Schimbul in cadrul societatii

1. Schimbul autistic si schimbul interpersonal

In esenta, actiunea este intotdeauna renuntarea la o stare de lucruri in schimbul alteia. Daca actiunea este intreprinsa de un individ, in afara oricarei relatii de cooperare cu alti indivizi, o putem numi schimb autistic. Un exemplu ar fi vanatorul izolat care doboara un animal pentru consumul sau propriu; el renunta la agrement si la un cartus in schimbul hranei.

In cadrul societatii, cooperarea substituie schimburilor autistice schimbul interpersonal, sau social. Omul da altor oameni ceva, pentru a primi ceva de la ei. Apare mutualismul. Omul serveste pentru a fi servit.

Relatia de schimb este relatia sociala fundamentala. Schimbul interpersonal de bunuri si servicii tese reteaua de legaturi care-i uneste pe oameni in societate. Formula societala este: do ut des. Acolo unde nu exista mutualitate deliberata, unde actiunea este intreprinsa fara nici o intentie de a dobandi beneficiul unei actiuni concomitente a altora, nu exista schimb interpersonal, ci schimb autistic. Nu conteaza daca actiunea autistica este benefica sau daunatoare pentru altii, sau daca nu le pasa deloc de ea. Un geniu isi poate desfasura activitatea numai pentru el, nu pentru multime; insa el este un binefacator neindoielnic al omenirii. Criminalul isi ucide victima pentru propriul sau folos; victima nu este nici un caz un partener la aceasta crima, ci doar obiectul ei; ceea ce se savarseste se savarseste impotriva ei.

Agresiunea ostila era o practica obisnuita printre inaintasii nonumani ai omului. Cooperarea constienta si deliberata este produsul unui lung proces evolutiv. Etnologia si istoria ne-au furnizat informatii interesante despre inceputurile schimbului si tipurile primitive de schimb interpersonal. Unii considera obiceiul oferirii mutuale de cadouri, cu stipularea unui anumit cadou ce urmeaza a fi primit ca raspuns, drept un model comportamental precursor al schimbului interpersonal. [1] Altii considera trocul mut drept o modalitate primitiva de comert. Pe de alta parte, a face cadouri in vederea recompensarii [p.195] prin cadoul-replica al destinatarului, sau in vederea dobandirii bunavointei unui om a carui animozitate ar putea fi dezastruoasa, echivaleaza deja cu schimbul interpersonal. Acelasi lucru se poate spune si despre trocul mut, care nu difera de alte modalitati de troc si comert, decat prin absenta discutiilor orale.

Caracteristica esentiala a categoriilor actiunii umane este ca sunt apodictice si absolute si nu admit nici un fel de gradare. Exista actiune si nonactiune, schimb si nonschimb; tot ce se aplica actiunii si schimbului ca atare este sau nu este dat in fiecare caz individual, dupa cum exista sau nu actiune si schimb. Tot astfel, liniile de demarcatie intre schimbul autistic si cel interpersonal sunt cat se poate de distincte. Actiunea de a face cadouri unilaterale, fara obiectivul de a fi recompensat prin adoptarea vreunei conduite de catre destinatar sau de catre terte parti este un schimb autistic. Cel ce daruieste dobandeste satisfactia pe care i-o ofera ameliorarea situatiei destinatarului. Destinatarul primeste cadoul ca pe un dar trimis de Dumnezeu. Dar daca darurile sunt oferite in vederea influentarii conduitei anumitor oameni, ele nu mai sunt unilaterale, ci un tip de schimb interpersonal, intre cel ce daruieste si omul a carui conduita sunt menite sa o influenteze. Desi aparitia schimbului interpersonal a fost rezultatul unei lungi evolutii, nu este de conceput nici un fel de tranzitie graduala de la schimbul autistic la cel interpersonal. Intre ele nu au existat moduri intermediare de schimb. Pasul care duce de la schimb autistic la schimb interpersonal n-a reprezentat intru nimic mai putin un salt catre ceva complet nou si esential diferit, decat pasul de la reactiunea automata a celulelor si nervilor la comportamentul constient si deliberat pe care-l numim actiune.

2. Legaturi contractuale si legaturi hegemonice

Exista doua tipuri diferite de cooperare sociala: cooperarea prin contract si coordonare si cooperarea prin comanda si subordonare, sau hegemonie.

Acolo unde - si in masura in care - colaborarea se bazeaza pe contract, relatia logica dintre indivizii care coopereaza este simetrica. Ei sunt cu totii participanti la contracte de schimb interpersonal. John se afla in aceeasi relatie cu Tom in care se afla Tom cu John. Acolo unde - si in masura in care - comanda se bazeaza pe comanda si subordonare, exista omul care comanda si exista cei care asculta de ordinele sale. Relatia logica dintre aceste doua clase de oameni este asimetrica. Exista un director si exista persoanele aflate in grija sa. Directorul alege si dirijeaza singur; ceilalti – cei aflati in custodie – nu sunt decat pionii actiunilor sale. [p.196]

Forta care cheama la viata si care animeaza orice corp social este intotdeauna puterea ideologica, iar faptul care face dintr-un individ un membru al unui corp social este intotdeauna propria sa conduita. Aceste lucruri nu sunt mai putin adevarate pentru legaturile sociale hegemonice. Este adevarat ca, de regula, oamenii se nasc in cadrul celor mai importante retele hegemonice, care sunt familia si statul, iar acest lucru era valabil si pentru legaturile hegemonice din vremurile trecute, sclavia si servitutea, care au disparut din cuprinsul civilizatiei occidentale. Dar nici un fel de violenta fizica si constrangere nu-l pot forta pe un om, impotriva vointei sale, sa ramana in pozitia de supus al unei ordini hegemonice. Ceea ce produc violenta sau amenintarea cu violenta este o stare de lucruri in care, de regula, supunerea este considerata mai dezirabila decat rebeliunea. Confruntat cu alegerea intre consecintele obedientei si ale nonobedientei, supusul o prefera pe cea dintai si se integreaza astfel in relatia hegemonica. Fiecare noua porunca il pune din nou in fata acestei alegeri. Supunandu-se in mod repetat el contribuie cu partea lui la perpetuarea existentei corpului social hegemonic. Chiar si ca supus integrat intr-un asemenea sistem, el este o fiinta umana care actioneaza, i.e., o fiinta care nu asculta pur si simplu de impulsuri oarbe, ci isi intrebuinteaza ratiunea pentru a alege intre alternative.

Ceea ce diferentiaza legaturile hegemonice de cele contractuale este masura in care alegerile indivizilor determina mersul evenimentelor. De indata ce omul se decide in favoarea aservirii sale catre un sistem hegemonic el devine, in limitele activitatilor acestui sistem si in intervalul de timp al aservirii sale, pionul actiunilor directorului. In cadrul corpului social hegemonic si in masura in care el dirijeaza conduita subordonatilor sai, doar directorul actioneaza. Supusii actioneaza doar pentru a-si alege statutul de subordonati; odata facuta aceasta alegere ei nu mai actioneaza pentru ei insisi, ci li se poarta de grija.

In cadrul unei societati contractuale, membrii individuali schimba intre ei anumite cantitati de bunuri si servicii, de anumite calitati. Cand isi alege statutul de subordonat, in cadrul unui corp hegemonic, un om nici nu ofera nici nu primeste ceva specific. El se integreaza intr-un sistem, in care va avea de adus indefinit servicii si va primi ceea ce este dispus directorul sa-i aloce. El este la mila directorului. Doar directorul este liber sa aleaga. Imprejurarea ca directorul este un individ sau un grup organizat de indivizi – un directorat – ca el este un tiran maniac si egoist sau un despot patern si binevoitor este irelevanta pentru structura de ansamblu a sistemului.

Distinctia intre aceste doua tipuri de cooperare sociala se regaseste in toate teoriile societatii. Ferguson a descris-o ca pe [p.197] contrastul dintre natiunile razboinice si cele comerciale; [2] Saint Simon ca pe contrastul dintre natiunile belicoase si cele pasnice, sau industrioase; Herbert Spencer ca pe contrastul dintre societatile caracterizate prin libertate individuala si cele caracterizate prin structuri militare; Sombart ca pe contrastul dintre eroi si tarabagii. Marxistii disting intre “organizarea gentilica “a unei fabuloase epoci primitive a societatii si a beatitudinii eterne a socialismului, pe de o parte, si degradarea de nedescris a capitalismului, pe de alta. Filozofii nazisti disting intre sistemul pervers al securitatii burgheze si cel al Führertum –ului autoritar. Dar ei sunt intru totul de acord cu stabilirea contrastului, precum si cu recunoasterea faptului ca nici un al treilea principiu nu este imaginabil sau fezabil.

Civilizatia occidentala, ca si civilizatiile celor mai avansate popoare rasaritene, sunt realizari ale oamenilor care au cooperat conform modelului de coordonare contractuala. Este adevarat ca aceste civilizatii au adoptat, in anumite privinte, legaturi structurale de tip hegemonic. Statul, ca aparat de constrangere si coercitie este in mod necesar o organizatie hegemonica. Tot astfel sunt familia si comunitatea gospodareasca. Totusi, trasatura caracteristica a acestor civilizatii este structura contractuala proprie cooperarii intre familiile individuale. Pe vremuri prevala aproape complet autarhia si izolarea economica a unitatilor gospodaresti individuale. Cand locul autosuficientei fiecarei familii a fost luat de schimburile interfamiliale de bunuri si servicii, lucrurile au luat, in toate tarile considerate de regula civilizate, aspectul cooperarii bazate pe contract. Civilizatia umana, asa cum o cunoastem de atunci incoace din experienta istorica, este preponderent un produs al relatiilor contractuale.

Orice tip de cooperare umana si de mutualism social este, in esenta, o ordine a pacii si a rezolvarii disputelor prin conciliere. In relatiile interne din cadrul oricarei unitati sociale, fie ea bazata pe legaturi contractuale sau hegemonice, trebuie sa fie pace. Acolo unde exista conflicte violente si in masura in care ele exista, nu exista legaturi sociale. Partidele politice care, manate de aspiratia lor de a substitui sistemul contractual cu unul hegemonic, condamna [p.198] putreziciunea pacii si a securitatii burgheze, exalta nobletea morala a violentei si a varsarii de sange si preamaresc razboiul si revolutia, ca metode eminamente naturale in relatiile interumane, se contrazic pe ele insele. Intr-adevar, propriile lor utopii se doresc taramuri ale pacii. Reich-ul nazist si comunitatea marxista sunt societati bazate pe planuri de pace netulburata. Ele urmeaza a fi edificate prin planificare, i.e. prin aservirea violenta a tuturor celor nedispusi sa se supuna fara rezistenta. Intr-o lume contractuala este posibila coexistenta multor state diferite. Intr-o lume hegemonica nu poate exista decat un singur Reich sau o singura comunitate si un singur dictaror. Socialismul trebuie sa aleaga intre renuntarea la avantajele diviziunii muncii la scara intregii planete si a tuturor popoarelor si implementarea unei ordini hegemonice mondiale. Acesta este faptul care a facut ca bolsevismul rusesc, nazismul german si fascismul italian sa fie “dinamice”, i.e., agresive. In conditii contractuale, imperiile se dizolva intr-o liga flexibila de tari membre autonome. Sistemul hegemonic este constrans sa tinda spre anexarea tuturor statelor independente.

Ordinea contractuala a societatii este o ordine de lege si drept. Este o guvernare sub domnia legii (Rechtsstaat), prin contrast cu statul asistential (Wohlfahrtsstaat) sau paternalist. Legea sau dreptul reprezinta un complex de drepturi care determina orbita in care indivizii sunt liberi sa actioneze. Nici o astfel de orbita nu le este permisa supusilor unei societati hegemonice. Intr-un stat hegemonic nu exista nici drept nici lege; exista doar directive si reglementari, pe care directorul le poate schimba zilnic si pe care le poate aplica oricat de discriminatoriu doreste, de care supusii trebuie sa asculte. Supusii au o singura libertate: sa asculte fara sa puna intrebari.

3. Actiunea calculata

Toate categoriile praxeologice sunt eterne si de neschimbat, dupa cum sunt si unic determinate de structura mintii umane si de conditiile naturale ale existentei umane. Atat cand actioneaza cand si cand teoretizeaza despre actiune, omul nu poate nici sa se elibereze de aceste categorii, nici sa le depaseasca. Un tip de actiune categoric diferit de cel determinat de aceste categorii nu este nici posibil nici de conceput pentru om. Omul nu va putea niciodata intelege ceva care nu este nici actiune nici nonactiune. Nu exista o istorie a actiunii; nu exista o evolutie care sa fi dus de la nonactiune la actiune; nu exista stadii tranzitorii intre actiune si nonactiune. Exista doar actiune si nonactiune. Si pentru fiecare actiune concreta este riguros valid tot ce se poate stabili categoric despre actiune in general. [p.199]

Orice actiune poate face uz de numere ordinale. Pentru intrebuintarea numerelor cardinale si a calculelor aritmetice bazate pe ele sunt necesare anumite conditii speciale. Aceste conditii au aparut in evolutia istorica a societatii contractuale. Astfel s-a deschis calea pentru socoteli si calcul in planificarea de actiuni viitoare si in stabilirea efectelor produse de actiunile trecute. Numerele cardinale si utilizarea lor pentru efectuarea de operatiuni aritmetice sunt si ele categorii eterne si imutabile ale mintii umane. Insa aplicabilitatea lor la premeditarea si inregistrarea actiunii depinde de anumite conditii care nu erau prezente in stadiile timpurii ale treburilor omenesti, care au aparut abia mai tarziu, si care ar putea sa dispara din nou.

Cunoasterea a ceea ce se petrece intr-o lume in care actiunea este calculabila si poate fi socotita este cea care i-a dus pe oameni la elaborarea stiintelor praxeologiei si a teoriei economice. Teoria economica este, in esenta, teoria sferei de actiune in care calculul este aplicat, sau este aplicabil daca se indeplinesc anumite conditii. Nu exista vreo distinctie mai importanta, atat pentru viata umana cat si pentru studiul actiunii umane, decat cea dintre actiunea calculabila si cea necalculabila. Civilizatia moderna este, inainte de toate, caracterizata prin faptul ca a elaborat o metoda care face cu putinta utilizarea aritmeticii intr-un camp larg de activitati. Acesta este lucrul la care se gandesc oamenii cand ii atribuie epitetul -- nu prea fericit si adesea generator de confuzii -- de rationalitate.

Sesizarea mentala si analizarea problemelor prezente intr-un sistem de piata bazat pe efectuarea de calcule au fost punctul de plecare al gandirii economice, care a dus in cele din urma la cunoasterea praxeologica. Pe de alta parte, nu din consideratie pentru acest fapt istoric este necesar sa incepem expunerea unui sistem cuprinzator de teorie economica printr-o analiza a economiei de piata si printr-o examinare a problemelor calculului economic. Nici aspectele istorice nici cele euristice nu ne impun o asemenea abordare, ci necesitatile logicii si ale rigorii sistematice. Problemele studiate sunt manifeste si practice numai in sfera unei economii de piata bazate pe calcul. Utilizarea lor pentru studiul altor sisteme de organizare sociala, care nu permit utilizarea de calcule, nu este posibila decat printr-un transfer ipotetic si figurativ. Calculul economic este problema fundamentala pentru intelegerea tuturor problemelor numite indeobste economice. [p.200]

Note

1. Gustav Cassel, The Theory of Social Economy, trad. S. L. Banon, ed. noua, Londra, 1932, p. 371.

2. Cf. Adam Ferguson, An Essay on the History of Civil Society, ed. noua, Basel, 1789, p.208.

3. Cf. Herbert Spencer, The Principles of Sociology, New York, 1914, III, 575-611.

4. Cf. Werner Sombart, Haendler und Helden, München, 1915.

5. Cf. Frederick Engels, The Origin of the Family, Private Property and the State, New York, 1942, p. 144.