Comert international - dinamica axelor relationale din economia mondiala

n      Comertul international reprezinta o relatie care se stabileste intre agentii economici rezidenti in tari diferite in legatura cu vanzarea - cumpararea de marfuri si servicii.

n      Se formeaza pe baza diviziunii internationale a muncii si a specializarii

n      Perceptia contemporana include in comertul international si  tranzactiile corporatiilor transnationale

Diviziunea mondiala a muncii si specializarea internationala

n      Participarea la diviziunea mondiala a muncii reprezinta o latura inseparabila a procesului de dezvoltare a oricarei natiuni si o necesitate obiectiva pentru toate statele lumii

n      Diviziunea mondiala a muncii este o categorie economica, ea exprima relatiile ce se stabilesc intre statele lumii in procesul de dezvoltare a productiei si a comertului exterior, precum si locul si rolul fiecarei tari in circuitul mondial de valori materiale.

n      Diviziunea mondiala a muncii determina, in consecinta, un proces international de specializare in productie a economiilor nationale, conturat si dezvoltat pe parcursul istoriei si care sta la temelia relatiilor comerciale dintre tarile lumii.

n      Diviziunea mondiala a muncii reflecta locul pe care diferitele tari ale lumii il ocupa pe piata mondiala si explica structura geografica si materiala a fluxurilor economice internationale.

Dinamica axelor relationale din economia mondiala

Economia agricola Economia industriala forma imateriala

OM om om

Natura masina idei / imagine

continuare

n      Adancirea diviziunii mondiale a muncii si formele concrete ale specializarii fiecarei tari depind de nivelul de dezvoltare al fortelor de productie, de dezvoltarea industriala, de evolutii politice, de factori conjuncturali si naturali.

n      O puternica influenta asupra dinamizarii economiei mondiale si a comertului international precum si asupra diviziunii mondiale a muncii a exercitat-o revolutia tehnico-stiintifica (inclusiv cea informationala

n      RTS este cel mai important factor al dinamizarii economiei mondiale si al comertului international. Are implicatii comune, dar si specifice pentru fiecare compartiment al economiei mondiale si pentru fiecare tara.

n      RTS contemporana a determinat o accentuare a interdependentelor economice dintre state ( consecinta a specializarii internationale si a impus relatii de cooperare internationala cu implicatii asupra structurii economiei mondiale si asupra comertului international cu bunuri si servicii.

n      Procesul de specializare internationala in productie are ca scop adaptarea potentialului economic national al statelor la cerintele in continua schimbare ale pietei mondiale si este determinat de urmatorii factori

- conditiile naturale fizico-geografice,

- marimea teritoriului si populatiei fiecarei tari;

- nivelul tehnic si gradul de diversificare al aparatului productiv traditiile in relatiile economice;

- apropierea geografica a statelor si stabilirea anumitor raporturi de complementaritate economica, in dinamica, intre tari

Referat: Diversitatea criteriilor de delimitare a intreprinderilor mici si mijlocii Lucrare: Uniunea economica si monetara (uem) - trecerea la euro

- factori extraeconomici (dominatia coloniala, relatiile de productie, conflicte militare etc.) .

A.      Teoriile clasice privind specializarea

B.      A.Smith: O tara va produce si exporta acele bunuri si servicii la care detine un avantaj absolut- respectiv, le produce cu costuri mai mici decat celelalte tari;

C.      D. Ricardo: Avantajul relativ- este castigul realizat de o natiune care produce si vinde pe piata externa bunuri pe care, comparativ cu altele, le realizeaza cu costuri mai mici.In schimbul acestora procura alte bunuri necesare economiei dar a caror realizare in interior se dovedeste mai putin avantajoasa

D.     H:O: O tara se va specializa in productia acelor bunuri pentru care va avea un avantaj comparativ datorita unor factori de productie pe care ii poseda in abundenta si care pot fi astfel valorificati.

B. Teoriile moderne privind specializarea

q     Teoria similaritatii intre tari- teoria cererii. Dimensiunea si intensitatea cererii determina specializarea. Firmele produc prioritar pentru piata interna.

q     Teoria ciclului de viata al produsului pune accentul pe creativitate, extinderea pietelor, avantajele comparative si raspunsul strategic al concurentilor. Ciclul de viata al produsului cuprinde  3 etape (produs inovativ, produs matur si produs standardizat). Aplicabila la nivelul specializarii unei tari dar si la trasarea strategiei de marketing a unei firme.

q     Teoria rivalitatii strategice globale. Producatorii isi dezvolta avantaje competitive durabile (domenii de cercetare, informatii) pentru a domina piata globala. Deciziile strategice se bazeaza pe detinerea DPI, investitii in C-D, optiuni strategice privind adoptarea economiei de scara sau de gama si valorificarea curbei de experienta.

q     Teoria avantajelor competitive ale natiunilor. Detinerea unei informatii, specialitati, resursa, pozitie geografica, avantaj politic cu caracter de unicat.

Indice de specializare

Indicele Avantajului Comparativ Aparent

n      dezvoltat de Balassa compara ponderea exporturilor unei categorii de produse „j” in exporturile totale ale unei tari „i” cu ponderea exporturilor categoriei de produse respective la nivel mondial in exporturile globale sau ponderea exporturilor unei categorii de produse „j” ale tarii „i” in exporturile mondiale ale categoriei de produse „j” cu ponderea exporturilor totale ale tarii „i” in exporturile mondiale.

n      unde Xij reprezinta exportul de produse j” de catre tara i”, Xmj reprezinta exporturile mondiale ale produsului j”, Xi sunt exporturile totale ale tarii i”, iar Xm sunt exporturile pe plan mondial.

Ce este o tranzactie internationala?

Rezidenti / nerezidenti   Tranzactii cu bunuri materiale

Modificarea proprietatii asupra bunurilor-

internationala Tranzactii invizibile/ imateriale

Furnizarea de servicii

Furnizarea de munca

Furnizarea de capital

Modificarea proprietatii asupra activelor financiare

Modificarea proprietatii asupra creatiei intelectuale

Balanta de Plati

n      Un document contabil ce prezinta intr-o forma succinta valoarea tranzactiilor economice intre rezidentii unei tari si cei din restul lumii in timpul unei perioade de timp determinate deobicei un an.

n      Banca Centrala Europeana defineste Balanta de Plati ca “instrumentul statistic ce inregistreaza tranzactiile transfrontaliere in timpul perioadei la care se refera, lunar, trimestrial sau anual.'

n      Toate tranzactiile economice sunt inscrise in doua mari pozitii in balanta- coloana veniturilor si cea a platilor

- pentru valoarea marfurilor, serviciilor si titlurilor de credit care s-au emis

- pentru contrapartida in bani, in credite sau in bunuri sau servicii.

n      Suma celor doua coloane ale balantei este intotdeauna aceeasi, soldul Balantei de Plati este intotdeauna nul, balanta fiind intotdeauna in echilibru.

n      Cand se vorbeste de deficit si excedent in Balanta de Plati se face referire numai la unele din conturile sale sau la sub-balante.

n      Tranzactiile se ordoneaza in trei mari rubrici: contul curent, contul de capital si contul financiar.

n      Contul curent se divide in patru balante de baza: bunuri, servicii, venituri si transferuri.

n      Balanta de bunuri, numita si comerciala, foloseste ca sursa de informatii de baza, datele statistice culese si elaborate de Departamentul Vamal de la Agentia de Stat din administratia Fiscala, cu ajustarile de rigoare.

Balanta serviciilor include urmatoarele componente: turism si calatorii, transporturi, comunicatii, constructii, asigurari, servicii financiare, informatice, culturale si recreative inchiriate companiilor, persoanelor, guvernului, si veniturile proprietatii intelectuale

n      In contul de venituri, intrarile sunt reprezentate de veniturile percepute de proprietarii factorilor (munca sau capital) rezidenti angajati in exterior, in timp ce platile sunt veniturile trimise proprietarilor straini ai factorilor de productie (munca sau capital) angajati in tara primitoare a acestora

n      Veniturile din munca sunt reprezentate de remuneratiile lucratorilor frontalieri, sezonieri sau temporari. Este o rubrica in care informatia ce se obtine nu va fi niciodata foarte precisa deoarece o parte a veniturilor nu este declarata iar o alta parte va fi cheltuita in tara de origine.

In contul de transferuri curente principala dificultate este sa se faca distinctie intre transferurile curente si cele de capital

n      Ca transferuri curente apar transferurile de la emigranti, impozitele, prestatiile si cotizatiile la Asigurarile sociale, donatiile destinate achizitiei bunurilor de consum, retributiile personalului ce presteaza servicii in afara tarii transferuri in programe de intrajutorare, pensii alimentare, mosteniri, premii literare, artistice, stiintifice si altele, premii din jocurilor de noroc, cotizatii la asociatiile de binefacere, de recreere, culturale, stiintifice si sportive, etc.

n      Contul de capital cuprinde transferurile de capital ale administratiilor publice cu Uniunea Europeana, adica transferurile fondurilor de coeziune, FEDER si FEOGA.

n      Alte componente pot fi: valoarea instrainarilor sau achizitiilor activelor imateriale neincasate sau obtinute prin lichidarea patrimoniului emigrantilor

n      Investitiile directe de capital sunt motivate de profitul obtenabil in alta  tara decat cea de provenienta a capitalului si prin controlul asupra deciziilor in intreprinderea in care s-a realizat

n      Investitiile de portofoliu sunt reprezentate de valorile negociabile  achizitionate de o companie investitoare in alta tara decat cea de provenienta a capitalului, situate sub limita a 10 din capitalul firmei.

n      Investitiile financiare includ optiunile, actiunile financiare futures, warrants, orice actiuni sau valori, tranzactiile cu devize la termen, schimburile financiare de moneda sau nivelurile dobanzilor si orice alt schimb financiar sau swap, indici, cotizatii medii sau orice alta clasa de active.

n      In alte investitii de capital sunt incluse operatiile de imprumuturi comerciale si financiare.

n      Conturile de clearing, barter inregistreaza valoarea operatiunilor care evita transferul efectiv de valuta

n      Contul variatiilor de rezerva este controlat de autoritatile monetare fiind utilizat pentru a finanta dezechilibrele balantei sau pentru interventii pe pietele de schimb.

n      Soldul total al Balantei de Plati este rezultatul insumarii soldurilor conturilor curente, ale capitalului, soldurile financiare si erorile care s-au putut detecta in calcule. Soldul va fi intotdeauna, NUL.

n      Existenta excedentelor sau deficitelor in una din sub-balante este o situatie normala

n      Soldul devine o problema atunci cand reflecta un dezechilibru important si cand se mentine in forma sustinuta in timp. Un dezechilibru permanent indica existenta unor probleme grave ce trebuie rezolvate.

n      Un deficit persistent in conturile curente poate fi consecinta unei rate de inflatie superioara celei a tarilor cu care se face comert, ceea ce scumpeste produsele nationale facand astfel dificile exporturile.

n      Statul urmareste reducerea importurilor sau cresterea exporturilor pentru echilibrarea deficitelor partiale.

n      Masurile fiscale si monetare folosite au si ele efectul de a reduce cererea de importuri.

n      Guvernele sunt tentate sa controleze miscarile de capital si comertul cu marfuri atunci cand persista deficite mari pe termen lung. Efectul poate fi si negativ : incurajeaza ineficienta productiei prin scaderea productivitatii, incetineste cresterea economica si prejudiciaza bunastarea tarii pe termen lung si scurt

Criterii de clasificare a marfurilor

n      Lall (2000) clasifica bunurile dupa continutul tehnologic in:

bunuri de tehnologie ridicata (calculatoare, televizoare, echipamente de telecomunicatii, produse farmaceutice, produse ale industriei aerospatiale etc.),

produse de tehnologie medie (masini, camioane, fibre sintetice, produse chimice, vopsele, motoare, masini industriale etc.),

produse de tehnologie scazuta (textile, piele, incaltaminte, mobila, componente metalice etc.),

produse bazate pe resurse naturale (preparate din carne si din fructe, bauturi, ciment, cauciuc, produse petroliere etc.) si produse primare (fructe proaspete, carne, orez, cafea etc.).

Formele traditionale de comert exterior sunt

n      a) importul de marfuri, care reprezinta totalitatea operatiunilor cu caracter comercial prin care se cumpara marfuri din alte tari si se aduc in tara pentru consumul productiv si neproductiv; intr-un sens mai larg, in cadrul importului se include si asa-numitul import invizibil, adica serviciile procurate de o anumita tara din alte tari in domeniile transporturilor, asigurarilor, creditului, turismului, licentelor etc. ;

b) exportul de marfuri, care reprezinta totalitatea operatiunilor cu caracter comercial prin care o parte din marfurile produse sau prelucrate intr-o tara se vand in alte tari; intr-un sens mai larg, si exportul cuprinde asa-numitul export invizibil.

In vederea favorizarii schimburilor economice cu diferite state se adopta masuri de politica comerciala externa inclusa in / si avand obiectivele politicii economice

Alaturi de formele traditionale de comert exterior, o extindere din ce in ce mai mare cunoaste in zilele noastre, cooperarea economica internationala..

Formele cooperarii economice internationale

a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei tari;

b) cooperarea in fabricarea de utilaje, masini, subansamble si piese;

c) fabricarea unor produse pe baza folosirii licentelor, brevetelor sau documentatiei tehnice a partenerului;

d) efectuarea de prospectiuni si explorari de catre o tara in alta tara;

e) cooperarea cu firme comerciale straine;

f) cooperarea in realizarea unor obiective turistice;

g) fondarea de societati mixte.

Formele cooperarii economice internationale

a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei tari;

b) cooperarea in fabricarea de utilaje, masini, subansamble si piese;

c) fabricarea unor produse pe baza folosirii licentelor, brevetelor sau documentatiei tehnice a partenerului;

d) efectuarea de prospectiuni si explorari de catre o tara in alta tara;

e) cooperarea cu firme comerciale straine;

f) cooperarea in realizarea unor obiective turistice;

g) fondarea de societati mixte.

Piata mondiala

n      Piata mondiala presupune existenta unui sistem de relatii bani-marfa consolidate pe plan interstatal intre tarile participante la diviziunea internationala a muncii.

n     
Piata mondiala cuprinde toate directiile de baza ale diviziunii internationale a muncii. Parametrii dezvoltarii acesteia ilustreaza nivelul de dezvoltare a procesului de internationalizare a productiei

n     
Piata mondiala este produsul pietelor interne. Totodata aceasta exercita o activa influenta inversa asupra echilibrului macroeconomic al sistemelor economice separate.

n      Cauzele aparitiei pietei mondiale

Principalele cauze care au dus la aparitia pietei mondiale au fost:
• Adincirea diviziunii internationale a muncii;
• Internationalizarea productiei si caitalului;
• Dezvoltarea relatiilor economice si politice internationale;
• Dezvoltarea sistemelor de transport si a sistemelor de legatura;
• Dezvoltarea fortalor de productie;
• Revolutia tehnico-stiintifica s.a.

Piata mondiala este o parte integranta a eonomiei mondiale evolutia careia este supusa legilor economice obiective ale schimburilor internationale si mai este cunoscuta, in practica sub denumirea de piata internationala sau piata externa. Acestea insa au un continut mai restrins.

Distingem mai multe tipuri ale pietei mondiale:

n      Piata mondiala de marfuri – 80% din volumul comertului exterior se atribuie comertului cu marfuri;

n      Piata mondiala a capitalurilor – amplasarea in alte tari a capitalului in forma de investitii directe, credite, hirtii de valoare;

n      Piata mondiala a fortei de munca – reprezinta relatiile economice legate de migratiunea fortei de munca;

n      Piata realizarilor tehnico-stiintifice – aparate microelectronice si radiotehnice,,tehnologii avansate;

Piata mondiala invizibila – proiecte tehnice, licente, brevete etc.

Rentabilitatea exportului unui produs

n      Cursul de revenire al produsului (Cr) – exprima costul in lei al unei unitati valutare la un produs sau o grupa de produse. Acesta permite compararea volumului de munca sociala nationala materializata in produsul exportat cu suma incasata in valuta pentru acesta. Se calculeaza ca raport intre pretul intern complet de exportal produsului (Pi) si pretul extern (Pe).

Cr = Pi/Pe

n      Aportul valutar (Av) – reprezinta valoarea nou creata, exprimata in valuta si realizata prin activitatea de comert exterior. Se poate calcula ca valoare absoluta sau ca rata. Ca valoare absoluta este egal cu diferenta dintre pretul extern (Pe) si cheltuielile materiale (M), iar ca rata se imparte la pretul extern.

Av = Pe – M

Rav = (Pe – M) / Pe

exprima valorificarea fortei de munca incorporata intr-un produs exportat. Se calculeaza ca raport intre cheltuielile interne nemateriale, respectiv cheltuielile cu munca si de regie (Cil) necesare realizarii produsului si aportul valutar obtinut prin exportul acestuia.

Ca = Cil/Av

Rentabilitatea operatiilor de comert exterior

n      Rentabilitatea reflecta efectele banesti directe si imediate inregistrate pe masura efectuarii operatiilor de import-export

n      Eficienta exprima efectul total al comertului exterior asupra accelerarii cresterii economice, contributia acestuia la asigurarea unor proportii judicioase in cadrul economiei nationale, la folosirea completa si rationala a fortei de munca, la valorificarea superioara a resurselor naturale, la folosirea rationala a capacitatilor de productie.

a)      cursul de revenire brut la export (Cre), care se determina ca un raport intre pretul intern de productie sau livrare (Pp) plus cheltuielile de cir-culatie pana la frontiera (Ce) si pretul extern in valuta franco-frontiera tarii noastre (Pe), adica:

Cre = (Pp + Ce) / Pe

b)      cursul de revenire brut la import (Cri), care se determina ca un raport intre pretul produsului pe piata interna in lei (Pi) plus taxele de import percepute pe marfa respectiva (Ti) si costul in valuta al acestei marfi franco-frontiera (Pe), adica:

Cri = (Pi + Ti) / Pe

c) indicele raportuluide schimb (Irs), care se determina ca un raport intre indicele pretului mediu la export (Ipe) si indicele pretului mediu la import (Ipi), adica:

Irs = Ipe / Ipi

c)      d) aportul net in devize (And), care se determina prin raportarea diferentei dintre pretul de vanzare la extern in lei valuta a unui produs (Pe) si valoarea in lei valuta a materiilor prime si combustibilului importate (mi) si exportabile (me), la pretul vanzare in lei valuta (Pe), adica:

And = [Pe – (mi + me)] / Pe

d)     
e) indicatorul rentabilitatii unei cooperari tehnico-stiintifice (Rcts), care se determina prin raportarea cheltuielilor interne de realizare a proiectului respectiv in moneda nationala (C) la diferenta dintre pretul in valuta a proiectului respectiv (P) si cheltuielile in valuta pentru realizarea in tara a proiectului (V), adica:

Rcts = C / (P – V)

Ritmul de  crestere a productiei si exporturilor mondiale de marfuri