Analiza situatiei financiar – patrimoniale - scopul si tipuri de analiza financiara

ANALIZA SITUATIEI FINANCIAR – PATRIMONIALE

Schimburile de marfuri, de capital, de titluri etc. ce au loc intre agentii economici, in economia concurentiala reprezinta conditiile de viata a intreprinderilor, mai ales in situatia in care resursele sunt limitate.

Schimburile de activitati se efectueaza prin intermediul factorului monetar. Orice schimbare implica doua fluxuri compensatorii:

- un flux real de bunuri si servicii;

- un flux financiar echivalent in termenii monetari.

Fluxurile reciproce presupun un proces de acumulare prealabila de bunuri, servicii sau moneda la fiecare agent economic, acumulare realizata in urma unui proces  de productie si care presupune existenta unor stocuri, a unui capital economic.

Formarea capitalului economic are loc prin atragerea de capital financiar de la asociati, de la creditori sau din finantare interna.

Procesul de reglementare a fluxurilor reale si financiare evidentiaza caracterul de universalitate al fenomenului financiar. Pe aceasta baza functiunea financiara este implicata in politica generala a firmei, influentand alegerea obiectivelor sale strategice si tactice. Din aceste considerente functiunea financiara este de cele mai multe ori asimilata cu conducerea generala a intreprinderii. Confuzia este generata de faptul ca echipa manageriala isi asuma cea mai mare parte din politica financiara a intreprinderii, luand decizii cu caracter financiar.

Rolul functiunii financiare este acela de aparare si consolidare a patrimoniului si de asigurare a independentei financiare. Realizarea acestui rol de catre functiunea financiara presupune urmatoarele actiuni:

- efectuarea de investitii;

- finantarea investitiilor;

- repartizarea profitului.

Daca deciziile in acest domeniu apartin conducerii generale a intreprinderii, modalitatile de executie revin functiunii financiare pentru alegerea mijloacelor, pentru gestionarea activelor si pasivelor, pentru controlul punerii in practica a deciziilor si pentru analiza consecintelor lor.

Deciziile de investitii sau de cesionare a activelor influenteaza direct structura activelor intreprinderii si isi pun amprenta pe gradul lor de lichiditate.

Deciziile de finantare determina structura resurselor (pasivelor) si se reflecta in gradul de exigibilitate si in costul mediu al capitalului.

Deciziile de repartizare a profitului vizeaza politica dividendelor, avand implicatii asupra autofinantarii.

Scopul si tipuri de analiza financiara

Activitatile de previziune financiara, investitii financiare, negociere de credite etc. presupun o buna cunoastere din punct de vedere financiar, de unde si locul central al analizei financiare.

Analiza financiara consta intr-un ansamblu de instrumente si metode folosite in aprecierea situatiei financiare si a performantelor intreprinderii.

Scopul analizei financiare este acela de diagnosticare a situatiei financiare, identificandu-se atat punctele tari, cat (si mai ales) punctele slabe ale gestiunii financiare, in vederea elaborarii unei strategii de mentinere si dezvoltare in mediul concurential. In final analiza financiara trebuie sa ofere informatii financiare necesare atat celor din interiorul intreprinderii, cat si celor din afara ei, dar interesati de mersul activitatii.

Diagnosticul financiar intern este util echipei manageriale, actionarilor sau salariatilor. Obiectivul, in acest caz, este acela de depistare a situatiilor de dezechilibru financiar care obliga la noi decizii de gestiune a patrimoniului unitatii. Vor fi identificate originea si cauzele dezechilibrelor si vor fi stabilite masurile de remediere a situatiei.

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

In cazul in care se realizeaza un diagnostic financiar extern, obiectivul il constituie capacitatea unitatii de a-si onora obligatiile de plata pe termen scurt sau lung, precum si valoarea intreprinderii. Dintre persoanele juridice interesate de diagnosticul extern amintim creditorii (cu deosebire bancile) sau firmele ce doresc sa patrunda in capitalul unei intreprinderi.

Atat analiza financiara interna, cat si cea externa urmaresc performantele intreprinderii si evalueaza riscurile la care este supusa unitatea economica.

In general diagnosticul financiar se efectueaza cand sunt inregistrate grave dificultati financiare sau la cererea unor persoane terte. El ofera informatii asupra punctelor forte favorabile si a punctelor slabe ale intreprinderii si identifica factorii favorabili si nefavorabili ce vor afecta activitatea viitoare a unitatii.

Informatiile necesare analizei financiare sunt furnizate de bilantul contabil care cuprinde: bilantul propriuzis, contul de profit si pierdere si anexa la bilant.

Bilantul este documentul contabil de sinteza ce pune in evidenta bunurile economice, drepturile si obligatiile intreprinderii la incheierea exercitiului financiar. Este documentul oficial de gestiune a patrimoniului intreprinderii, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute. Prin intermediul bilantului se pot face aprecieri generale despre puterea financiara a unei unitati economice.

Contul de profit si pierdere este un cont de bilant ce reflecta rezultatele exercitiului financiar provenite din activitatea unitatii. El cuprinde cifra de afaceri, veniturile si cheltuielile exercitiului financiar si implicit rezultatele exercitiului defalcate in trei categorii:

- rezultatul curent;

- rezultatul exceptional;

- impozitul pe profit.

Anexa la bilant este documentul pe baza caruia sunt explicate datele inscrise in bilant si in contul de profit si pierdere si cuprinde informatii, cum ar fi:

- activele imobilizate;

- stocurile si productia in curs;

- creantele si datoriile;

- impozitele si taxele datorate si varsate;

- provizioanelor;

- incasarile si platile in valuta;

- determinarea rezultatului fiscal;

- repartizarea rezultatului exercitiului financiar;

- informatii suplimentare.

Tipurile de analiza financiara pot fi grupate dupa mai multe criterii. Dupa modul de analiza a corelatiilor bilantiere se pot distinge:

- analize pe orizontala;

- analize pe verticala;

- analize mixte.

Analizele pe orizontala vizeaza corelatiile dintre active si pasive si evidentiaza masura in care activele fixe si circulante sunt formate pe baza resurselor financiare corespunzatoare din pasiv. Aceste analize permit aprecieri asupra modului de utilizare a resurselor financiare.

Analizele pe verticala sunt analize de tip structural si pun in evidenta proportia ce exista intre elementele ce reflecta activele patrimoniale sau cea dintre sursele de finantare a acestor active. Pe baza acestor analize se pot face aprecieri asupra strategiei financiare adoptata de echipa manageriala, precum si aprecieri asupra autonomiei sau dependentei financiare.

Analizele mixte sau combinate imbina celelalte doua tipuri de analiza si vizeaza corelatiile specifice ce trebuie sa existe intre valoarea anumitor posturi de activ si de pasiv.