Compensatiile - schimburile de mafuri si prestarile de servicii in compensatie

Schimburile de mafuri si prestarile de servicii in compensatie intre doua sau mai multe firme din tari diferite, presupun efectuarea lor pe baza relatiei marfa pentru marfa, servicii pentru servicii, fara folosirea monedei ca mijloc de plata. Livrarile in compensatie se caracterizeaza printr-o serie de elemente cum sunt: partizile (loturile) de marfuri de export si de import nu se platesc in valuta ci se compenseaza reciproc, compensarea fiind, de regula, integrala; baza juridica a operatiunii o constituie un singur contract, care se refera atat la operatiunile de import cat si la cele de export.

Operatiunile de compensatie se pot clasifica, in functie de sfera lor de cuprindere (de obiectul lor), in urmatoarele categorii:

COMPENSATIILE INDIVIDUALE se pot clasifica, in functie de numarul de firme paricipante si de mecanismul lor de desfasurare in:

Compensatii simple – se incheie intre intreprinderi din doua tari, fiecare din ele aparand atat in calitate de exportator, cat si de importator; valorile celor doua partizi de marfuri sunt egale, compensandu-se reciproc. Contractul care se incheie intre cele doua intreprinderi cuprinde clauza de compensatie prin care se prevede ca plata marfurilor importate se va face printr-un export de valoare egala. In vederea unei mai mari sigurante, mecanismul acestei tehnici de comert exterior fiind din acest punct de vedere relativ vulnerabil, exista mai multe practici spre care tind partenerii si dintre care unele se folosesc numai in anumite situatii:

fiecare din cei doi parteneri urmaresc sa efectueze un import paralel, respectiv sa livreze partida proprie numai dupa primirea contrapartidei de marfuri. Partenerul care livreaza primului marfurile, pentru a fi la adapost de riscul nelivrarii contrapartizii de marfuri, poate solicita o scrisoare de garantie bancara sau o scrisoare comerciala;

expedierea partidei de export unui tert, cu dispozitia de a elibera marfa numai concomitent cu obtinerea contrapartizii;

compensatii cu import si export concomitent, aceste operatiuni efectuandu-se mai ales in cadrul targurilor internationale, in porturile si in zonele comerciale libere, in care marfurile urmeaza a fi schimbate la fata locului;

compensatii cu export si import alternativ, acestea constand in divizarea partizilor de marfuri in loturi, care se livreaza esalonat, intr-o anumita perioada de timp, diminuandu-se astfel riscul nelivrarii marfurilor in contrapartida.        

Compensatiile progresive – cunosc in comertul international contemporan o extindere deosebita, ele practicandu-se sub forma compensatiilor bilaterale largite, triunghiulare si multiple sau in lant.

compensatiile bilaterale largite se incheie cu participarea a doi sau mai multi parteneri din partea fiecareia din cele doua tari, atat parteneri de export cat si de import. In acest caz, marfurile circula intre cele doua tari, iar decontarile se fac in interiorul fiecareia dintre acestea, intre partenerii care apar in calitate de vanzatori si cumparatori atat in relatiile externe cat si in cele interne. Aceasta inseamna ca exportatorul dintr-o tara va primi contravaloarea marfurilor exportate, de la importatorul din propria tara, in moneda nationala, nefiind necesara circulatia devizelor intre cele doua tari.

compensatiile triunghiulare si cele in lant presupun participarea la aceste operatiuni a unor intreprinderi din trei sau mai multe tari, livrarea marfurilor intre firmele participante avand forma unui circuit inchis. In acelasi mod se efectueaza si stingerea obligatiilor, evitandu-se si de aceasta data, decontarile valutare externe. Operatiunile de compensatii prograsive sunt mai elastice decat cele simple, deoarece, in conditiile participarii mai multor intreprinderi din aceeasi tara sau din alte tari, se poate realiza mai usor consensul partenerilor asupra marfurilor ce urmeaza sa faca obiectul operatiunii.

COMPENSATIILE GLOBALE, practicate in cadrul acordurilor de barter si clearing si care privesc atat schimbul de marfuri, cat si pe cel de prestatii de servicii; se realizeaza la nivel de holdinguri, ramuri economice, economii nationale, deci la nivel mezoeconomic si macroeconomic si se prevad in acordurile de barter si a acordurilor interguvernamentale de clearing.

Barterul (troc) este o compensatie globala, realizata la nivel de grupe de intreprinderi apartinand uneia sau mai multor ramuri economice. De regula barterul se realizeaza pe baza unor acorduri incheiate intre ministere si chiar la nivel interguvernamental dar, de obicei, pe termene scurte, de cel mult un an. De aceea, unii specialisti considera barterul un clearing pe termen scurt. Barterul se deosebeste de compensatiile simple atat prin sfera de cuprindere mai larga, cat si prin nivelul de institutionalizare mai inalt, antrenand de regula, si factori ai puterii publice. Pe de alta parte, barterul se delimiteaza de clearing prin sfera de cuprindere mai limitata, ce se refera la o grupa de masuri, la un numar de intreprinderi, in timp ce clearingul este o compensatie realmente globala la nivelul economiei nationale. Operatiunile de barter se realizeaza intre firme din doua tari, fiecare partener aparand atat in calitate de exportator cat si de importator, valorile celor doua partizi de marfuri sunt egale, nu se utilizeaza bani si nu se antreneaza in acest tip de relatie sistemul bancar si de credit. In contractele de barter, pe langa elementele comune oricarui contract international, exista si elemente specifice de stingere a obligatiilor reciproce. Faptul ca in acest contract, neexistand un suport financiar bazat pe mecanismul instrumentelor si mijloacelor de plati obisnuite, apare necesara scrisoarea de garantie bancara ca mijloc de asigurare. Folosirea acestei tehnici comerciala pe scara exagerat de larga, comporta riscuri si prezinta neajunsuri in sensul ca reduce considerabil aportul valutar si deci posibilitatile de plata externa in domenii in care necesitatile o impun.

Referat: Tipuri de activitati eligibile in cadrul proiectelor individuale Lucrare: Anul 2005 - an de criza pentru Uniunea Europeana

Se disting doua timpuri de barter: bilateral si multilateral.

Barterul bilateral se practica intre tarile este europene prin organizatiile cooperatiste. Aceasta varianta de barter se mai practica si intre intreprinderi apartinand unor grupuri diferite de tari. Intr-o varianta mai evoluata, barterul implica antrenarea in relatie a unor companii de asigurare, a unor societati de transporturi si institutii bancare care garanteaza livrarea marfii.

Barterul multilateral reprezinta o treapta in evolutia acestui gen de oparatiuni si consta in aranjamente de schimb intre trei, iar uneori chiar mai multi parteneri.

Indiferent de gradul de evolutie si de forma, aranjamentele de tip barter, se pot intalni atat la nivelul intreprinderii cat si la nivel guvernamental. Barterul sub forma unui aranjament intre guvernele diferitelor tari prezinta unele trasaturi specifice cum sunt: nivelul valoric de mari proportii al schimburilor ocazionate de barter, durata mare a conventiei, un consens in ceea ce proveste diverse clauze de salvgardare.

In practica relatiilor comerciale internationale, astfel de acorduri se intalnesc preponderent intre tarile in curs de dezvoltare. Obiectivul lor il constituie mai ales produsele agroalimentare, minereurile, petrolul, produsele chimice ale industriei usoare, masini agricole.

Barterul de tip swap

Un avantaj important al barterului in varianta swap, il reprezinta economisirea substantiala a cheltuielilor de transport. In cazul swap-ului, tranzactia consta in preluarea reciproca de responsabilitati de catre parteneri. Barterul de tip swap consta si in eliminarea unor prejudicii de ordin politic, care adesea constituie o frana in dezvoltarea schimburilor comerciale clasice.

Clearingul este un acord intre doua sau mai multe tari pentru o compensare globala a fluxurilor de bunuri si servicii reciproce pe o perioada determinata de timp, de obicei un an, cu excluderea totala sau partiala a transferului valutar. Astfel se naste raportul: importatori-banca de compensatie-exportatori. Plata exportatorilor nationali se va face in limitele disponibilitatilor bancii, constituite din varsamintele importatorilor nationali. Calculul de compensatie se efectueaza in mod global la sfarsitul anului, iar eventualul sold urmeaza a fi compensat de partea debitoare intr-un mod convenit in prealabil de catre cele doua parti (livrari de marfuri, prestatii de servicii, plata in valuta, etc).

La baza compensatiei globale prin sistemul clearing se afla un acord interguvernamental in care se stipuleaza: data intrarii in vigoare a acordului de clearing, durata lui de valabilitate, institutia sau organul care se implica in fiecare tara de indeplinirea obligatiilor, platile admise a fi efectuate prin clearing si care pot fi plati comerciale, plati necomerciale, cheltuieli accesorii, indicarea bancilor centrale sau a altor organe specializate desemnate de guvernele semnatare ale acordului sa organizeze si sa execute decontarile reciproce conform stipulatiilor contractuale, deschiderea conturilor de clearing, moneda in care se va efectua decontarea in clearing, precizarea platilor admise prin contul de clearing. Acordurile de clearing sunt insotite de anexe care cuprind marfurile si serviciile care pot face obiectul tranzactiilor (nomenclator de clearing). In baza acordurilor de clearing, se deschid conturi la bancile din tarile semnatare in care se tin evidentele schimburilor.

Un acord de claring instituie in relatia dintre parti un nou regim de plata diferit de cel in devize libere. Platile pentru operatiuni de comert exterior se fac in valuta clearing si nu in valuta convertibila. Moneda acordului este desemnata prin referire la monede nationale convertibile (ex. USD) sau monede artificiale (DST, ECU). Totusi, acestea sunt unitati de cont si nu pot fi practic, niciodata schimbate la paritate cu monedele efective, in raport cu care au fost definite. Moneda de clearing ($ clearing) face de regula un discount (este mai slaba) in raport cu moneda efectiva (USD), deoarece fata de acesta din urma, care poate fi utilizat ca mijloc de plata pentru orice marfa si cu orice partener comercial (fiind convertibila), moneda clearing poate folosi la plati doar pentru marfurile specificate in nomenclatorul de clearing.

Intr-o forma mai complexa, clearingul nu cuprinde numai schimbul de marfuri, ci si de prestari de servicii, in acest caz compensandu-se drepturile si obligatiile banesti ale tarilor in cauza, rezultate atat din comertul vizibil cat si din comertul invizibil. Fiind vorba de compensatie globala, nu este necesar sa se asigure un echilibru intre diferite categorii de exporturi reciproce si nici intre exporturile reciproc vizibile sau invizibile. Clearingul poate fi bilateral, realizat intre doua tari, si multilateral, la care participa trei sau mai multe tari.

Clearingul bilateral realizeaza concentrarea platilor, in vederea lichidarii lor, la o banca centrala sau alta institutie financiara desemnata de fiecare din tarile care au incheiat acordul de clearing. Astfel, exportatorii fiecarei tari membre a acordului de clearing sunt platiti in moneda lor nationala, deci sumele corespunzatoare varsate de importatorii aceleiasi tari pentru plata produselor importate din tara partenera a acordului, in care s-a facut exportul. Rezulta deci ca prin acordul de clearing propriu-zis, se realizeaza in principiu, o compensare globala a datoriilor intre livrarile reciproce de marfuri, fara nici un transfer de valuta.

Functionarea acordului de clearing presupune faptul ca in cazul a doua tari partenere, A si B, rezidentii tarii A, care sunt debitori fata de partenerii din tara B, sunt nevoiti sa verse sumele corespunzatoare in moneda nationala, fie la banca lor centrala, fie la o institutie specializata, in general numita Oficiu de clearing sau Oficiu de compensatie. Acest organism crediteaza cu sumele respective in evidentele sale, Oficiul de clearing al tarii B, si ii transmite instructiuni in vederea efectuarii platii contravalorii catre creditorii din tara sa, in moneda nationala.

In tehnica acordurilor de clearing distingem:

clearingul cu doua conturi, in care caz, fiecare tara deschide cate un cont in care se inscriu operatiile de plati si de incasari. Importatorul care a cumparat o marfa in tara partenera achita la oficiul de clearing al tarii sale suma care reprezinta pretul global al marfii, in moneda nationala. Exportatorul din tara partenera care are de incasat suma reprezentand pretul global ala marfii exportate se va prezenta la oficiul de clearing din tara sa, dovedind cu documentele de expeditie prevazute in acordul de clearing interguvernamental sau in aranjamentul bancar corespunzator, efectuarea exportului conform contractului de vanzare-cumparare incheiat cu partenerul strain. Pe baza acestor documente, oficiul de clearing va plati exportatorului suma care i se cuvine, in moneda nationala, debitand contul oficiului de clearing din tara partenera cu aceasta suma sau cu echivalentul ei in moneda de clearing.

clearingul cu un singur cont , care este deschis numai intr-una din tarile semnatare ale acordului, in moneda acestuia, operatiile fiind inregistrate numai in acest cont, cealalta tara avand o pozitie de debit bancar obisnuit. In acest caz, apare posibilitatea unui tratament preferential pentru tara care realizeaza inregistrarile si emite ordinele de plata. Astfel, exportatorii din tara in care este deschis contul incaseaza contravaloarea marfurilor livrate, concomitent cu depunerea documentelor probatoare, in timp ce exportatorii din tara partenera isi incaseaza drepturile numai dupa perioada in care se realizeaza circuitul bancar. Adica documentele depuse la banca din propria lui tara urmeaza sa fie remise bancii din tara in care este deschis contul si care, numai dupa verificarea acestora, va remite dispozitia de creditare.

clearingul de transfer se incheie pentru a evita imobilizarea in diferite subconturi a disponibilitatilor valutare ale tarii partenere. Acest acord face posibila folosirea sumelor ramase neutilizate in diferite subconturi pentru plati de alta natura decat cele prevazute in acordul de plati.

clearingul descentralizat reprezinta o metoda de efectuare a operatiunilor comerciale, care consta in faptul ca Oficiul de clearing nu realizeaza direct operatiile bancare pe baza carora se fac inregistrarile in cont, fiind desemnate banci comerciale particulare care efectueaza operatiile valutare de clearing. Oficiul de clearing functioneaza ca un dispecerat; el detine contul central de clearing si fiecare banca infiinteaza cate unul sau mai multe subconturi in cadrul carora se desfasoara operatiunile.

Clearingul multilateral consta in participarea a trei sau mai multe tari la aceasta intelegere si in incercarea de a evite dificultatile provocate de necesitatea lichidarii soldurilor finale.