Regimul de antrepozitare
vamala permite suspendarea aplicarii masurilor de politica
comerciala si a altor masuri prevazute de reglementari
speciale pana la acordarea unei alte destinatii aprobate de vama.
Pe perioada antrepozitarii marfurile sunt sub supraveghere
vamala.
Pentru utilizarea regimului
antrepozitare vamala este necesar sa
obtineti o autorizatie eliberata de catre
autoritatile vamale.
Antrepozitul vamal (ca locatie) permite ca in locurile de depozitare
sa intre atat marfuri comunitare cat si marfuri aflate sub
supraveghere vamala (depozit temporar, perfectionare activa,
transformare sub control vamal, prefinantarea restitutiilor).
Totusi, nu puteti utiliza regimul de antrepozitare vamala pentru
procese industriale de transformare sau prelucrare. In antrepozitul vamal pot
fi efectuate numai manipularile simple daca acestea prezinta un
caracter auxiliar in raport cu functia esentiala de depozitare
de marfuri straine (reconditionari, controlul calitatii,
conformitate cu normele tehnice, calcarea).
Cine poate obtine
autorizatie?
Autorizatia se acorda numai persoanelor stabilite in Comunitate
si care ofera toate garantiile necesare pentru aplicarea
dispozitiilor prevazute de legislatia vamala.
Unde se depune cererea?
Cererea se depune la directia regionala vamala in a
carei raza de competenta se afla locul ce urmeaza
a fi aprobat ca antrepozit vamal sau in cazul in care aceste locuri sunt
situate in raza de competenta a mai multor directii regionale
vamale, la directia regionala vamala in a carei raza de
competenta solicitantul isi tine contabilitatea
principala.
Plasarea marfurilor sub regimul de antrepozitare vamala implica
instituirea de catre persoana obligata sau reprezentantul sau, a
unei garantii, pentru acoperirea riscurilor ce decurg din utilizarea
regimului.
Ce tipuri de antrepozit exista?
Antrepozitul public
se adreseaza in principal comisionarilor in vama, transportatorilor,
prestatorilor de logistica, camerelor de comert, etc., ale caror
„profesii' sunt de a oferi clientilor sai amplasamente si
servicii de depozitare pentru marfurile lor, asociate sau nu cu servicii
de transport.
Caracteristica unui antrepozit public este aceea ca poate fi utilizat de orice persoana
pentru antrepozitarea de marfuri. Antrepozitarii utilizeaza
amplasamentele puse la dispozitie de destinatarii de antrepozit.
Destinatarul de antrepozit poate fi o companie sau o intreprindere privata
cum ar fi un comisionar in vama sau o autoritate publica cum ar fi o
camera de comert.
Exista trei categorii de antrepozit public: tip A, tip B si tip F
(articolul 525 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993).
Antrepozitul privat este rezervat antrepozitarii de marfuri de un
anumit operator, destinatar de antrepozit. Acesta este in acelasi timp
destinatar de antrepozit si antrepozitar de marfuri, fara a
fi neaparat proprietarul marfurilor. Destinatarul de antrepozit poate
depozita marfurile necesare activitatii sale, apartinand fie
furnizorilor sai, fie clientilor sai.
Antrepozit privat poate fi de tip D,
tip E si tip C (articolul 525 din Regulamentul Comisiei
(CEE) nr. 2454/1993).
Pentru a obtine o autorizatie de antrepozit vamal trebuie sa
demonstrati ratiunile
economice reale de antrepozitare, conform articolului 100 (2)
din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992.
Documentele ce insotesc declaratia vamala pentru regimul de
antrepozitare, in cazul unui antrepozit de tip D sunt urmatoarele:
- factura in baza careia se declara
valoarea in vama a marfurilor;
- declaratia cu elementele necesare pentru
stabilirea valorii in vama a marfurilor declarate;
Pentru toate tipurile de antrepozit autoritatea vamala
poate solicita documentele de transport sau, dupa caz, documentele
aferente regimului vamal anterior. In cazul in care in vama se prezinta
o singura marfa in mai multe ambalaje, autoritatea vamala poate
solicita sa se prezinte lista coletelor sau un document echivalent
indicand continutul fiecarui ambalaj.
Totusi, autoritatea vamala poate solicita orice alt document necesar
aplicarii unor dispozitii speciale (de exemplu: documente veterinare,
autorizatii de import, permise CITES, etc.).
