Evaluarea calitatii mierii -Studiu de caz

Academia de Studii Economice

Facultatea de Comert

Evaluarea calitatii mierii

-Studiu de caz-

Mierea

Introducere

Mierea de albine a fost prima substanta dulce folosita de om, fiind pretuita in special de preoti in cadrul diverselor ritualuri. Exista suficiente marturii ca in civilizatiile antice mierea era folosita, printre altele, la prepararea unei bauturi alcoolice la care se adauga polen si levuri din faguri, insa, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt doua fragmente scrise in limba sumeriana. De la egipteni au ramas marturii privind modul de recoltare si folosire a mierii. Babilonienii si diferitele civilizatii stravechi din India si China, utilizau mierea atat ca medicament cat si la ritualuri si ceremonii.

Mierea este un aliment cu proprietati medicamentoase recunoscute si trebuie consumata regulat de batrani, copii, sportivi, oameni care lucreaza noaptea.

Poate fi folosita fie ca aliment energizant, in cazurile de surmenaj, oboseala, neurastenie, boli de inima, afectiuni gripale, hepatice , arsuri , fie ca laxativ sau indulcitor natural etc. Celor care sufera de insomnii, li se recomanda ca seara sa consume 2 linguri de miere intr-un pahar de ceai cald de tei. Deasemenea, in cazul bolilor de ficat, mierea este recomandata intrucat mareste proportia de glicogen, fortificand organismul impotriva infectiilor.

1.1 Prezentarea produsului si a grupei din care face parte

Mierea de albine este un produs primar de origine vegetala , natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera ) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora. Albinele produc frecvent si miere de mana, care provine din diverse lichide dulci din planta, dar nu din floare. Este o solutie apoasa bogata in substante zaharoase - pana la 80% - reprezentate indeosebi de glucoza si fructoza ce provin din nectarul floral, extrafloral, mana si alte surse, recoltate de albine si depozitate in faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc in nectar, au insusirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces durand ani indelungati. Transformarea nectarului de catre albine in miere este insotita apoi de preschimbarea si inlocuirea continutului de acizi nefolositori, odata cu eliberarea surplusului de apa. Valoarea pH-ului dintr-o miere maturizata variaza de la 3-5-5,5, dupa provenienta ei floristica.

Albinele depind in exclusivitate de lumea vegetala pentru alimentatia lor si, de aceea, in intreg sezonul activ , ele depun eforturi sustinute pentru asigurarea hranei, atat pentru necesitatile imediate cat si pentru crearea de rezerve.

In mod obisnuit , albinele se alimenteaza cu nectar , miere, polen, si apa, iar pentru hrana larvelor si a matcilor utilizeaza in plus , laptisor de matca.Cu exceptia apei, mierea si polenul sunt depozitate ca rezerve. In mod artificial in hrana albinelor se poate utiliza o gama larga de alimente : sirop si serbet de zahar, zahar tos, zahar pulbere in amestec cu drojdiile de bere, lapte praf, faina de soia delipidata, polen de porumb, fainuri de diferite cereale, medicamente, precum si adaosuri de plante medicinale.

Din nectar, mana sau sucuri dulci, care se gasesc in diferitele parti ale plantelor si arborilor, in amestec cu unele substante care iau nastere in glandele salivare ale albinelor, se obtine mierea, pe care albinele o depun in celulele fagurelui. Denumirea de miere nu se poate da nici unui produs asemanator, la fabricarea caruia nu participa in exclusivitate albinele, sau care rezulta in urma hranirii albinelor cu zahar sau siropuri dulci. Tot asa, nu se poate da denumirea de miere produselor care contin mai mult de 22% apa si 5% zaharoza, sau alte categorii de miere artificiala obtinuta prin diferite metode chimice.

Din punct de vedere comercial, prin notiunea de miere se intelege acel produs asa cum a fost el extras, din faguri, iar oricare alta forma de prezentare va trebui sa poarte denumirea corespunzatoare: fagure cu miere, miere cu polen, miere cu laptisor de matca etc. Pentru albine, nectarul si celelalte sucuri dulci asigura substratul energetic, polenul asigura substratul plastic , iar apa si alte alimente completeaza necesarul de substante nutritive.

Materiile prime utilizate in obținerea mierii

Pentru a obține mierea , albinele au doua surse de materii prime : o sursa vegetala, reprezentata in cea mai mare parte de nectarul florilor , și o sursa animala, reprezentata

de substanțele dulci, bogate in zaharuri, eliminate de unii paraziți ai plantelor, numita mana.

Nectarul constituie sursa cea mai importanta cantitativ si cea mai valoroasa calitativ. El este un produs complex de secretie al glandelor nectarifere florale si extraflorale, sub forma unei solutii glucidice de concentratii diferite . Glandele nectarifere extraflorale , pot sa fie localizate pe frunze, pe pețioluri , pe stipele, pe bractee sau pe peduncul.Cele florale sunt situate la baza florii , dar pot fi si pe petale , pe sepale sau pe carpele. La glandele nectarifere florale secretia nectarului incepe de obicei odata cu deschiderea florilor si se termina dupa polenizarea lor, cand rezervele situate in vecinatatea ovarului sunt mobilizate pentru formarea semintei si a fructului.

In functie de specia si varsta plantei , de umiditatea atmosferica , de intensitatea luminii si a vantului, de precipitatii si de temperatura, concentratia lui poate scadea sub 5% sau poate creste la peste 90%. Albinele prefera nectarul cu concentratii in zaharuri situate in jurul valorii de 40-50%.

Pricipalele componente ale nectarului sunt zaharoza, glucoza si fructoza, care se gasesc in cantitati mari, iar alfa-metil glucozidele,maltoza, melibioza, trehaloza, amibioza, rafinoza, melizitoza, in cantitati reduse.In afara de zaharuri in compozitia chimica a nectarului intra si alte substante in cantitati mai mici, uneori infime, cum ar fi acizi grasi, rașini, dextrine, diferiti compusi cu fosfor si azot, saruri minerale , proteine, vitamine, enzime, drojdii, substante biologic active, substante aromate.

Greutatea specifica a nectarului variaza in limite cuprinse intre 1,02 si 1,35, iar reactia lui poate fi acida , bazica sau neutra, in general avand un pH acid.

Mana este acea substanta dulce, limpede si vascoasa, uneori solidificata, ce se afla in anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor. Ea poate fi de origine vegetala, cand este secretata direct de frunzele, mugurii sau alte parti din planta, sau de origine animala , cand este prodsa prin intermediul anumitor insecte.

Mana de origine vegetala prezinta importanța mai redusa. Aceasta apare primavara pe ramurile de arțar, mesteacan, arin, tei salcie, odata cu trecerea plantelor din starea de repaus in cea de activitate, atunci cand excesul de seva se elimina sub forma de picaturi prin niste celule numite stomate acvifere.Acest fenomen poarta numele de gutație.

Mana de origine animala este produsul de excretie a unor insecte care consuma seva plantelor.Acestea utilizeaza proteinele si apa sevei si elimina partea nedigerata, bogata in zaharuri.Pe langa zaharurile de baza ( zaharoza, glucoza, fructoza) in mana

apar forme noi de zaharuri, neintalnite in sucul celular.Aceste zaharuri sunt rezultatul actiunii fermentilor si secretiilor produse de insecte care participa nu numai la descompunerea zaharurilor din seva ci si la formarea de zaharuri superioare (oligozaharide) , unul dintre acestea fiind melezitoza.Tot sub influenta acestor fermenti se pot forma unele substante zaharoase ce sunt ingerate de albine si de alte insecte consumatoare de mana.

Mana mai contine pentozani, gume, mucilagii si alte substante hidrocarbonate complexe de tipul substantelor pectice, precum si o cantitate mare de saruri minerale (pana la 4-5 % din substanta uscata). Fiind un produs de dezasimilatie al insectelor, spre deosebire de nectar, contine o cantitate mai mare de substante azotoase si este sarac in substante aromate specifice nectarului florilor. Prezenta in mana a aminoacizilor noi cum este acidul gamma aminobutiric, se presupune ca este rezultatul metabolismului insectei sau constituie un produs al activitatii simbiontilor ce traiesc in hemolimfa insectei gazda, capabili sa fixeze si sa transforme azotul din aer. Deoarece in mana mai exista unele substante neintalnite in seva plantei gazda, se deduce ca simbiontii joaca un rol important in sinteza vitaminelor, indeosebi a celor din grupa B, care sunt mai rare sau lipsesc complet din sucul celular.

Procesul tehnologic de obtinere a produsului miere

Producerea mierii este un proces complex ce incepe odata cu recoltarea sucurilor dulci de catre albinele culegatoare si se incheie in momentul capacirii celulelor in care a fost depozitata.

Aparatul bucal al albinei este adaptat pentru supt si lins, el fiind format din mandibule , maxile si labium , ultimele doua segmente formand trompa.Mandibulele sunt doua piese articulate mobil pe obraz, actionate de muschi puternici si servesc la ingerarea granulelor de polen, la roaderea capacelelor , la modelarea solzilor de ceara, la cladirea fagurilor, curatirea stupului si la sustinerea trompei, atat in timpul repausului cat si al activitatii. La baza mandibulelor se deschid doua glande mandibulare ce sunt foarte mici la trantor, bine dezvoltate la albina lucratoare si foarte mari la matca. Secretia acestei glande, impreuna cu cea aglandelor faringiene, foreaza saliva.

In momentul aspiratiei solutiilor zaharoase, trompa este indreptata inainte, cu baza ridicata in sus. Materia prima absorbita de trompa , patrunde in esofag si este depozitata in gusa albinei. Gusa reprezinta o dilatatie a esofagului , volumul ei putand ajunge pana la 75 mg, in medie ea transportand 35-45 mg.

Albinele culegatoare , dupa ce isi umplu gusa cu materia prima , se intorc in stup , unde sunt intampinate de albinele tinere care nu ies din stupi ci executa doar muncile din interior. Odata cu intrarea in stup, albina culegatoare deschide larg maxilarul superior si scoate picatura de nectar pe partea anterioara a trompei, de unde albina primitoare o ia cu trompa ei. Aceasta operatiune dureaza pana la patru minute , dupa care albina culegatoare zboara din nou la cules.

Transformarea nectarului si a manei in miere are la baza un proces fizic si unul biochimic, la care participa toata familia.

Eliminarea surplusului de apa din materia prima pana la limita de 17-18 % se realizeaza prin evaporare pe doua cai : prin maturarea acesteia de catre albine sau prin distribuirea ei in cat mai multe celule ale fagurilor.

Maturarea mierii de catre albine consta in regurgitarea repetata a unei picaturi de nectar din gusa la extremitatea cavitatii bucale sub indoitura trompei si inghitirea repetata a picaturii. Eliminarea picaturii de nectar si inghitirea insotita de o miscare ritmica a trompei, se desfasoara in reprize de 10-15 secunde , timp de aproximativ 20 minute, apoi albina depoziteaza mierea in celule. Dupa un asemenea ciclu de maturare urmeaza altele, desavarsind procesul de transformare a nectarului sau manei in miere.

In acest timp, nectarul pierde o cantitate apreciabila din continutul sau apos , se satureaza cu enzime produse de glandele salivare ale albinei si au loc procese biochimice , procese ce au inceput inca din momentul recoltarii si transportarii materiei prime. Aceste procese biochimice constau in transformarea zaharozei sub actiunea invertazei in glucoza si fructoza. Astfel prelucrat, materialul recoltat este depozitat sub forma de picaturi mici pe fundul mai multor celule, dupa care albinele, prin miscarea aripilor , creeaza curenti de aer care accelereaza evaporarea apei , astfel ca dupa 2-4 zile continutul in zahar ajunge la 76-80%. Dupa ingrosarea lui este transportat in alte celule, unde se termina procesul de maturare si se transforma in mierea propriu-zisa.

Reducerea continutului de apa duce la reducerea spatiului de stocare si la marirea presiunii osmotice a mierii. Osmoza este fenomenul observat atunci cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate de o membrana organica sau de un perete semipermeabil. Bacteriile nu pot sa traiasca si nici sa se inmulteasca in miere din cauza presiunii osmotice.Daca bacteriile sunt in stadiul de spori , ele nu sunt afectate de presiunea osmotica datorita grosimii peretelui celular si slabului continut in apa. Astfel, daca o bacterie este introdusa intentionat sau involuntar in miere este literalmente deshidratata si omorata.Presiunea osmotica din miere este unul din factorii de protectie contra atacului microbilor si a perioadei sale mari de conservare.

Actiunea enzimelor asupra zaharurilor din miere are loc si dupa ce aceasta a fost depozitata in celulele fagurilor si mai departe, chiar si dupa extragerea ei din faguri. Mierea se matureaza de doua ori mai repede in celulele umplute numai ¼ decat cele in cele umplute ¾ .

In nectar si in special in mana , in afara de zaharoza, se gasesc si alte substante hidrocarbonate mai complexe, asupra carora activitatea enzimatica a salivei albinelor este foarte slaba , astfel ca acestea raman in produsul finit aproximativ in aceeasi forma.

Dupa ce albinele umplu celulele cu miere , le capacesc, forma sub care mierea poate sa se conserve timp indelungat. Mierea recoltata din fagurii cu celule necapacite este de calitate inferioara, deoarece inainte de capacire, procentul de apa este de obicei peste 20 % , iar transformarea zaharozei in glucoza si fructoza este in plin proces de desfasurare.

O familie de albine poate sa stranga intr-un sezon melifer, practicand stuparitul pastoral , pana la 150 kg de miere. Pentru a aduna un kg de miere, o albina trebuie sa efectueze 120 000- 150 000 de zboruri de cules, iar pentru a produce aceasta cantitate de miere, albinele unei familii parcurg aproximativ 24 000 km.

Caracteristicile de calitate ale produsului ”miere”

Caracteristici organoleptice

Indiferent de provenienta ei, mierea de albine are anumite proprietati fizice si o anumita structura chimica, care constituie caracteristicile acestui produs.

Caracteristicile organoleptice cuprind culoarea , mirosul , gustul , consistenta si puritatea mierii.

Culoarea mierii difera de la incolor pana la neagra. La mierea de nectar predomina culoarea galbena, rar se intalneste nuanta maro pana la verde. Mierea stransa la inceputul primaverii are o culoare de un galben viu, pana la portocaliu. Mierea stransa din nectarul de la exteriorul florilor este aproape incolora sau are o nuanta verzuie. Mierea de culoare galbena deschis este specifica celei de salcam, iar cea de culoare inchisa mierii de munte sau de balta. Cu timpul , mierea isi pierde culoarea initiala, de obicei se inchide la culoare , iar timpul cristalizarii se deschide. Intensitatea culorii in timpul pastrarii se datoreaza combinatiilor tanatilor si a altor polifenoli, cu fierul din vasele de pastrare si din instalatiile de prelucrare, concomitent cu intrarea in reactie a zaharurilor reducatoare cu substantele ce contin azot aminic (aminoacizi, polipeptide, proteine). Pastrata in vase de cupru , mierea capata culoare gri-verzuie, iar in vase de fier, culoare rosie inchis.

Nu intotdeauna mierea de culoare deschisa este superioara celei de culoare inchisa, motiv pentru care in cele mai multe ”Standarde pentru miere” sunt cuprinse la calitatea I sorturile de miere de la cele mai deschise culori pana la cele mai inchise.

Aprecierea culorii pe pioata mondiala se face cu aparatul Phund de determinat culoarea mierii , sau cu comparatoare de culoare. Scara aparatului Phund are 140 de diviziuni exprimate in milimetri, corespunzatoare nuantelor stabilite pentru miere.(Tabel 1)

Sorturile noastre, sub raportul culorii, se incadreaza pe baza scarii Phund, astfel : mierea de salcam, aproape incolora,8-10 ; salcam calitatea I, cel mult 14, calitatea a-II-a, cel mult 18; mierea din floarea-soarelui, 35; mierea de tei, 35-40; de zmeur,60; mierea poliflora calitatea I pana la 40; mierea poliflora calitatea a-II-a, 45-60.

Tabel 1

Corespondenta culorilor pe scara Phund

Aroma mierii este determinata de continutul in uleiuri eterice si depinde de speciile de la care provine nectarul. Uleiurile volatile sunt secretate de celulele glandulare speciale, intercalate sau asezate in preajma tesutului nectarifer din floare, si cunosc o specificacitate pronuntata pe baya careia se poate aprecia cu multa exactitate provenienta mierii .Unele uleiuri se pierd in timpul incalzirii sau a pastrarii indelungate, mierea veche dobandeste in cele din urma acelasi miros , usor ranced, provenind de la reactiile enzimatice si din fermentarile care continua sa se produca.

In cazul fermentarii mierii din cauza microorganismelor care o invadeaza, aroma specifica este inlocuita prin mirosuri neplacute. Mierea imprumuta usor mirosuri straine, astfel ca ambalarea in vase care nu au fost bine spalate sau depozitate in incaperi neaerisite , la un loc cu alte produse care emana miroauri puternice duce la degradarea mierii.

Mierea provenita de la albinele hranite cu sirop de zahar sau cea direct falsificata, fiind lipsita de substante organice volatile, nu va avea aroma intalnita la mierea naturala.

In general, aroma tuturor sortimentelor de miere este placuta , cea mai accentuata aroma fiind la mierea din faguri sau mierea proaspat extrasa. Dintre sorturile noastre de miere, cea mai pronuntata aroma o are mierea de otetar, tei si faneata de deal, iar cea mai discreta aroma o are cea de salie, castan , rapita.

Gustul este dulce, placut, uneori cu nuante mai mult sau mai putin pronuntate in functie de provenienta si compozitia ei, iar cand fermenteaza primeste un gust acrisor. Aceasta nuanta discret acrisoara , racoritoare , sesizabila in special la mierea provenita de la pomii fructiferi si de la salcam se datoreaza imbinarii aromei acesteia cu dulceata zaharurilor din compozitia ei si cu aciditatea data de acizii organici. La sorturile de miere de salcie, salcam, castan, iarba neagra , pe langa gustul dulce , se percepe si o nuanta amaruie destul de pronuntata. Gustul mierii se datoreaza zaharurilor , acidului gluconic, prolinei si taninurilor.

Gustul cel mai dulce il are mierea in care predomina fructoza. Mierea provenita de la albinele hranite cu sirop de zahar , sau zahar invertit, mierea falsificata cu glucoza industriala, gelatina , amidon , este mai putin dulce decat mierea din nectar. La falsificarea cu amestecuri de zaharina si glicerina, mierea poate sa fie dulce, insa are reactie alcalina.

Consistenta se apreciaza dupa modul de scurgere a mierii de pe o lopatica de lemn. Ea poate fi uniforma, fluida ,vascoasa , cu diferite aspecte de cristalizare. La mierea cristalizata se indica si particularitatile structurale inainte de fluidizare ca : untoasa , cristalizata fin , cristalizata nisipos, cristalizata grosolan.

Puritatea se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la stabilirea culorii , la lumina directa a zilei si se indentifica anumite impuritati : cadavre de albine, de ceruri etc.

Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect fara spuma, fara corpuri straine vizibile, culoare de la slab incolor pana la galben deschis, galben-auriu , galben-portocaliu, galben-inchis, rubiniu, galben -brun, brun-inchis, miros si gust specifice mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce, consistenta omogena, fluida, vascoasa, cristalizata.

Tabel 2

Caracteristici fizico- chimice

Indicatorul fizico-chimic	Miere
	Monoflora	Poliflora	De padure
Continutul de apa %
Densitate la 200C, min
Cenusa %, min
Aciditate, grade max
Zahar direct reducator %
Zaharoza%			Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?
Substante nezaharoase%
Indice diastozic, min
Granule de polen prezente	da	da

Tabel 3

Indicatorii microbiologici ai mierii de albine

*NTM = numarul total de microorganisme

Sursa Tabel 2 , Tabel 3 : Marghitas , L.V : Albinele si produsele lor, Editura Ceres, 2005

Ambalare, transport , depozitare

Ambalarea mierii se face imediat dupa terminarea proceselor tehnologice : filtrare, deshidratare, lichefiere , pasteurizare . Alegerea ambalajului pentru miere depinde de doua categorii de motivatii : una se refera la motivatii de ordin tehnic, cealalta la motivatii de ordin estetic. Astfel, deoarece mierea ataca majoritatea metalelor, vasele pentru miere nu vor fi confectionate din fier sau alte metale decat cositorite sau emailate. Vasele ideale pentru ambalarea mierii sunt cele confectionate din aluminiu, sticla sau alte materiale transparente. Vasele opace , spre deosebire de cele transparente, ascund uneori defectele de prezentare pe care o tehnica mai atenta le-ar fi putut evita. Pe langa ambalajele mentionate mai inainte , mai putem specifica si ambalajele de unica folosinta de doar 20g, ce se servesc la micul-dejun,si mai nou , elevilor din clasele I-IV .

Vasele pentru ambalat mierea trebuie sa fie perfect etanse, pentru a se evita in special pierderea aromelor naturale, patrunderea mirosurilor și umiditatea ambianta, factori care ar putea altera produsul.

Depozitarea borcanelor cu miere nu se va face la un loc cu recipientele ce contin substante ce emana mirosuri neplacute (vopsele, carburanti, esente, etc.) deoarece mierea prinde usor miros. De asemenea vasul cu miere nu se pune descoperit in apropierea unor substante higroscopice care favorizeaza mentinerea umiditatii in aer (sarea) aceasta contribuind la o fermentatie accelerata a mierii. Mierea ambalata in borcane de sticla va fi ferita de lumina, care-i depreciaza calitatile.

Mierea care a cristalizat pentru a fi fluidizata se va trece intr-un vas care se va pune intr-o baie de apa fierbinte, in nici un caz pe foc. Nu trebuie incalzita decat acea cantitate care se va folosi o singura data deoarece mierea incalzita fermenteaza mai usor, depreciindu-se.

Mierea supraincalzita conduce imediat la cresterea procentului de hidroximetilfurfurol care, de asemenea duce la deprecierea calitatilor mierii. Mierea se pastreaza in incaperi curate, uscate, fara mirosuri straine, la temperatura de 14 °C. Pastrarea mierii la temperaturi mai mari, cuprinse intre 20 °C si 25 °C determina pierderea aromei si inchiderea la culoare.

Transportul mierii se desfașoara in condiții de igiena, folosindu-se recipientele destinate utilizarii in alimentație, care garanteaza calitatea produsului și care au fost autorizate de manualul de calitate și de legislația in vigoare. Conținutul recipientelor destinate consumului direct de miere variaza intre 500 și 1000 de grame. Transportul acestor ambalaje se face in altele mult mai mari si opace, care nu permit patrunderea luminii, pastrandu- si astfel catracteristicile de calitate.

Cerinte privind etichetarea si garantarea calitatii

Potrivit ORDIN nr.522/798/317 din 2003 al ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului, ministrului sanatatii si presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor pentru aprobarea Normelor privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile si compozitia mierii mentionam :

Cerintele privind etichetarea vor fi in concordanta cu legislatia in vigoare, avand urmatoarele mentiuni specifice:

1. Singura informatie obligatorie de pe ambalajele, recipientele sau etichetele mierii trebuie sa fie vizibila, usor lizibila, sa nu permita stergerea si sa contina urmatoarele:

a) termenul ”miere” ;

b) greutatea neta, care este exprimata in grame sau kilograme;

c)denumirea sau denumirea comerciala si adresa sau sediul inregistrat al producatorului, al ambalatorului sau al vanzatorului

2. Termenul 'miere'  are optional :

a) o trimitere referitoare la originea ei, fie ca este vorba de flori sau de plante, cu mentiunea ca produsul provine, in principal, din sursa indicata si are caracteristicile organoleptice, fizico-chimice si microscopice corespunzatoare;

b) o denumire regionala, teritoriala sau topografica, cu mentiunea ca produsul provine in totalitate din zona indicata

3. Cand mierea se gaseste in ambalaje sau recipiente cu o greutate neta egala sau care depaseste 10 kg si nu este oferita spre vanzare cu amanuntul, informatia mentionata la pct. 1 lit. b) si c) apare numai pe documentele de insotire.

4. Se mentioneaza tara de origine in cazul produselor importate.

Mierea de calitate nu trebuie sa contina corpuri organice sau neorganice straine de compozitia sa, cum ar fi: mucegaiul, insectele, fragmentele de insecte, puieti sau impuritati, cand mierea este comercializata ca atare sau utilizata in alt produs pentru consumul uman

Mierea nu trebuie sa contina substante peste limitele prevazute de legislatia in vigoare, pentru a nu periclita sanatatea umana.

Continutul aparent de zahar calculat ca zahar invertit este: la mierea de flori - minimum 65%; iar la mierea de mana si la amestecurile din miere de flori si miere de mana - minimum 60%.

Umiditatea: in general - maximum 21%;

Continutul aparent de zaharoza este: in general - maximum 5%; iar la mierea de mana si la amestecurile din miere de mana si miere de flori, miere de salcam, de levantica si de Banksia menziesii - maximum 10%.

Continutul de substante insolubile in apa este: in general - maximum 0,1%; si la mierea presata - maximum 0,5%.

Continutul de minerale (cenusa) este: in general - maximum 0,6%; iar la mierea de mana si amestecurile din miere de mana si miere de flori - maximum 1%.

Aciditatea - maximum 40 - miliechivalenti - acid per 1.000 g.

Activitatea diastazica si continutul de hidroximetilfurfurol (HMF) determinat dupa procesare si amestecare sunt:

activitatea diastazica (Scara Schade) este in general de minimum 8 si de minimum 3 la mierea cu continut scazut de enzime naturale, de exemplu de chitru, si cu continut de HMF ce nu depaseste 15 mg/kg;

continutul de HMF - maximum - 40 mg/kg.

Privind garantia , putem spune ca mierea naturala nu are termen de valabilitate . Singura ” problema ” a mierii, daca este pastrata timp indelungat este zaharisirea, dar acesta este semn ca mierea este naturala . Se poate obtine mierea lichida prin introducerea vasului in apa fierbinte. Totusi este recomandat ca dupa zaharisire, mierea sa se consume in starea in care este, pentru a nu-si pierde din proprietati.

Importanta produsului in alimentatie

 Pentru o alimentatie sanatoasa, mierea contine toate vitaminele pe care medicii nutritionisti le recomanda spre consum ( cupru, mangan, calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, fosfor, siliciu). Nutritionistii recomanda mierea de albine ca aliment in dieta, cat si in vindecarea obezitatii, deoarece aceasta este: un indulcitor natural, satisface repede cererea de energie a organismului, ajuta la inlaturarea oboselii, are functie de calmant, combate insomnia, are efect hipotensiv, are proprietati bactericide si bacteriostatice, are actiune usor laxativa si antiseptica, inlatura starile de voma la sugari, este un bun expectorant, ajuta in afectiunile ficatului, afectiunile digestive, afectiunile ranale sau ale sangelui, are efecte benefice in artrite, artroze, arteerite, combate sterilitarea.

Efectele terapeutice ale mierii de albine, enumerate mai sus, sunt doar cateva dintre efectele pe care aceasta substanta le are asupra organismului. Din acest motiv este important ca acest aliment sa fie inclus in hrana noastra de zi cu zi. De asemenea mierea este folosita si in produse cosmetice si este indicat sa folosim cosmetice naturale, care pastreaza toate vitaminele din starea naturala a mierii.
In cazul mierii atat vitaminele cat si mineralele variaza in functie de nectarul folosit de albine si de resursele pe care solul le ofera plantelor respective. Daca mierea s-a zaharisit, inseamna ca este miere naturala si este de preferat a se consuma zaharisita, deoarece daca se fierbe isi pierde substantele nutritive si reprezinta un simplu indulcitor.
Mierea se poate consuma simpla sau in ceaiuri, lapte, dar nu la temperatura mai mare de 40 C, dar se foloseste si pentru uz extern – simpla sau sub forma de comprese.

Consumul de miere este contraindicat pentru toti bolnavii la care este necesara limitarea hidrocarbonatilor sau care au o hipersensibilitate fata de miere. Nu se recomanda bolnavilor cu tulburari glicoregulatorii sau cu diabet zaharat , precum si celor cu insuficienta pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat bolnavilor de astm bronsic , insuficienta cardiaca , cord pulmonar, dereglari ale miocardului , stari febrile , scleroza pulmonara , astm al cordului, hemoragii repetate ale cailor respiratorii etc.

Mierea are o compozitie chimica complexa care-i determina in mod diferit atat valoarea nutritiva cat pe cea medicamentoasa. Astfel, ea contine zaharuri (glucoza si levuloza sau fructoza) care sunt energizante ; 100 g. miere echivaleaza cu circa 328 calorii, aceasta cantitate constituind o ratie alimentara perfect echilibrata. In miere se mai gasesc hormoni, vitamine (B1, B2, B6, PP, acid folic etc.), enzime, aminoacizi, uleiuri esentiale, substante bactericide si bacteriostatice. Mierea se foloseste ca indulcitor in regimuri (cand poate fi asociata cu polen), ca nutritiv, energizant (pentru sustinerea efortului fizic si intelectual), ca nutritiv in perioada de crestere si la varsta a treia. Combinatia miere, laptisor de matca si propolis are calitati antivirotice.

Capitolul II Piata produsului

2.1 Sortimentul existent pe piata

Numarul sortimentelor de miere il depaseste chiar si pe acela al sortimentelor de flori melifere, dar in general, se admit trei mari categorii de miere de albine:

miere de nectar (floral sau extrafloral);

miere de mana;

miere de zahar industrial (nu este admisa ca miere naturala).

Sortimentele de miere de nectar variaza cel mai mult in functie de loc.

Dupa anul in care a fost recoltata, mierea se imparte in trei categorii:

miere de nectar poliflora obisnuita;

miere de nectar poliflora regionala (de munte, de faneata, de delta);

miere de nectar monoflorala (de tei, de salcam, de izma, de floarea-soarelui, etc.).

Sortimentele de miere difera foarte mult intre ele. Se pot diferentia fie prin insusirile lor organoleptice (culoare, aroma si gust), fie dupa analize efectuate in laboratoare speciale. De aici usurinta cu care o miere falsificata poate fi considerata naturala.

In Romania, cel mai des sunt intalnite urmatoarele sortimente: mierea de salcam, de salcie, de trifoi si lucerna, mierea de tei, de zmeura, de hrisca, de sulfina, de brad, artar si stejar.

 Dupa calitatea ei comerciala si indicii organoleptici (de gust) mierea este impartita in doua categorii:

miere de calitate superioara A (de salcam, de tei, etc.);

miere de calitate inferioara B (de hrisca, de iarba neagra, etc.).

Alte sortimente si calitatile lor :

Miere de Coriandru : de culoare deschisa, asemanatoare cu cea de salcie, in primele 2 saptamani de la extractie are un gust neplacut, dar lasata in maturator descoperita, isi pierde acest gust ajungand o miere suava excelenta.

Miere de Crusin : are efect laxativ.

Mierea de floarea soarelui : In sedimentul ei granulele de polen ajung uneori pana la 100 %. Datorita continutului mare de glucoza, cristalizarea se declanseaza mult mai repede fata de celelalte sorturi de miere, uneori chiar in faguri, extractia ei trebuind sa se faca repede.

Mierea de izma : este recomandata pentru afectiunile de stomac si intestine.

Mierea de iarba neagra: este buna pentru anemici, clorotici si in afectiunile sistemului nervos.

Mierea de levantica : este recomandata celor epuizati fizic si nervos.

Mierea de menta : Are aroma mentei si gust dulce, consistenta uniforma, vascoasa, cristalizeaza in granule marunte, incomplete. Are culoare verzui-brun roscata si se recolteaza in cantitati mari in Delta Dunarii si zonele de inundatie ale acesteia. Contine o cantitate mare de vitamina C si datorita calitatilor nutritive si terapeutice, se cauta pentru consum.

Mierea de paducel : Este foarte buna pentru bolnavii de inima

Mierea de pin : Mierea de mana a pinului este deschisa la culoare si consistenta, ramanand transparenta si fluida.

Mierea de rapita : Este de culoare galben-deschis, foarte dulce, are un gust si miros placut, cu o consistenta densa, dizolvandu-se greu in apa. Se cristalizeaza la 10-12 zile de la extractie, chiar in faguri, luand o culoare albicioasa si usor galbuie. De aceea recoltarea trebuie facuta rapid, la terminarea infloririi.

Mierea de rozeta : Face parte din prima categorie, fiind de o calitate exceptionala - dupa gust si aroma.

Mierea de salcie : Este de culoare galben deschis aurie si are uneori un gust putin amarui, avand o savoare deosebita, fiind foarte bogata in vitamine (in special B6 si C). Zaharisirea se face cu cristale marunte.

Mierea de trifoi :m Este considerata cea mai buna ca savoare si prezentare. Este bogata in vitamine (B1, B2, C) culoarea variind in functie de specia de la care provine (alba la trifoiul alb pitic, galben-rosietica la celelalte varietati).

Etc.

2.2 Date statistice privind produsul

2.2.1 Evolutia consumului de miere in Romania

Trendul ascendent al productiei autohtone de miere din anul 2000 ,au dat mari sperante cultivatorilor, pana in 2005-2006,cand s-au produs circa 18.000 de tone. Insa, in 2007-2008, tara noastra a obtinut cele mai slabe productii de miere din ultimii cinci ani, de maxim 15.000 de tone. In plus, romanii consuma de zece ori mai putina miere decat restul europenilor In ultimii doi ani, s-a constatat ca, consumul aproape s-a dublat pe fondul proliferarii produselor naturiste pe baza de miere, crescand de la 100 grame/ cap de locuitor in 2007 la 200 grame in 2008. Pentru anul 2009 , s-a estimat o productie de 23.500 de tone, inregistrand o crestere cu aproximativ 24 % fata de anul precedent , din care peste 50 % din cantitate urma sa fie exportata potrivit Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (ACAR) .

In tara noastra exista in prezent ,circa 35 de mii de apicultori, numarul familiilor de albine fiind de aproximativ un milion. Potrivit datelor statistice, circa 70 la suta din productia anuala de miere a Romaniei este exportata, dar si exportul este in scadere. Cele mai cautate destinatii sunt, in primul rand, Germania, apoi Italia, Olanda, Polonia, Franta, Ungaria, Austria, dar si SUA, Canada, Japonia sau China. Desi mierea romaneasca este foarte apreciata pe pietele externe, ea este valorificata la pret mic, de circa 2 euro/ kilogramul de miere .

Comparativ cu tara noastra , in Italia sunt cu aproximativ 45 mii de apicultori mai multi, iar cantitatea consumata pe cap de locuitor este de dubla, adica 400 grame.

Tabel 4

Productia de miere din Romania in perioada 2003-2006

Sursa : www.insse.ro

Sursa : www.insse.ro

Concluzii

Mierea este un aliment cu gust dulce si parfumat, cu aspect semifluid, vascos sau cristalizat si culoare specifica, avand un continut mare de zaharuri si substante minerale, vitamine, enzime, acizi organici. Culoarea mierii difera de la incolora pana la neagra. Mierea de la inceputul primaverii are o culoare galbuie, pana la portocaliu, iar cu timpul aceasta se inchide la culoare. In timpul cristalizarii se deschide la culoare.
Valoarea alimentara a mierii consta in bogatia ei in zaharuri, ceea ce o face un aliment energetic. Glucoza si fructoza din acest aliment sunt zaharuri simple care numai necesita prelucrare prin digestie, acestea fiind direct asimilate si arse.

Diferenta dintre miere si zahar este continutul de substante nezaharoase care au un efect pozitiv in reglarea unor functii ale organismului. Parfumul specific al mierii este identic cu parfumul florilor din care provine.

Mierea de albine a intrat in alimentatia omului din timpuri stravechi, avand o valoare nutritiva superioara. Continutul sau mare in zaharuri invertite (fructoza si glucoza) usor asimilabile de organism, face sa fie foarte apreciata in hrana zilnica a copiilor, varstnicilor si a sportivilor. In acelasi timp mierea poseda o mare valoare calorica ,1 kg de miere producand aproximativ 3200 calorii . Datorita compozitiei sale chimice, mierea naturala contine o serie de substante antibiotice, fermenti si vitamine. Aceste componente ii confera o mare valoare terapeutica ceea ce contribuie la vindecarea ranilor, arsurilor , la inlaturarea oboselii, are functie de calmant, combate insomnia, are efect hipotensiv s.a.m.d.

Pentru obtinerea mierii de calitate un rol important il joaca maturarea naturala in faguri, maturarea in afara lor fiind lipsita de aroma specifica pe care o capata dupa capacire. Un alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor in perioadele de cules cu faguri claditi de calitate, cu precadere din cei in care nu s-a crescut puiet, in acest fel evitandu-se deprecierea culorii mierii. Nu este permisa hranirea familiilor de albine cu cantitati mari de sirop de zahar in ajunul culesurilor, in scopul blocarii cuiburilor, scontand pe faptul ca nectarul adus ulterior va fi depozitat in fagurii pentru recolta. Acest fapt nu face decat sa deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de zahar, intrucat albinele il vor muta in timpul culesului, din cuib, in magazine. Zaharul trebuie folosit doar in perioada de toamna pentru completarea rezervelor de hrana. Nu se recomanda livrarea mierii direct de la centrifuga, fara o conditionare atenta. De asemenea, extragerea mierii trebuie facuta dupa fiecare cules pentru a se obtine mierea pe sorturi de flora care sa satisfaca preferintele si cerintele consumatorilor.

Bibliografie

Banu, C. : Calitatea si controlul calitatii produselor alimentare,

Editura AGIR, Bucuresti, 2002

. Baru , M. ; Patruica, S. ; Bura V.A.: Tehnologie apicola, Editura Solness, 2005

Bologa, N .: Merceologia Alimentara, Editura Oscar Print, 2001

. Marghitas , L.V . : Albinele si produsele lor, Editura Ceres, 2005

. Vornicu,C. ; Lazar, S.: Apicultura , Editura Alfa , 2007

. *** www.miere-de-albine.ro

7. https://www.referatele.com/referate/biologie/online16/Proiect-biologie---mierea-de-albine-de-la-concepere-pana-la-extragere-referatele-com.php

. *** www.miereanoastra.ro

. *** https://ro.wikipedia.org/wiki/Miere

. *** www.interlic.md

. *** www.gov.ro

Anexa I

Elementele minerale din miere ( mg / kg)

Anexa II

Continutul mierii in vitamine si rolul lor asupra organismului

Anexa III

Stiati ca?

v    Albinele care se hranesc cu nectarul florilor traiesc mult mai putin decat cele care se hranesc numai cu miere;acestea din urma pot atinge varsta de 6-7 luni(supravietuiesc iernii) pe cand celelalte nu traiesc mai mult de 40-45 zile.

v    Albinele percep substante mirositoare si in dilutie de 10-6 , chiar daca acestea sunt in amestec cu alte substante.Si,totusi,din 34 de zaharuri experimentate,doar 9 au prezentat interes pentru albina lucratoare;zaharina nu provoaca albinelor senzatia de dulce,iar chinina cea de amar.

v    Cristalizarea(zaharisirea) mierii este un proces natural care depinde de raportul glucoza/zaharoza din compozitia mierii si este favorizata de prezenta polenului; cristalizarea se produce la o temperatura cuprinsa intre 14-21 grade C.In mierea cristalizata se conserva toate proprietatile nutritive,dietetice si terapeutice ale acesteia.

v    Trantorii,feciorii stupului,pentru a se putea ridica in aer, trebuie sa bata din aripi cu o cadenta pe care analizele aerodinamice si anatomice efectuate asupra corpului lor o dau ca imposibila. Si,totusi,ei se pot deplasa cu viteze si la distante incredibile,iar in timpul zborului de imperechere concureaza agilitatea pestilor in apa.Dar,nefericitii,pentru ca se hranesc numai cu miere,in luna august sunt alungati din stup,din spirit de economie pentru iarna.

v    Iarna, albinele se strang in ghem pentru a pastra cat mai multa caldura. Si,totusi, in stup sunt cu doar 5 grade C mai mult decat in afara lui,dar, in interiorul ghemului si mai ales atunci cand matca isi reia ouatul, se asigura o temperatura de 35-37oC necesara dezvoltarii puietului,indiferent de temperatura de afara, fie zi, fie noapte.Toata aceasta energie este obtinuta prin consumarea mierii existente in stup(in faguri).

v    Ochiul albinelor percepe un numar mult mai mare de imagini pe secunda decat omul( cam de 15 ori).Timpul are o alta dimensiune pentru albine, iar obiectele in miscare pentru noi, pentru ele sunt tinte fixe, usor de nimerit.