de secol al XIX-lea, unde se concentra populatia cu cele mai mari venituri.

Chiar și in zilele noastre, cea mai mare parte a cererii pentru turismul montan se concentreaza in aglomerarile urbane ale Europei industrializate și in regiunile limitrofe Alpilor (Franta, Germania, Italia, Austria, Marea Britanie).Ȋn ultimele decenii au aparut și alte bazine ale cererii turistice montane, in tari care au cunoscut un veritabil avȃnt economic precum: Canada, SUA, Australia, Japonia și Spania.

Totuși se poate spune ca turismul montan a inceput sa se dezvolte in adevaratul sens al cuvȃntului odata cu calatoriile alpiniștilor, mai exact la mijlocul secolului al XX-lea. Aceste exploatari au fost efectuate mai intȃi in Alpi și apoi chiar mai departe, in Muntii Himalaya.

Spatiul montan a ajuns in prezent sa devina o destinație ce atrage tot mai mulți turisti pentru refacere, pentru odihna, recreere sau aventura, un loc ce deține o oferta complexa, diversificata si de mare atractivitate.

Ȋn ceea ce privește amenajarea spatiilor montane, primele amenajari turistice montane se situeaza in muntii Alpi, Franta și Elvetia numarȃndu-se printre primele tari promotoare ale acestei forme de turism. Astfel modelul montan elvetian, creat la sfarșitul secolului al XVIII-lea a incitat la descoperirea și valorificarea turistica a multor masive ce ofereau peisaje similare.

Pe de alta parte, inca de la mijlocul secolului al XIX-lea se investeste din ce in ce mai mult in ceea ce priveste imbunatațirea accesului in zona de munte. Acest lucru se realizeaza in tot mai multe regiuni din intreaga lume, datorita modului in care infrastructura de transport s-a dezvoltat. A avut loc astfel in aceasta perioada o extensie a turismului montan, prin exploatarea principalelor lanturi montane: Alpi (din sec. al XVIII-lea), Kilimandjaro (1889), Anzii Cordilieri (cuceriti inca din vremea incașilor), Stancoși, Himalaya (jumatatea sec. XX).

Se poate spune asadar ca turismul montan a atras numerosi turisti inca din cele mai vechi timpuri, continuand sa se dezvolte si in prezent atat la nivel național, cat si internațional.