Eficienta economica si decizia de investitii

EFICIENTA ECONOMICA SI DECIZIA DE INVESTITII

1. Conceptul de eficienta

Orice activitate umana este, in acelasi timp, consumatoare de resurse si producatoare de efecte. Dezvoltarea economico-sociala s-a bazat, mult timp, pe conceptia ca omenirea dispune de resurse naturale in cantitati mai mult decat suficiente. Dar, socurile produse de crizele de energie si de materii prime, precum si degradarea tot mai evidenta a mediului natural, datorita exploatarii sale nerationale, au condus la conturarea unei conceptii realiste cu privire la disponibilitatile de resurse la nivel mondial, cat si la nivelul fiecarei tari in parte.

Nivelul limitat al resurselor materiale si de munca genereaza cerinta economicitatii folosirii lor, in sensul asigurarii unor randamente maxime sau unor consumuri cat mai reduse.

Pornind de la sensul lingvistic al notiunii de eficienta, se poate afirma ca eficienta este atributul oricarei activitati umane de a produce efectul util dorit.

Studiul eficientei unei activitati are la baza urmatoarele tipuri de corelatii:

a) comparatie intre nivelul resurselor;

b) comparatie intre nivelul efectelor;

c) comparatie de tipul efort/efect si efect/efort;

d) comparatie intre nivelurile de eficienta.

Una din acceptiunile notiunii de eficienta este: efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate. Aceasta arata efectul util pe unitatea de resursa alocata (E/R) sau invers, efortul depus pentru obtinerea unei unitati de efect (R/E).

Privita din punct de vedere aplicativ, eficienta se poate defini ca un raport obiectiv, cantitativ, intre efectele si eforturile depuse in vederea obtinerii lor.

e = E/R - maxim, adica, maximizarea efectelor obtinute pe unitatea de resursa alocata / consumata;

e = R/E - minim, adica, minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obtinut.

Natura si caracterul eforturilor si efectelor se reflecta asupra caracterului eficientei.

Din punctul de vedere al resurselor, acestea trebuie sa fie cat mai riguros structurate ca sa raspunda cerintelor de analiza (cum se folosesc, cat se consuma, gradul de valorificare, economisirea lor).

Structurarea presupune urmatoarele criterii:

dupa criteriul regenerarilor in timp.

▪ resurse regenerabile;

▪ resurse neregenerabile.

dupa natura lor:

▪ umane, tehnice;

▪ materiale, financiare.

Din punctul de vedere al efectelor, de asemenea, eficienta necesita structurarea acestora.

Efectele pot fi:

√ directe: identificabile la locul unde se desfasoara activitatea;

√ indirecte: identificabile in alte sectoare de activitate.

Dupa momentul la care se produc:

√ efecte imediate;

√ efecte posibile, viitoare.

Dupa natura lor:

√ efecte economice;

√ efecte ecologice;

√ efecte sociale;

√ efecte tehnice etc.

O analiza completa si complexa impune luarea in considerare, intr-o exprimare unitara, a tuturor categoriilor de efecte.

In practica acest lucru este inaplicabil si, de aceea, in multe cazuri se procedeaza la abordarea partiala a studiului de eficienta, pe tipuri de efecte (in principal, studiul de eficienta economica).

Din punct de vedere cantitativ, corelatia dintre eforturi si efecte se exprima prin indicatori de eficienta care, de regula, imbraca forma unor raporturi matematice. Pentru a caracteriza eficienta unei activitati, in toata complexitatea sa, este necesar sa se foloseasca un sistem de indicatori care sa puna in evidenta toate corelatiile posibile intre eforturi si efecte.

2. Procedura de selectie a proiectelor de investitii

Decizia de investitie intr-o firma presupune parcurgerea anumitor etape logice, prezentate cronologic.

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

Diagnosticarea problemelor

1.     Identificarea oportunitatilor de investire

Obtinerea informatiilor despre proiect

2.     Culegerea datelor relevante

Identificarea alternativelor de proiect

3.     Considerarea cailor alternative pentru atingerea obiectivelor

Analiza financiara a proiectului

4.     Lucrul la proiecte specifice fara detalii

5.     Identificarea cheltuielilor financiare si a veniturilor

Luarea deciziei

6.     Evaluarea financiara a proiectului

7.     Considerarea aspectelor nonfinanciare si necuantificabile

8.     Luarea deciziei

Implementarea si controlul

9.     Implementarea deciziei si controlul proiectului

Analiza

10. Analiza rezultatelor

Procedura de selectie este o problema specifica fiecarei organizatii. De maxima importanta este analiza impactului firma - mediu economic.

Desi necuantificabila, aceasta analiza este utilizata pentru stabilirea strategiei de dezvoltare a firmei si contine trei momente importante:

- determinarea obiectivelor firmei;

- analiza diagnostic a firmei care urmareste sa determine punctele forte si slabe ale firmei;

- evaluarea mediului economic in care firma isi desfasoara activitatea.

Analiza si diagnosticarea mediului sunt componente deosebit de importante ale procesului strategic managerial care asigura succesul firmei pe piata concurentiala, de obicei introduse in studiile de fezabilitate.

Este cunoscut faptul ca toate unitatile identifica punctele forte si slabiciunile lor si posibilitatile si amenintarile mediului concurential. Dar ceea ce este pierdut adesea din vedere este faptul ca o combinare intre acesti factori poate duce la obtinerea si alegerea anumitor strategii. Astazi proiectantii de strategii utilizeaza un numar de matrice care arata relatiile dintre variabilele critice (de exemplu, matricea TOWS).

Principalele stadii in alegerea proiectelor de investitii sunt urmatoarele:

I. generarea propunerilor de investitii (etapele 1-3);

II. selectia proiectelor de investitii (etapele 4-8);

III. implementarea, controlul si analiza rezultatelor (etapele 9-10).

I. Generarea propunerilor de investitii este, de obicei, o problema descentralizata care permite sa fie elaborate propuneri de investitii la toate nivelurile intreprinderii. In general, nivelurile inferioare propun investitii de inlocuire, de modernizare sau de expansiune, iar nivelurilor superioare le revine responsabilitatea de a propune proiecte de dezvoltare strategica. In acest stadiu, fiecare proiect trebuie sa fie insotit de un studiu comercial, tehnic si financiar, care sa justifice oportunitatea investitiei.

II. Selectia proiectelor de investitii se efectueaza pe criterii financiare, dar tinand cont de prioritatile directe de politica investitionala. Ea se refera la alegerea investitiilor rentabile in functie de resursele ce pot fi alocate pentru acestea.

Teoria financiara indica faptul ca in luarea deciziei de investitie pot fi intalnite anumite criterii care duc la folosirea unor metode sau a altora, cum ar fi maximizarea profitului firmei, minimizarea termenului de recuperare, reducerea riscului asociat proiectului de investitii sau ordonarea optimala a proiectelor mutual exclusive. In general, este acceptat ca abordarea dinamica este o tehnica mult mai buna decat abordarea statica in ceea ce priveste considerarea acestor criterii.

In prezent, cele mai utilizate metode sunt cele care impun o analiza bazata pe influenta factorului timp asupra valorii profitabilitatii. Intre acestea, tehnica venitului net total actualizat (VNA) are cea mai buna fundamentare teoretica. Insa unii manageri prefera rata interna de rentabilitate (RIR).

In marile intreprinderi si puterea de decizie poate fi descentralizata. De exemplu, un sef de departament dispune de un buget care sa fie folosit pentru finantarea unor investitii de mica amploare (inlocuiri etc.). Din contra, marile proiecte fac obiectul unor lungi dezbateri in cadrul conducerii firmei, tinand cont de diversele obiective ale intreprinderii (strategia de dezvoltare, prestigiu etc.).

De asemenea, managerii si initiatorii de proiecte sunt implicati in activitatea de luare a deciziilor din punctul de vedere al modului in care sunt cheltuite fondurile. De exemplu, seful unui serviciu functional identifica posibilitati profitabile de investitii, managerul general investigheaza aceasta problema si impreuna gasesc un mod de abordare al afacerii.

Cunoasterea factorilor care influenteaza profitabilitatea ajuta managerii in canalizarea resurselor firmei spre cele mai profitabile investitii. In multe firme s-a renuntat la ideea ca directorul economic da un verdict despre viabilitatea proiectelor de investitii propuse, dar acest lucru nu inseamna ca nu sunt folosite tehnicile de evaluare si ca nu se au in vedere aspectele de marketing, productie si resurse umane ale tuturor proiectelor.

Rezultatul acestui stadiu consta in elaborarea unui plan de investitii si de finantare. Acest document prezinta sinteza investitiilor selectionate si finantarea acestora.

Toate procedurile de planificare sunt asociate cu o procedura de control asupra realizarilor. Controlul permite o buna executie a planului si eventuale actiuni corective. De exemplu, compararea previziune - realizare permite ameliorarea tehnicilor de previziune utilizate si de asemenea, a tehnicilor de alegere a proiectelor de investitie.

Decizia de investitie este o decizie de politica generala a intreprinderii. Ea necesita in intreprinderi un sistem de organizare care permite o buna circulatie a informatiei si asigura coerenta deciziilor.

Decizia de investitie angajeaza firma pe perioade lungi si cere realizarea unei politici de finantare in vederea obtinerii fondurilor necesare. Se are in vedere alocarea capitalurilor disponibile sau a celor colectate. Aceasta prevedere este cunoscuta in literatura de specialitate anglo-saxona sub denumirea de "capital budgeting".

Decizia rezulta din confruntarea nevoi/resurse. Aceasta confruntare poate fi analizata in doua maniere diferite (figura nr. 1) dupa cum vom considera totalul resurselor ca un dat sau ca un rezultat al alegerii efectuate.

Figura nr. 1 - Proceduri de impartire a capitalurilor

In realitate, procedurile sunt de obicei iterative si fac apel la ambele moduri de abordare:

♦ Procedura numita "capital rationing" consta in a determina totalul resurselor care pot fi folosite pentru investitii. Acest total rezulta din alegerea prealabila a unei politici de finantare. Cunoasterea aproximativa a previziunii de autofinantare si a ratei indatorarii firmei permite fixarea unei sume globale de fonduri care pot fi disponibile. Problema consta in alocarea acestor resurse intr-o maniera eficienta.

♦ A doua procedura consta in clasificarea tuturor posibilitatilor de a investi in corespondenta cu obiectivele firmei si care corespund criteriilor care sunt fixate. Vom obtine astfel totalul resurselor in vederea realizarii politicii industriale si comerciale a firmei. Se impune examinarea conditiilor finantarii si posibilitatea de realizare a proiectelor considerate oportune.

Unele firme conditioneaza realizarea fiecarui proiect de investitii de existenta unei singure surse de fonduri, dar, in general, la realizarea diferitelor proiecte de investitii pot sa contribuie diferite surse. De aceea, se impune o analiza atenta a surselor de finantare.

Evaluarea si analiza proiectelor de investitii

Firmele, in general, au resurse limitate si nu dispun de fonduri pentru a investi in toate proiectele posibile (sau recunoscute sau imaginate ca posibile). Daca un set de proiecte de investitii este identificat si evaluat ca fiind promitator, atunci este necesar sa respingem alte cateva proiecte de investitii sau seturi de proiecte de investitii de la finantare. Acest proces de evaluare serveste la concretizarea strategiei intreprinderii si exista o mare varietate de metode care asista managrii in activitatea de planificare si evaluare a proiectelor de investitii (figura nr. 2).

Figura nr. 2 - Metode care asista managerii in activitatea de planificare si evaluare a proiectelor de investitii

Desi, considerentele economice pot fi determinate in decizia de investitie, totusi opiniile individuale si preferintele decidentilor pot deveni factori care afecteaza selectia.