Infrastructura turistica

Infrastructura turistica

Transporturile reprezinta o problema esentiala pentru turism, deoarece realizeaza legatura intre resedinta turistilor si locul de destinatie.

Transporturile au functie dubla: transportul de pasageri (turisti) si transportul de bunuri, care sa satisfaca nevoile turistilor.

Caile si mijloacele de comunicatie sunt cele clasice: pe uscat (feroviare si rutiere), pe apa (fluviale si maritime), in aer, dar exista si transporturi speciale, pe cablu, destinate in exclusivitate turistilor.

a.     Transporturile feroviare au devenit, in majoritatea tarilor, principalul mijloc de transport in preajma celui de-al doilea razboi mondial.

Utilizarea trenului ca mijloc de transport are si pentru turisti o insemnatate majora din urmatoarele motive: a condus la aparitia si dezvoltarea turismului de masa, a determinat largirea spatiului turistic intern si international, a contribuit la cresterea vitezelor si la amplificarea fluxului de circulatie, a sustinut turismul social printr-o serie de facilitati financiare si prin introducerea trenurilor turistice.

Transporturile feroviare se situeaza pe primul loc in privinta sigurantei de circulatie, turistul fiind avantajat si din alte motive: posibilitatea de a se odihni (ziua si noaptea – vagoane de dormit), de a lua masa in siguranta, posibilitatea de a vedea diverse locuri.

Transporturile feroviare au si neajunsuri pentru turism, care se refera la: neacoperirea unor regiuni cu linii ferate, accesibilitatea in teritoriu limitata, cheltuieli suplimentare pentru ca turistul sa ajunga la statii, iar apoi la locul de destinatie si cazare, orarul fix care, in multe situatii, este dezavantajos.

b.     Transporturile rutiere

Transporturile rutiere au revolutionat mobilitatea geografica a omului. Pentru turism sunt semnificative mijloacele de transport individuale (autoturisme pana la 8 locuri), autobuze (marimi diferite) si microbuze (14-20 locuri).

Transporturile rutiere au dus la aparitia unor noi tipuri si forme de turism, la amplificarea turismului de distanta mica, a celui de week-end si a turismului itinerant, au patruns in zonele mai greu accesibile, au dus la aparitia de noi forme de cazare, asigura o mai mare mobilitate turistilor, contribuie la amplificarea turismului international.

Transporturile rutiere au atras odata cu dezvoltarea retelelor rutiere prezenta unor echipamente auxiliare necesare traficului turistic (dotari si servicii auto, dotari si servicii pentru dirijarea circulatiei, pentru calatori etc.).

c.      Transporturile navale (fluviale si maritime) se caracterizeaza prin capacitatea

mare a mijloacelor de transport, costul relativ redus in raport cu alte mijloace, comoditatea maxima.

Exista si o serie de factori restrictivi: fluctuatia in functie de anotimp din cauza ingheturilor, a scaderii nivelului apelor, a furtunilor puternice, din punct de vedere turistic, transporturile fluviale se disting printr-o rigiditate de factura naturala, ele asigurand un agremente doar in vecinatatea lor si nu asigura legatura intre eminenta si destinatie. Din cauza acestui caracter restrictiv, pentru turism se impun marile fluvii si canale de legatura (Dunare–Rin–Main, Misissippi, Nil).

Pentru transportul turistic fluvial sau maritim, tara noastra dispune de nave de croaziera, hidrobuze, nave rapide, salupe, pontoane, remorchere, barci cu motor etc. cu peste 1500 de locuri. Aproape 53% din flota fluviala este concentrata in Delta Dunarii, iar pentru croazierele de pe Dunare se folosesc confortabile motonave „Carpati”, „Oltenita” si „Steaua Dunarii”, cu o capacitate de peste 480 de locuri.

Pentru croazierele pe Marea Neagra, s-a construit nava tip cataraman „Dierna” cu aproape 200 de locuri si care face legatura intre Constanta si statiunile de pe litoral, Eforie Nord si Mangalia.

d.     Transporturile aeriene au aparut mai tarziu, s-au impus rapid, avand viteza

ridicata de zbor care asigura acoperirea in timp scurt a  unor distante foarte mari, confortul ridicat, folosirea celor mai scurte rute, numarul redus de accidente s.a.

Transporturile aeriene sunt tot mai mult solicitate de turisti, dar au si o serie de dezavantaje, cum ar fi dependenta de conditiile meteorologice, costul ridicat al calatoriilor, posibilitati reduse de cunoastere a peisajelor survolate, capacitatile de transport relativ limitate.

Pentru tarile cu teritorii intinse avionul reprezinta cel mai adecvat mijloc de transport, nu numai turisti, ci si de calatori.

In ultimul timp se intensifica transporturile cu elicopterul, mai cu seama pe distante mici, in zonele accidentate sau greu accesibile.

Transportul turistic cu avionul (in sistem „charter” sau pe curse regulate) este asigurat de companiile aeriene interne sau externe.

Principalele orase si statiuni balneoclimaterice dispun de o importanta retea de mijloace de transport local, care asigura accesul turistilor catre obiectivele din zona, ca si legatura cu reteaua de transporturi nationale si internationale.

e.     Transporturile speciale sunt folosite in regiunile accidentate. Atat caile ferate

de munte, cat si transporturile pe cablu (teleferic, teleschi) vin sa sprijine turismul montan din tot cursul anului si pentru sporturile de iarna (schi, bob).

Aceste forme de transport au devenit o componenta a infrastructurii statiunilor turistice de altitudine, contribuind la sporirea valorii turistice a locurilor.