Teoria avantajului de monopol sau oligopol

Teoria avantajului de monopol sau oligopol

Prima critica serioasa a teoriei investitiilor straine directe bazata pe teoria investitiilor internationale de portofoliu a fost facuta de economistul Stephen H. Hymer. El a demonstrat ca aceasta teorie nu poate da raspuns la o serie de intrebari, cum ar fi: de ce firmele, care investesc in strainatate, deseori se imprumuta in acelasi tiimp in strainatate, cum se explica intrarile si iesirile de investitii straine directe in acelasi timp in una si aceeasi tara s.a. S. Hymer[1] demonstreaza ca investitiile straine directe urmaresc, mai degraba, obtinerea unui castig mai mare, decat a unei dobanzi mai ridicate. El demonstreaza ca investitia straina directa este nu numai pur si simplu o intrare de capital, ea este asociata cu un flux de practici manageriale, cu tehnologii avansate, ceea ce asigura un castig mai mare decat al intreprinderilor locale la aceeasi valoare a investitiei. Anume imperfectiunea pietelor ofera investitorilor straini sa dispuna de avantaje suplimentare fata de producatorii locali si, astfel ei obtin un profit mai mare decat investitorii locali.

Avantajele firmelor transnationale in tarile straine decurg din cunostintele si retelele de distributie de care ele dispun, din diferentierea produselor, inclusiv a celor de finantare, care le permit nu numai sa compenseze dezavantajele aparute in concurenta cu firmele locale, dar si sa-si asigure in activitatea economica o profitabilitate mai inalta decit firmele locale. Astfel, firmele transnationale isi manifesta si isi intaresc puterea de monopol.

Avantajul de monopol le permite firmelor transnationale sa obtina controlul preturilor de comercializare a produselor lor si, astfel, sa-si asigure o renta economica din activele lor, create in baza investitiilor straine directe. Avantajul de monopol este mai mare in cazurile in care investitiile straine directe sunt efectuate pe orizontala in ramurile intensive, in cunostinte tehnologice, manageriale si de marketing. Cunostintele sunt acumulate in urma organizari cercetarilor de dezvoltare. Cercetarile sunt mai intens organizate in tarile dezvoltate. Astfel, devine clar de ce majoritatea firmelor transnationale, carora le apartine o pondere inalta in volumul anual al investitiilor straine, sunt de origine din tarile dezvoltate.

Viziunea unidimensionala a lui Hymer asupra firmelor transnationale - in sensul ca acestea ar avea drept unica motivatie dobindirea rentei de monopol - a alimentat un puternic curent de opinie impotriva transnationalelor si a fundamentat politici excesive de control si reglementare a operatiunilor lor.

R. Caves[2], pornind de la afirmatia lui Hymer, conform careia o firma recurge la ISD in conditiile in care detine un avantaj, un activ unic - un brevet de inventie sau un produs diferentiat, de exemplu - care poate fi valorificat optim prin ISD, dezvolta teoria oligopolului bazat pe produsul diferentiat. Conform lui expansiunea geografica a facilitatilor productive ale unei firme se poate realiza in trei moduri: pe orizontala (producerea acelorasi bunuri sau servicii); pe verticala (adaugarea unui stadiu al procesului de productie, anterior sau posterior activitatii principale a firmei investitoare); si prin diversificarea activelor firmei.

Potrivit argumentarilor lui R. Caves, pentru ca detinerea unui avantaj exclusiv sa determine o firma sa investeasca in strainatate, doua conditii trebuie satisfacute:

a)     in primul rind, este necesar ca respectivul avantaj sa aiba caracterul unui bun public in cadrul firmei, deci valorificarea sa pe alte piete sa nu presupuna suportarea tuturor costurilor initiale legate de cercetarea sa. Cunostintele, informatia sunt prototipul unor astfel de avantaje.

b)     veniturile obtinute in urma valorificarii avantajului de firma pe o piata straina trebuie sa depinda intr-o anumita masura, de conditiile locale de productie.

Caracterul necesar al acestor doua conditii devine clar atunci cind se recunoaste faptul ca intreprinzatorii locali au avantajul cunoasterii conditiilor economice, sociale, culturale, juridice in care opereaza. Firma straina trebuie sa suporte costul cunoasterii noului mediu. In consecinta, e necesar ca avantajul exclusiv nu numai sa anuleze dezavantajul si costurile incumbate de operarea intr-un mediu strain, dar respectiva operare sa se si dovedeasca mai profitabila decit celelalte alternative de acces pe respectiva piata straina (exporturi sau licentiere).

Relativ recent, economistul american Edward M. Graham (1978) a incercat sa explice cresterea ISD in SUA prin utilizarea teoriei organizatiei industriale[3]. El argumenteaza ca in urma cu 20 de ani firmele americane detineau avantaje semnificative de natura tehnologica si manageriala fata de competitorii lor straini. Drept consecinta, fluxurile de ISD receptate de economia americana erau scazute. Modificarile intervenite in timp in raporturile de performanta tehnologica si manageriala dintre firmele apartinind diferitor natiuni, in sensul unui declin al competitivitatii firmelor americane, s-au reflectat si in cresterea influxurilor de ISD in SUA.

Ipoteza reactiei de oligopol ca motivatie a productiei in strainatate a fost dezvoltata si de catre cercetatorul american Frederick T. Knickerbocker[4] (1973). El a argumentat ca realizarea unei ISD de catre o firma ce opereaza intr-o structura oligopolista de piata este de natura sa determine o reactie de urmarire a respectivei firme in economia de implantare de catre celelalte firme membre ale oligopolului, cu consecinta crearii unei "aglomerari" a intrarilor de ISD in respectiva economie.

Un alt aspect pus in evidenta a fost acela ca marile corporatii transnationale investesc reciproc in tarile lor de origine, exemplul concret oferit de cercetarea empirica a lui E. Graham. Analizind investitiile reciproce americane si europene, Graham identifica o reactie de contraamenintare prin realizarea de ISD europene in SUA, ca raspuns la amenintarea concurentiala creata prin investitiile americane in Europa. Este un tip de comportament defensiv, dar care poate da nastere la investitii profitabile in sine.

In concluzie, conform teoriei avantajului de monopol, motivatia fluxurilor de investitii straine directe este sporirea puterii de piata a firmelor transnationale, prin obtinerea unei rente de monopol. Avantajul de monopol se realizeaza de firmele transnationale prin imperfectiunile structurale ale pietei. Avantajele fluxurilor de investitii sunt specifice mai mult firmelor respective decat tarilor de origine ale acestor firme. Printr-o astfel de abordare a avantajelor se explica fluxurile reciproce de investitii straine. Economia unei si aceleiasi tari poate fi generatoare de investitii straine directe, dar, in acelasi timp, si receptoare de investitii straine directe.