Comert
Biletul la ordinCat priveste transmiterea titlurilor de credit, aceasta se face prin procedura girului. Girul cambiei numit si andosare se da pe verso-ul cambiei si cuprinde relatia dintre girant – cel care transmite, si girator – cel care primeste cambia. Girul trebuie sa cuprinda obligatoriu pe verso-ul cambiei data girului, locul girului, numele giratorului, semnatura girantului si locul girului. Girul este de doua feluri: gir translativ de propietate, cand se transmite giratarului propietatea asupra girului sub forma „plateste lui” sau „pentru gir lui” se se trece numele giratarului; gir netranslativ de propietate, caz in care distingem intre girul de procuratiune prin care se constituie in mana giratarului procura de a incasa suma prevazuta in cambie pentru girant, sub formula „pentru procura lui” si se trece numel giratorului; si girul pignorativ prin care se constituie in mana giratorului un gaj asupra sumei prevazute in titlu sub formula „pentru gaj lui”. Biletul la ordin Sub sanctiunea nulitatii, biletul la ordin trebuie sa cuprinda si el anumite mentiuni. Biletul la ordin este angajamentul neconditionat luat de emitent de a plati beneficiarului la scadenta, o suma de bani. Trebuie sa cuprinda obligatoriu denumirea de bilet la ordin in limba de redactare a inscrisului, numele, semnatura emitentului, data emiterii si locul emiterii, suma, scadenta, numele beneficiarului. Se accepta doua exceptii: asigurare de raspundere civila daca nu s-a precizat locul platii, acesta este considerat ca fiind localitatea care insoteste numele emitentului; daca nu s-a precizat scadenta, titlul se considera ca un titlu la vedere, plata urmand a se face la prezentare, dar nu mai tarziu de un an de la emitere. Spre deosebire de cambie, biletul la ordin (.?.?.) nu se prezinta niciodata la acceptare. Orice masura, orice mentiune referitoare la acceptare se considera nescrisa. La libera vointa a beneficiarului, biletul la ordin se poate prezenta spre verificare, si aceasta mai ales daca biletul la ordin este la vedere. Celelalte elemente privind plata, procesul de neplata, avalul, girul raman valabila intocmai ca la cambie. De altfel biletul la ordin este reglementat in dreptul nostru alaturi de cambie in legea 58 din 1934. CEC-ul, spre deosebire de primele doua care sunt si instrumente de credit si instrumente de plata, este numai instrument de plata. El reprezinta ordinul dat de emitent trasului de aplati la prezentare beneficiarului o anumita suma de bani. Si CEC-ul are 3 participanti, intocmai cambiei, spre deosebire de cambie insa trasul este totdeauna o banca – banca la care emitentul are obligatoriu constituit in prealabil un depozit, un provizion care poate proveni din depozitul efectuat de emitent sau din creditul acordat de chiar banca in cauza emitentului respectiv. Provizionul aflat la tras trebuie sa fie obligatoriu mai mare sau cel putin egal cu suma inscrisa pe titlu, in caz contrar constituind o infractiune – emitentul este vinovet de emitere de CEC-uri fara acoperire. CEC-ul nu se prezinta niciodata la acceptare, el se plateste la prezentare. Prezentarea la plata se face obligatoriu intr-un anumit interval de timp de la emitere, respectiv daca beneficiarul se gaseste in aceeasi localitate, in 8 zile de la emitere; daca este vorba de localitati diferite din aceeasi tara in, 15 zile de la emitere; daca e vorba de tari diferite din acelasi continent, in 30 de zile de la emitere iar daca e vorba de tari din continente diferite, in 70 de zile de la emitere. Datorita importantei titlurilor de credit in comertul international, in materie s-au elaborat norme uniforme cuprinse in conventii internationale. Acestea sunt de 2 categorii: conventii incheiate in 1930 si 1931 la Geneva;
conventia incheiata in 1988 sub auspiciile UNCITRAL la New York. Cat priveste conventiile de la Geneva, in 1930 s-au adoptat trei conventii in materie de cambie si bilet la ordin: conventia cuprizand legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin, conventia cuprinzand unele principii referitoare la solutionarea conflictelor de legi in materie de cambie si bilet la ordin, prin care se realizeaza in domeniu un drept uniform, spre deosebire de prima conventie care realizeaza un drept unificat si conventia privind taxele de timbru in materie de cambie si bilet la ordin. In 1931 se adopta aceleasi conventii dar in materie de CEC. Statele lumii au avut o atitudine diferita fata de aceste conventii, unele au ratificat toate conventiile (Franta, Italia, Belgia, Spania), altele au ratificat doar o parte din ele (Mexic), iar unele precum statele de Comon Law, desi au participat la elaborarea lor, nu le-au ratificat. Exista si state care desi nu au ratificat conventiile, inspirandu-se din legislatia statelor care au ratificat conventiile, practic au in dreptul lor reglementari perfect aliniate conventiilor, si este situatia dreptului roman – Romania nu a ratificat conventiile, a copiat legislatia italiana, dar Italia a ratificat conventiile in 1933, iar Romania a adoptat legislatia in materie in 1934 si astfel dreptul roman in materie de cambie, bilet la ordin si CEC respecta conventiile de la Geneva. Sub aspectul reglementarii materiale a acestor titluri distingem azi in mare 2 categorii de reglementari: reglementarile de la Geneva (la care si Romania este aliniata) si sistemul de comon law intre care exista urmatoarele diferente: In sistemul de la Geneva, cambia trebuie prezentata la acceptare, pe cand in sistemul de comon law se prezinta la acceptare doar cambia internationala; In sistemul continental se accepta o plata partiala, nu se accepta plata in rate, pe cand in sistemul de comon law se accepta plata in rate si nu plata partiala; In dreptul continental este cunoscuta institutia avalului, dar nu si in sistemul de comon law, fapt ce presupune ca ori de cate ori o operatie, de regula bancara, presupune titluri de credit prealabil avalizate, daca acestea provin dintr-un stat de comon law, avalul este inlocuit printr-o scrisoare de garantie bancara. Protestul de neplata sau de neacceptare in dreptul anglo-saxon are in vedere numai cambia internationala si se realizeaza de alte autoritati decat notarii. Cat priveste dreptul conflictual distingem situatia statelor care nu au ratificat conventiile de la Geneva si sistemul conventiilor de la Geneva. Statele din afara sistemului genovez sunt impartite in doua grupe: Statele care pornind de la caracterul autonom al inscrisurilor de valoare retin teoria pluralista Statele de comon law care retin teoria unitatii. Potrivit statelor care retin teoria pluralista, se considera cat priveste efectele titlurilor ca fiecare raport juridic nou este supus legii locului de emitere (.?.?.) Fiecare semnatura naste un raport juridic nou. Plata este supusa legii in vigoare la locul platii. Capacitatea obligatiilor cambiali este supusa legii nationale si legii personale, iar daca legea nationala trimite la o alta lege, se accepta aceasta trimetere o singura data. Se retine in materie teoria ocrotirii interesului nationalului. In dreptul anglo-american se retine teoria unitatii, fapt pentru care titlul este supus fie legii locului emiterii indiferent de numarul subscriiturilor, fie legii locului platii. De regula titlul se supune legii la locul platii, plata fiind scopul tuturor partilor antrenate in titlu. Conventiile de la Geneva retin teoria pluralista iar cat priveste capacitate retin lex patrie, acceptandu-se retrimiterea o singura data si deasemeni se retine teoria interesului nationalului. In materia capacitatii obligatilor cambiali dreptul conflictual roman, respectiv legea 105/1992 formuleaza o exceptie: capacitatea este supusa legii nationale, daca legea nationala trimite la o alta lege urmeaza a se aplica legea romana, cu alte cuvinte nu se accepta retrimiterea. Conventia de la New York incearca un mix intre sistemul genovez si cel de comon law. De retinut insa ca aplicarea acestuia este facultativa, in sensul ca in fiecare caz, partile la titlu pot sa faca mentiune in legatura cu supunerea titlului dispozitiilor acestei conventii. Romania nu a ratificat conventia de la New York.
|