Afaceri
Gestiune finangiara - aplicatiiGESTIUNE FINANGIARA - APLICATII Aplicatie 1 Sa se calculeze care este valoarea mortizarii pe care o va include pe cheltuielile de exploatare o societate comerciala, in lunile mai si iunie ale anului 2005, pentru un mijloc fix intrat la sfarsitul anului 2004, care are o valoare de intrare de 25 milioane ROL, o durata de utilizare de 11 ani, si se amortizeaza in regim degresiv, varianta AD1. Gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baza, in anul 2004 a fost de 80%.
Pentru calculul amortizarilor, datele sunt organizate sub forma tabelului de mai jos:
Al 2005 = 5682500 / 12 = 473 542 lei A mai, iunie = Al 2005 x 2 = 1 947 084 lei Amai, iunie rec = Amai, iunie x Gu = 1 947 084 x 80% = 1 557 667 lei O intreprindere se aprovizioneaza cu materii prime in vederea fabricarii unui produs. Cantitatea necesara pe un an de zile (N) este de 91.800 kg. Costul pregatirii (lansarii) unei comenzi de aprovizionare (ca) este de 4.890 mii lei; iar costul de stocare al unui kg pe zi este de o,5 mii lei. Gestiunea optima a stocurilor presupune determinarea urmatorilor indicatori:
Pentru a obtine cheltuieli globale minime pe o perioada de un an, va fi necesar ca aprovizionarile sa se faca la intervale de 8.76 zile, iar cantitatile ce urmeaza a fi inscrise in contracte pentru fiecare comanda sa fie de 2233,33 kg. Schimband semnificatia variabilelor Ca si Cd din cadrul modelului, acesta poate fi extins si pentru optimizarea stocurilor de produse in curs de fabricatie si a celor de produse finite. In acest caz Ca se refera la cheltuielile de aprovizionare cu loturi de produse in curs si, respectiv, cheltuielile de lansare a unei noi comenzi de livrare a produselor finite, iar Cd cuprinde cheltuielile de pastrare a stocurilor de produse in curs si de produse finite. Introducand aceste variabile in model se vor obtine marimile optime ale loturilor de fabricat si ale celor de livrare, ca si intervalele optime ale ciclurilor de fabricatie si de expediere a produselor finite.
Modelul matematic de optimizare a stocului s-a fundamentat pe un caz particular de aprovizionare, potrivit caruia intervalele intre aprovizionari sunt considerate constante, deci aprovizionarea se desfasoara ritmic, iar stocurile se constituie instantaneu si se dau treptat in consum pana la epuizarea totala (exact in momentul unei noi aprovizionari)
In continuare se determina stocul curent mediu (Scrt) in functie de necesarul mediu zilnic de aprovizionat (N/360) si de intervalul mediu intre aprovizionari (i), astfel: Scrt = (N/360)xi Pentru evitarea intreruperilor in procesul de productie se constituie stocuri de siguranta. Marimea lor depinde de inclinatia conducerii intreprinderii in legatura cu relatia contradictorie rentabilitate-risc. O politica realista, echilibrata, recomanda constituirea stocului de siguranta la un nivel care minimizeaza cheltuielile determinate de "ruptura de stoc" si existenta stocurilor excesive.
in care: ta = numarul zilelor de intarziere in aprovizionari (fata de contract sau fata de i); qi = cantitatile aprovizionate la termenele intarziate; s = intervalul pentru stocul de siguranta. Necesarul de finantat trimestrial la obiectele de inventar de mica valoare sau de scurta durata, imbracaminte si materiale de protectie: Necob.inv = Si + A - Sfm - Uz in care: Si = stocurile initiale (de la sfarsitul anului de baza); A = achizitiile trimestriale; Sfm = stocuri fara miscare; Uz (C) = consumul sau uzura. Se cunosc: S31-XII-baza = 25 mii lei SfmTRIM1 = 10 mii lei
Necob.inv = 25 + 50 - (10 + 43,84) = 21,16 (stocul la sfarsitul anului de previziune). NecI = 25 - 10 + 11,5 - 8,47 = 18,03 mii lei NecII = 18,03 + 12,5 - 10,93 = 19,6 mii lei NecIII = 18,03 + 12,5 - 10,93 19,6 mii lei NecIV = 19,6 + 13,5 - 11,94 = 21,16 mii lei
Fondul de rulment strain (FRS) sau imprumutat, reflecta datoriile pe termen mediu si lung utilizate pentru finantarea societatii comerciale. Acesta se determina prin doua metode: FRS = CAPITALURI PERMANENTE - CAPITALURI PROPRII FRS = CP - Cpr FRS = FOND DE RULMENT NET - FOND DE RULMENT PROPRIU FRN FRP Atunci cand CP < Ai, o parte din Dts constituie, alaturi de Cpr si Dtml, o componenta a CP. Dezvoltarea analitica a celor doua metode de calcul reflecta continutul fondului de rulment strain. Reflectand rezultatul deciziilor initiale ale managerilor asupra fluxurilor de utilizari si resurse, bilantul functional sau economic permite determinarea fondului de rulment functional (FRF), in scopul cunoasterii resurselor stabile (durabile) si masura in care acestea contribuie alaturi de resursele curente la finantarea nevoilor societatii comerciale. Practica financiara utilizeaza doua metode de estimare a fondului de rulment functional: FRF = RESURSE STABILE - UTILIZARI STABILE Rs Us Metoda permite analizarea incidentei ciclului de investitii asupra echilibrului financiar global al societatii comerciale si cunoasterea resurselor stabile ramase disponibile pentru finantarea nevoilor generate de activitatea curenta. Metoda evidentiaza faptul ca finantarea utilizarilor stabile trebuie sa se realizeze pe seama resurselor stabile, care: v nu sunt rambursabile: capitalurile proprii; v sunt rambursabile esalonat in cadrul unui interval de cativa ani: creditele bancare, imprumuturile obligatare. Evolutia in timp a contributiei resurselor stabile la finantarea utilizarilor stabile se poate analiza prin intermediul urmatoarei rate a structurii financiare: Coeficientul de acoperire = Resurse stabile (Rs) / Utilizari stabile (Us) a utilizarilor stabile (Cus) Societatea comerciala reuseste sa-si finanteze integral nevoile generate de ciclul de investitii pe seama resurselor stabile, insa contributia acestora la finantarea ciclului operatiunilor curente este redusa. FRF = UTILIZARI CURENTE - DATORII SI RESURSE CURENTE Uc Drc Metoda permite cunoasterea resurselor curente totale de care societatea comerciala dispune pentru finantarea activitatii curente. Analiza fondului de rulment functional (FRF), poate fi extinsa la nivelul fluxurilor generate de operatiunile din exploatare si din afara exploatarii. Fluxurile de trezorerie sunt considerate ca apartinand integral utilizarilor si resurselor din exploatare. FRF expl. = Uc/expl - DRc/expl FRF af.expl = Uc/af.expl - DRc/af.expl. FRF = FRFexpl. FRFaf.expl.
Rezultatele prin cele trei metode sunt identice si diferite de modelul bazat pe durata in zile. Modelul bazat pe durata in zile il apreciem ca avand o mai mare relativitate decat modelele bazate pe structura fixa sau variabila a componentelor. Analiza structurala a elementelor patrimoniale permite managerilor societatilor comerciale luarea deciziilor necesare corectarii fluctuatiilor nedorite. In acest scop, fluxurile globale din relatia de baza pot fi descompuse in fluxurile componente astfel: TN = FRN - NFR unde: FRN = CP - Ai sau: FRN = Ac - Dts NFR = (Ac - Db - Pfin) - (Dts - Cts - Scb) sau: NFR = S Ct - Dc deci: TN = (CP - Ai) - [(Ac - Db - Pfin) - (Dts - Cts Scb)] sau: TN = (Ac - Dts) - (S Ct - Dc) Productia exercitiului Este reprezentata de ansamblul format din: productia vanduta (Pv), care reflecta cifra de afaceri; productia stocata, (Ps), care exprima variatia stocului de produse intermediare, in curs de productie, produse finite dar inca nevandute; productia imobilizata (Pi), care reprezinta lucrarile executate de societatea comerciala in beneficiul propriu. PE = Pv +Ps + Pi Evaluarea componentelor nu este omogena, deoarece productia vanduta este evaluata in pret de vanzare, iar productia stocata si productia imobilizata sunt evaluate in cost de productie.
|