Procesul de formare a preturilor

PRETURILE

Cu ocazia unui act ocazional de barter, in care persoane care nu recurg in mod obisnuit la comert cu alte persoane schimba bunuri care nu fac in mod obisnuit obiectul unor tranzactii, raportul de schimb este determinat numai in limitele unor marje considerabil de largi. Catalactica, teoria raporturilor de schimb si a preturilor, nu poate determina punctul dintre aceste marje la care se va stabili raportul concret de efectuare a schimbului. Tot ce se poate afirma cu privire la asemenea schimburi este ca ele nu pot fi efectuate decat daca fiecare parte considera ca ceea ce primeste are o valoare mai mare mai mare decat ceea ce da.

Recurenta actelor individuale de schimb genereaza piata pas cu pas, odata cu evolutia diviziunii muncii intr-o societate bazata pe proprietatea privata. Pe masura ce devine o regula sa se produca pentru consumul altora, membrii societatii trebuie sa vanda si sa cumpere. Multiplicarea actelor de schimb si cresterea numarului de persoane care ofera sau solicita aceleasi bunuri ingusteaza marjele determinate de evaluarile partilor care participa la tranzactii. Schimbul indirect si perfectionarea sa prin utilizarea banilor imparte tranzactiile in doua parti diferite: vanzarea si cumpararea. Ceea ce constituie in ochii uneia din parti o vanzare constituie in ochii celeilalte o cumparare. Divizibilitatea banilor, care este practic nelimitata, face cu putinta determinarea rapoartelor de schimb cu acuratete. De regula, rapoartele de schimb sunt acum preturi monetare. Ele sunt determinate intre marje extrem de inguste: pe de o parte, evaluarile cumparatorului marginal si aceea a ofertantului marginal care se abtine de la a vinde si, pe de alta parte, evaluarile vanzatorului marginal si aceea a cumparatorului marginal potential, care se abtine de la a cumpara.

Concatenarea tranzactiilor pe piata este rezultatul activitatilor antreprenorilor, promotorilor, speculatorilor, ale dealerilor de futures si ale arbitrajorilor. Despre catalactica s-a afirmat ca s-ar baza pe presupozitia -- contrara realitatii -- ca toate partile dispun de cunoastere perfecta cu privire la datele pietei si sunt, de aceea, in masura sa beneficieze pe deplin de oportunitatile cele mai favorabile [p.328] cumpararii si vanzarii. Este adevarat ca anumiti economisti au crezut intr-adevar ca o asemenea presupozitie este implicata in teoria preturilor. Acesti autori nu numai ca n-au reusit sa inteleaga in ce privinte o lume populata cu oameni perfect egali din punctul de vedere al cunoasterii si al capacitatii de anticipare ar fi diferita de lumea reala, pe care toti economistii au urmarit s-o interpreteze dezvoltandu-si teoriile; ei greseau de asemenea si nerealizand faptul ca ei insisi nu recurgeau la o asemenea presupozitie, in cursul propriului lor tratament al preturilor.

Intr-un sistem economic in care fiecare actor este in masura sa recunoasca fara eroare situatia pietei, cu acelasi grad de pricepere, ajustarea preturilor la fiecare schimbare a datelor s-ar realiza dintr-o data. Este imposibil sa ne imaginam o asemenea uniformitate in cunoasterea modificarii datelor si in estimarea corecta a efectelor modificarii lor, afara doar daca presupunem interventia unor entitati supraomenesti. Ar trebui sa presupunem ca fiecare om este contactat de catre un inger, care il informeaza despre schimbarea datelor care a survenit si il sfatuieste cum sa-si ajusteze conduita in maniera cea mai adecvata la aceasta schimbare. De buna seama, piata de care se ocupa catalactica este plina de persoane care cunosc in masuri diferite modificarile datelor si care, chiar daca dispun de aceleasi informatii, le estimeaza efectele in mod diferit. Modul de functionare al pietei reflecta faptul ca modificarea datelor este initial perceputa numai de cateva persoane, iar apoi diferiti oameni trag diferite concluzii in incercarea de a le estima efectele. Cei mai intreprinzatori si mai ageri dinte indivizi iau conducerea; altii le urmeaza mai tarziu. Cei mai iscusiti indivizi apreciaza conditiile mai corect decat cei mai putin inteligenti si, de aceea, reusesc mai bine in actiunile lor. Economistii nu trebuie niciodata sa treaca cu vederea, in rationamentele lor, faptul ca inegalitatea innascuta si dobandita dintre oameni determina diferentierea capacitatilor acestora de ajustare la conditiile de mediu.

Forta motrice a procesului pietei nu este furnizata nici de catre consumatori, nici de catre proprietarii mijloacelor de productie -- pamant, bunuri de capital si munca, ci de catre antreprenorii promotori si speculatori. Acestia sunt oameni care urmaresc realizarea de profituri prin obtinerea de beneficii de pe urma diferentelor de preturi. Mai iuti in observatii si mai clarvazatori decat alti oameni, ei cauta in jurul lor surse de profit. Ei cumpara acolo unde si cand considera ca preturile sunt prea reduse si vand acolo unde si cand considera ca preturile sunt prea ridicate. Ei ii abordeaza pe proprietarii factorilor de productie, iar competitia lor determina augmentarea preturilor acestor factori, pana la limita corespunzatoare anticiparii de catre ei a preturilor viitoare ale produselor. Ei ii abordeaza pe consumatori si competitia dintre ei forteaza scaderea preturilor la bunurile de consum, pana la nivelul la care intregul stoc poate fi vandut. Activitatea speculativa determinata de urmarirea profitului [p.329] este forta motrice a pietei si a productiei.

Pe piata agitatia nu se intrerupe niciodata. Constructia imaginara a unei economii in regim de rotatie uniforma nu are nici un corespondent in realitate. Nu poate exista niciodata o stare de lucruri in care suma preturilor factorilor complementari de productie, ajustata corespunzator pereferintei de timp, sa fie egala cu suma preturile produselor si sa nu mai fie anticipate nici un fel de alte schimbari. Speculatorii sunt intotdeauna ademeniti de anticiparea profiturilor.

Constructia imaginara a economiei in regim de rotatie uniforma este un instrument mental pentru comprehensiunea profiturilor si a pierderilor antreprenoriale. De buna seama, el nu este o schema pentru comprehensiunea procesului de formare a preturilor. Preturile finale corespunzatoare acestei constructii imaginare nu sunt in nici un caz identice cu preturile de piata. Activitatile antreprenorilor, sau ale oricaror alti actori de pe scena economica, nu se ghideaza dupa consideratii privitoare la asemenea lucruri ca preturile de echilibru si economia in regim de rotatie uniforma. Antreprenorii iau in calcul preturile viitoare anticipate, nu preturile finale sau pe cele de echilibru. Ei descopera discrepante intre nivelul preturilor factorilor complementari de productie si preturile viitoare anticipate ale produselor si urmaresc sa se foloseasca de asemenea discrepante, pentru a realiza beneficii. Daca n-ar mai aparea noi schimbari ale datelor, aceste stradanii ale antreprenorilor ar determina in cele din urma aparitia economiei in regim de rotatie uniforma.

Actiunea antreprenorilor induce o tendinta de egalizare a preturilor pentru aceleasi bunuri in toate subdiviziunile pietei, daca facem ajustarile necesare pentru a tine seama de costurile si timpul de transport. Diferentele de preturi care nu sunt doar tranzitorii si menite sa fie indepartate de actiunea antreprenoriala sunt intotdeauna consecinta unor obstacole particulare ce obstructioneaza tendinta inerenta de egalizare. O opreliste impiedica afacerile aflate in cautare de profituri sa intervina. Un observator insuficient familiarizat cu conditiile economice efective se afla adesea in imposibilitatea de a preciza bariera institutionala care impiedica egalizarea. Insa negustorii afectati stiu intotdeauna ce anume ii impiedica sa profite de asemenea diferente.

Statisticienii trateaza aceasta problema cu prea multa usurinta. Atunci cand descopera diferente in pretul de vanzare cu ridicata al unei marfi intre doua orase sau tari, care nu pot fi in intregime explicate prin costurile de transport, tarife si accize vamale, ei se complac in a declara ca puterea de cumparare a banilor si “nivelul” preturilor sunt [p.330] diferite. [1] Pe baza unor asemenea afirmatii oamenii edifica programe de indepartare a acestor diferente, prin masuri monetare. Totusi, cauza ultima a acestor diferente nu poate sa tina de conditiile monetare. Daca preturile din ambele tari sunt cotate in termenii aceluiasi tip de moneda, atunci este necesar sa se dea un raspuns la intrebarea ce ii impiedica pe oamenii de afaceri sa se angreneze in tranzactii care ar face ca diferentele de preturi sa dispara. Lucrurile raman in esenta neschimbate daca preturile sunt exprimate in termenii unor tipuri de moneda diferite. Intr-adevar, raportul mutual de schimb dintre diferitele tipuri de moneda tinde catre un punct la nivelul caruia inceteaza de a mai exista marje de exploatare profitabila a diferentelor dintre preturile marfurilor. Oridecateori diferentele dintre preturile marfurilor persista, cade in sarcina istoriei economice si a economiei descriptive sa stabileasca ce bariere institutionale obstructioneaza executarea tranzactiilor care ar trebui sa duca la egalizarea preturilor.

Toate preturile pe care le cunoastem sunt preturi trecute. Ele reprezinta date ale istoriei economice. Cand ne referim la preturile prezente, subintelegem ca preturile din viitorul imediat nu vor diferi de cale din trecutul imediat. Pe de alta parte, tot ce se afirma cu privire la preturile viitoare nu este decat rezultatul intelegerii interpretative a evenimentelor viitoare.

Experienta istoriei economice nu ne spune niciodata mai mult decat ca la un anumit moment si intr-un anumit loc doua parti, A si B, au tranzactionat o anumita cantitate a marfii a pentru un anumit numar de unitati din moneda p. Cand vorbim despre asemenea acte de cumparare si vanzare cum este pretul pietei la a suntem ghidati de conceptualizarea teoretica dedusa pornind de la un punct de plecare aprioric. Acesta consta in sesizarea faptului ca, in absenta unor factori particulari, care justifica diferentele de preturi, preturile platite in acelasi timp si in acelasi loc pentru cantitati egale din aceeasi marfa tind catre egalizare, mai precis catre un pret final. Insa preturile efective de piata nu ating niciodata aceasta stare finala. Diversele preturi in legatura cu care putem obtine informatii au fost determinate in conditii diferite. Este impermisibil sa confundam mediile calculate pornind de la ele cu preturile finale.

Numai in legatura cu marfurile fungibile negociate la burse cu prilejul tranzactiilor de actiuni si marfuri organizate este permisibil, atunci cand comparam preturi, sa presupunem ca se refera la aceeasi calitate. In afara unor astfel de preturi negociate in tranzactii si a preturilor unor marfuri a caror omogenitate poate fi precis stabilita prin analiza tehnologica, [p.331] este o eroare grava sa se piarda din vedere diferentele de calitate ale marfii in chestiune. Chiar si in vanzarea cu ridicata a textilelor brute diversitatea joaca rolul principal. O comparatie a preturilor bunurilor de consum este inducatoare in eroare indeosebi datorita diferentelor de calitate. Cantitatea comercializata in cursul unei tranzactii este si ea relevanta pentru determinarea pretului unitar. Actiunile la o corporatie vandute intr-un lot masiv se tranzactioneaza la un pret diferit decat cele vandute in mai multe loturi mici.

Este necesar sa subliniem lucrurile acestea in mod repetat, deoarece in zilele noastre se obisnuieste sa se opuna teoriei preturilor prelucrari statistice ale datelor referitoare la preturi. Pe de alta parte, statisticile referitoare la preturi sunt dubioase in intregime. Fundamentarea lor este precara deoarece, in cea mai mare parte, circumstantele nu permit efectuarea de comparatii intre diversele date, corelarea lor in serii si calcularea de medii. Plini de zel in a se apuca de operatiuni matematice, statisticienii cedeaza tentatiei de a trece cu vederea incomparabilitatea datelor disponibile. Informatia ca o anumita firma a vandut la o anumita data un anumit tip de incaltaminte pentru sase dolari perechea se refera la un fapt care tine de istoria economica. Un studiu al comportamentului preturilor la incaltaminte in perioada 1923-1939 este conjectural, oricat de sofisticate ar fi metodele intrebuintate.

Catalactica arata ca activitatile antreprenoriale tind catre abolirea diferentelor de pret care nu sunt determinate de costurile de transport si de barierele tarifare ridicate in calea comertului. Nici o experienta nu a contrazis vreodata aceasta teorema. Rezultatele obtinute prin identificarea unor lucruri inegale sunt irelevante.