Monopol versus piata cu concurenta perfecta

Pentru a-si putea desfasura activitatea agentii economici au nevoie de un spatiu economic care se mai numeste si piata. Aceasta reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii. In cadrul ei se formeaza pretul iar prin intermediul agentilor economici, cererea de bunuri se intalneste cu oferta.

Regulatorul pietei se numeste concurenta si reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea dintre agentii economici vanzatori-ofertanti pentru a atrage de partea lor clientela, formata din cumparatori-solicitanti.

Este o permanenta in economia de piata si se desfasuara dupa anumite reguli stabilite in mod democratic, pentru a asigura libertatea de actiune a tuturor. In cadrul sistemului de concurenta agentii economici au libertatea sa produca si sa vanda in conditiile pe care acestia le considera cele mai favorizante.

Orientand agentii economici sa produca ceea ce este dorit si cerut de consumatori, la costuri cat mai reduse in conditiile date, concurenta asigura producatorilor profiturile asteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.

In functie de instrumentele luptei de concurenta-acestea fiind de natura economica si extraeconomica, concurenta poate fi: loiala sau corecta (bazata pe respectarea regulilor stabilite si caracterizata prin folosirea fara discriminare de catre vanzatori a instrumentelor permise, fiind interzise acele intelegeri care pot impiedica, restrange jocul concurentei; de exemplu obstructionarea scaderii pretului), neloiala sau incorecta (bazata pe utilizarea unor practici si metode de vanzare aflate aflate in discordanta cu normele si reglementarile in vigoare), perfecta (cand se exercita de regula intre un numar teoretic de nelimitat de producatori si consumatori, cumparatorul avand o libertate de alegere) si imperfecta (cand fie producatorii, fie consumatorii sunt in numar foarte mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor).

Concurenta este posibila doar atunci cand preturile sunt libere iar manifestarea ei duce la: dezvoltarea productiei, imbunatatirea gradului de servire, ridicarea calitatii

bunurilor, reducerea costurilor, diminuarea preturilor de vanzare.

Cu toate ca sistemul economic real de piata este unul mixt, in teoria microeconomica, exista totusi piete pur teoretice precum piata de monopol si piata cu concurenta perfecta; acestea reprezintand situatii -reper, prin analiza carora se faciliteaza intelegerea anumitor aspecte concrete de piata.

Multi specialisti sustin ca monopolul este doar o simpla abstractie stiintifica, un model teoretic de analiza.

John K. Galbraith a definit acest tip de piata in cateva cuvinte spunand ca „()datorita monopolului si suprematiei lui preturile sunt mai ridicate, iar productia este mai scazuta decat in cazul in care vanzatorii ar fi mai numerosi. Prin urmare consumatorii platesc mai mult si dispun de resurse sau servicii mai putine decat ar avea nevoie sau ar fi dorit”.

Monopolul este antipodul concurentei, intrucat libera concurenta este eliminata iar oferta pentru un produs este data de un singur producator, prin urmare gradul de satisfacere al cererii este unul mic, dar facut cu un pret mare, stabilit de vanzator.

Piata de monopol este definita prin faptul ca oferta unui bun este asigurata de un singur vanzator (producator), respectiv cererea este exprimata de un singur cumparator. Deci, dupa caz, pe o astfel de piata se manifesta fie dominanta producatorului (monopol) fie cea a consumatorului (monopson).

Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea situatie de piata pe care se ofera, se vinde un bun, care nu poate fi substituit rapid si in mare masura. Altfel spus, monopolul aduce la piata un bun a carui cerere are o elasticitate incrucisata foarte slaba in raport cu preturile celorlalte bunuri.

Asa ca, in timp ce pe o perioada scurta de timp, productia este optima cand Vmg=Cmg, insotit de un pret egal sau mai mare decat costul mediu variabil, pe o perioada mai larga de timp optimizarea productiei presupune respectarea principiului Vmg=Cmg, insotit de existenta unui pret mai mare sau egal cu costul total mediu.

Cu toate acestea specialistii au concluzionat ca dominanta absoluta a unei firme, a unui producator asupra unei piete este o situatie vremelnica.

Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, in conditiile pietei de monopol, firma are posibilitatea de a alege atat pretul cat si cantitatea de bunuri ce urmeaza a fi produse si vandute. Pe piata cu concurenta perfecta, pretul este un factor exogen, firma cautand doar cantitatea optima, insa monopolul fiind singurul furnizor, analiza formarii pretului se face doar la nivelul ramurii.

Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei. Acest aspect are si o importanta principala: controland atat oferta cat si cererea monopolul actioneaza in interesul sau egoistic si deci, in detrimentul consumatorului.

Monopolul fixeaza pretul in functie de venitul marginal. Ca urmare firma stabileste mai intai, nivelul optim al productiei, nivelul care ii asigura fie maximum de profit, fie minimum de pierdere.

Totusi exista anumiti factori ce limiteaza tendinta monopolului spre absolut:

Existenta monopolului absolut nu poate fi sustinuta deoarece exercitarea dictatului prin fixarea pretului de monopol, determina modificarea dimensiunilor cererii pietei pentru bunul oferit, in sensul scaderii acesteia.

Firmele care produc bunuri inlocuitoare sunt, virtuale-concurente ale monopolului; nici un monopol nu poate opri inlocuirea in consum a bunului sau cu alte bunuri

Oricat de consolidata ar fi pozitia unui monopolist pe piata nationala, o asemenea pozitie poate fi zdruncinata de schimbarile ce intervin pe pietele regionale si internationale

Existenta masurilor antiminopolistice (antitrust) impuse de guvern, spre exmplu fixarea unui anumit pret de catre stat pentru bunurile elementare.

De cealalta parte a frontierei se afla piata cu concurenta pura ce are ca si caracteristici: atomicitate perfecta, adica existenta unui numar mare de participanti de talie sau putere economica mica, egala sau apropiata care actioneaza independent, astfel incat nici unul dintre ei neputand influenta volumul productiei sau pretul in favoarea sa, omogenitatea produsului, motiv pentru care agentilor economici le este indiferent de la care vanzotori vor cumpara bunurile necesare, accesibilitate in ramura, libera intrarea pe piata a noilor vanzatori si cumparatori, fluiditatea, respectiv adapatarea ofertei la cerere si invers fara piedici de natura monopolistica, transparenta deplina a informatiilor in ceeea ce priveste preturile si dinamica lor, mobilitatea libera a resurselor si a factorilor de productie.

Daca una dintre aceste conditii nu este indeplinita vom vorbi despre piata cu concurenta imperfecta.

Consumatorii si producatorii, luati separat sunt primitori de preturi (price takers), iar comportamentele specifice ale cumparatorilor si ale vanzatorilor in raport de modificarea pretului exprima principiul rationalitatii economce, conform caruia consumatorul tinde sa maximizeze rezultatele actiunilor sale si sa minimizeze costul acestor actiuni.

Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de situatia pietelor interdependente si apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun se egalizeaza cu cele oferite.

Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este cea care deterrmina formarea pretului, situatia optima fiind reprezentata de egalitatea Cmg=Vmg=Pret.

Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului, conditia de echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost minim).

Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului de munca, iar pe termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix.

Deoarece in practica nu se pot intruni simultan toate conditiile ce o definesc, la fel ca si monopolului, esenta pietei cu concurenta perfecta este exclusiv teoretica de analiza iar cunoasterea sa prezinta o mare importanta teoretica si metodologica. Studiul acesteia ne ajuta la intelegerea mobilitatii relatiei dintre cerere si oferta, respectiv face mai usoara explicarea dependentei pretului de legea cererii si a ofertei.

Astfel asa cum remarca si Paul A. Samuelson „studiul acestora nu se face nici doar pentru frumusetea subiectului, si nici pentru realismul acestuia. Acest studiu se face pentru lumina pe care o arunca asupra organizarii folosirii eficiente a resurselor unei economii”.

Analiza concurentei din domeniul de activitate

Topografia concurentei intr-un domeniu de activitate

In cadrul unui domeniu de activitate firmele obtin performate diferite, iar acestea sunt determinate de strategiile adoptate de catre acestea.

Strategia unei firme se manifesta printr-un ansamblu de alegeri coerente asupra fiecaruia din urmatoarele elemente:

gradul de specializare

strategiile de preturi

distributia

Referat: Tipuri de activitati eligibile in cadrul proiectelor individuale Lucrare: Anul 2005 - an de criza pentru Uniunea Europeana

calitatea produselor

imaginea marcii/marcilor

gradul de integrare pe verticala

costurile

relatiile cu puterile publice

tehnologiile

Intr-un domeniu de activitate se identifica diverse grupuri strategice.

Un grup strategic este constituit din firme care fac alegeri apropiate referitoare la elementele ce definesc strategia. Fiecare grup strategic este caracterizat de de profilul sau strategic si obtine perfomante economice determinate si de pozitia pe care o are in filiera: furnizor - producator - client.Se poate trasa o topografie a grupurilor strategice dintr-un domeniu de activitate, alegand ca axe de coordonate cele mai importante doua elementele (atributele), ce definesc stategia, din cele mentionate.

- Gama completa

ne

- Gama restransa

Accentuata Asamblare

INTEGRARE PE VERTICALA

Topografia domeniului de activitate

Topografia grupurilor strategice dintr-un domeniu de activitate nu este rigida, ea evolueaza mai repede sau mai incet functie de maturitatea domeniului de activitate si de comportamentul concurential al firmelor din domeniul de activitate.

Dinamica concurentiala a grupurilor strategice dintr-un domeniu de activitate este puternic influentata de:

numarul de grupuri strategice si marimea lor relativa, cu cat numarul de grupuri strategice este mai numeros si de talie echivalenta cu atat concurenta este mai acerba;

gradul de interdependenta al grupurilor pe piata, daca servesc aceeasi cerere, concurenta intre grupuri este mai mare decat daca servesc cereri diferite (clienti specializati);

distanta intre grupurile strategice pe harta, cu cat distanta este mai mica intre grupuri cu atat concurenta este mai mare;Evolutia acestor factori este puternic influentata de maturitatea domeniului de activitate.

Atunci cand domeniul de activitate ajunge la maturitate, pozitia firmelor in domeniu are tendinta de a se rigidiza, mobilitatea specifica inceputului se estompeaza.

Intr-un asemenea context grupurile strategice pot aborda un comportament:

defensiv - ce le face sa ridice la maximum barierele cu scopul de a se proteja de agresiunile interne si externe;

ofensiv - ce le impinge sa modifice echilibrul de forte ce genereaza jocul concurential;

proactiv - ce consta in a exploata mai bine dinamica concurentiala.

Analiza topografiei unui domeniu de activitate determina pozitia actuala a firmei si determina orientarea viitoare a acesteia. Exista trei posibilitati majore de orientare:

Ramanerea firmei in acelasi grup strategic, intarirea pozitiei firmei in cadrul grupului si intarirea pozitiei grupului in competitia din domeniu.

Intrarea firmei in alt grup strategic care sa-i ofere firmei o pozitie mai buna.

Crearea unui alt grup strategic prin explorarea punctelor albe de pe harta.

Intrebarile fundamentale necesare pentru ghidarea strategiei concurentiale au fost enuntate de Weitz:

Care sunt concurentii companiei /marcii ?

Cat de intensa este competitia pe o piata ?

Cum afecteaza concurenta evolutia si structura pietei ?

Cum afecteaza actiunile concurentiale deciziile de marketing ale companiei?

Cum realizeaza si mentin companiile un avantaj concurential?

In mod clar, raspunsurile la intrebarea numarul 5, contin toate aspectele unei strategii concurentiale. Regulile, principiile si generalizarile care preocupa proiectarea unei strategii concurentiale au ca obiective aceste avantaje concurentiale sustinute pe termen lung. Raspunsul la prima intrebare este o conditie pentru a putea raspunde oricareia dintre celelalte. Analiza concurentei, in vederea stabilirii unei strategii de marketing, trebuie facuta avand in vedere, in principal, urmatoarele trei elemente:

ciclul de viata al produsului,

curba de experienta,

relatia segment de piata-rentabilitate.

Acesti trei factori influenteaza considerabil strategia de marketing.

Definirea setului de concurenti importanti

Din punct de vedere al marcilor, concurenta este, de obicei, in interiorul unui segment de piata. In consecinta, una dintre probleme se refera la definirea marcilor concurente

intr-un segment de piata. Analiza pietei produsului poate fi un punct de plecare important. Dar, analiza pietei produsului reprezinta doar o fotografiere a unei situatii concurentiale la un moment dat. De fapt, cand lucram cu planificarea strategica, perspectivele pe termen lung forteaza analistul sa ia in considerare factorii care ar schimba situatia concurentiala in anii urmatori - grupul strategic.

Analiza pe baza perceptiilor (pozitiile concurentiale) si a preferintelor (segmentarea) ofera o buna evaluare a concurentei la un moment dat.

Evaluarea intensitatii concurentei se face avand in vedere

Factori structurali: amenintarea companiilor ce doresc intrarea in domeniul de activitate, forta furnizorilor, puterea clientilor si amenintarea inlocuitorilor.

Fiecare companie este diferita in ceea ce priveste experientele ei trecute pe diferite piete si segmente.

In consecinta, avantajele competitive ale fiecarei companii sunt, de asemenea, diferite.

Unele companii sunt mai capabile decat concurentii lor (de exemplu, la costuri mici) sa satisfaca nevoile unor piete.

Capitalul necesar pentru a satisface nevoile unui segment de piata dat variaza in functie de segmentul de piata.

Intrebarile cheie sunt:

Ce nivel al investitiei este necesar pentru a intra pe piata si a mentine o pozitie pe piata?

Ce capacitati din punct de vedere al cercetarii-dezvoltarii, sunt cerute?

Gradul in care companiile existente satisfac nevoile unui segment de piata

Intrebarile care se pun aici sunt :

Cat de bine sunt servite nevoile unui segment de piata?

Ce nivel de investitii de marketing stabilesc concurentii in acest segment de piata?

Gradul in care concurentii existenti controleaza canalele de distributie

Intrebarile relevante sunt:

Care sunt canalele de distributie cruciale pentru segmentul de piata?

Ce nivel al efortului este cheltuit cu forta de vanzare a concurentilor existenti in aceste canale?

Economiile de scara si reducerile de costuri prin curba de experienta.

Intrebarile de pus sunt :

-care este marimea pietei acum si in viitor?

cat de repede pot scadea costurile in functie de tipul de produse de pe aceasta piata (prin invatatare si prin C&D)?

Experienta stabileste o relatie intre cresterea productiei si scaderea costurilor astfel: la fiecare dublare a volumului cumulat al productiei, costul unitar de productie scade cu un procentaj constant (costul unitar de productie poate fi modificat de la 100% la 90%, daca volumul cumulat al productiei creste de la 1 la 2 si poate sa scada la 80%, daca volumul cumulat al productiei creste la 4).

Toti acesti factori sunt in mod sigur chei de intelegere a competitiei in mediu.Intrebarile care sunt ridicate ajuta la dezvoltarea unei perspective strategice mai largi. Totusi, acesti factori structurali nu indica comportamentul pe care il vor avea companiile in fiecare segment de piata. Cei care studiaza piata sunt interesati in evaluarea a ceea ce se intampla in interiorul unei domeniu de activitate in prezent si de ceea ce se va intampla in viitor. Este importanta pentru proiectarea unei strategii de marketing si evaluarea comportamentului concurentilor.

Comportament concurential

Cercetatorii de marketing, evaluand eficacitatea variabilelor mix-ului de marketing, au realizat importanta analizei comportamentului concurentei in stabilirea variabilelor mix-ului de marketing. Daca concurentii de pe o piata iau deciziile de marketing-mix in functie de comportamentul lor din trecut, nivelul resurselor investite in acea piata, este posibil, sa urmeze un model ciclic. Acest lucru poate fi observat usor, urmarind evolutia cheltuielilor si a preturilor pe piata, separat pentru fiecare concurent, sau la nivelul domeniului de activitate. Intr-o piata foarte competitiva cheltuielile de publicitate si cheltuielile cu forta de vanzare vor creste in timp. Intr-o piata mai putin competitiva aceste investitii de marketing ar putea avea tendinte de descrestere.

Un fenomen care apare deseori in pietele cu o concurenta foarte ridicata este acela ca, resursele isi schimba directia de la obiectivele pe termen lung la obiective pe termen scurt cand reactioneaza la, si cu anticiparea miscarilor concurentiale. Acest fenomen se datoreaza partial lipsei bugetului capabil sa acopere toate fronturile, si in special pentru a accentua apararea performantelor pe termen scurt. In timp ce cheltuielile cu produsele/marcile existente pot creste pe pietele cu o competitie intensa, cheltuielile de C&D pot sa nu urmareasca acelasi model, de fapt, ele ar putea sa cresca la inceput, dar pe masura ce concurenta devine din ce in ce mai intensa resursele scad si cheltuielile C&D pot descreste.

Modul de reactie al concurentei trebuie sa constitue parte a analizei concurentiale, reactiile sunt esentiale pentru a intelege tipul si dimensiunile concurentei pe o piata. In general, reactia pozitiva indica prezenta unui comportament concurential activ. Cu cat reactia este mai mare cu atat perechea de companii se afla in competitie mai puternica.

Piata concurentiala va necesita angajari de resurse mai mari din partea celor angajati in competitie. O parte importanta a analizei este deciderea a: cum sa se intre pe piata? Numarul marcilor concurente, felul in care acestea concureaza si masura in care noile marci au posibilitatea de a intra pe piata sunt factori strategici importanti care trebuiesc analizati cand se decide daca sa se intre sau nu pe o piata. Elementele ce determina alegerea strategiei concurentiale Dupa Porter o strategie generica concurentiala poate fi reprezentata pe doua mari dimensiuni:

piata tinta si

bazele avantajului concurential.

Avantajul concurential se poate obtine prin:

Cost mic - poate fi realizat prin experienta (curba de experienta) si/sau printr-o

activitate intensa de Cercetare si Dezvoltare si/sau prin sinergiile produsului. Atentie, costul mic(leader) nu inseamna ca trasaturile produsului pot fi mai slabe ca ale concurentei!

Diferentierea produsului se poate realiza in sens restrans de departamentul de

C&D, cand sunt vizate numai caracteristicile fizice ale produsului, sau in sens larg cand in diferentierea produsului sunt implicate si alte elemente ale mixului de marketing: pretul, promovarea, distributia. Diferentierea produsului permite companiei sa pozitioneze o marca intr-un segment de piata pe harta perceptuala a consumatorilor. Pozitionarea produsului, marcii si, de aceea, diferentierea acestuia, joaca un rol esential in sensibilizarea cererii pe piata.

Abilitatea de a mentine un avantaj concurential prin diferentiere, depinde de o multitudine de factori:

stabilitatea in preferinte a consumatorului; in unele segmente, de exemplu, cerintele si preferintele consumatorilor daca se schimba, se schimba dar foarte incet

-tehnologii de ultima ora ce permit rapid adaptarea produsului la cerintele consumatorului si la modificarile lor in timp

existenta barierelor de intrare, create ori inaltate de leader sau barierele mobile ce impiedica alte marci de a se repozitiona.

Abilitatea de a sustine un avantaj concurential depinde de deciziile luate in timp si de posibilitatea de a face un plan pentru protejarea avantajelor lor concurentiale.

Alegerea bazei avantajului concurential

Alegerea bazei avantajului concurential depinde de un numar de factori externi companiei insasi si de caracteristicile cerute acesteia. Un element important al alegerii strategice a bazei obtinerii unui avantaj concurential, este costul implicat in mentinerea avantajului concurential. Factorii care contribuie la alegerea bazei avantajului concurential:

- Caracteristicile companiei.

- Elasticitatea cererii in functie de pret.

- Completivitatea bazelor avantajului concurential.

- Costurile pentru realizarea si mentinerea unui avantaj concurential.

Analiza concurentei presupune identificarea:

concurentii directi care au o cota de piata semnificativa

-produsele oferite de acestia

puncte tari si slabe ale firmei in raport cu acestia

propuneri de masuri ce trebuiesc luate de firma pentru a contracara punctele tari ale concurentilor