Analiza trezoreriei

Analiza trezoreriei

Analiza echilibrului financiar pe termen scurt prin compararea fondului de rulment ca necesarul de fond de rulment constituie analiza trezoreriei.

La nivel de unitate economica, trezoreria este imaginea disponibilitatilor banesti si plasamentele aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor.

Fluxurile de trezorerie sau capacitatea de autofinantare, denumite si CASH-FLOW, reprezinta surplusul sau deficitul monetar determinat ca diferenta intre incasarile din activitatea de exploatare, financiara sau exceptionala a unei unitati si platile impuse de aceleasi activitati.

Fluxurile de trezorerie sunt o componenta a sistemului de intrari si iesiri de resurse. Ele permit aprecieri cu privire la sanatatea financiara a unei unitati economice.

Trezoreria demonstreaza capacitatea agentilor economici de a genera suficiente disponibilitati banesti care sa ii permita plata furnizorilor, a salariatilor, a obligatiilor la buget sau fata de terte persoane.

De mentionat ca pot fi cheltuite doar disponibilitatile banesti si un profit contabil care nu reflecta incasarile si platile unitatilor economice.

Lipsa disponibilitatilor banesti conduce la incapacitatile de plata ce poate declansa starea de faliment, chiar daca s-a inregistrat profit contabil.

Se poate vorbi de mai multe tipuri de fluxuri de trezorerie ce pot fi grupate dupa urmatoarele criterii:

a) In functie de incidenta impozitului pe profit:

- fluxuri de trezorerie inainte de impozitare;

- fluxuri de trezorerie dupa scaderea impozitului pe profit.

b) In functie de tipul activitatii:

- fluxul de trezorerie din exploatare;

- fluxul de trezorerie din sfera exploatarii;

- fluxul global de trezorerie.       

c) In functie de momentul stabilirii:

- fluxul potential de trezorerie stabilit in activitatea de programare;

- fluxul efectiv de trezorerie stabilit in urma derularii activitatii.

Trezoreria (T) se poate stabili in mai multe modalitati:

ca diferenta intre fondul de rulment (FR) si necesarul de fond de rulment (FRN

T=FR - FRN

ca diferenta intre trezoreria de activ (Ta) si trezoreria de pasiv (Tp

T=Ta - Tp

Trezoreria de activ cuprinde disponibilitatile banesti din conturi si casa, plus plasamentele pe termen scurt.

Trezoreria de pasiv se refera la creditele curente si soldul creditor la banci.

Fluxul de trezorerie (FT) poate fi stabilit pornindu-se de la excedentul brut de exploatare (EBE) sau de la profitul net (Pn), pe baza relatiilor:

FT=EBE+(Vp-Chap)+(Vf-Chf)-Sp-Ip     

FT=Pn+(Ap-Rp)+(Vnc-Vva)     (2)

in care:

Vp reprezinta venituri din provizioane;

Chap- costuri cu amortizarea si provizioanele;

Vf - venituri financiare;

Chf – costurile financiare;

Sp – participarea salariatilor la profit;

Ip – impozit pe profit;

Ap – sume distribuite pentru constituirea amortizarilor si provizioanelor;

Rp – valoarea provizioanelor reluate;

Vnc – valoarea neta contabila a activelor cotate la terti;

Vva – veniturile obtinute din vanzarea de active.

Fluxul de trezorerie cuprinde elementele generate de toate tipurile de activitati, avand caracter global in raport cu excedentul brut de exploatare. Este afectat de politicile de amortizare si provizioane prin intermediul implicatiilor fiscale ale acestora.

Trezoreria pozitiva este generata de faptul ca fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment, asigurand posibilitatea efectuarii de plasamente sau detinerii de disponibilitati banesti

Nu totdeauna trezoreria pozitiva este semnul unei situatii financiare favorabile, intrucat scopul unei unitati economice este acela de antrenare a resurselor in activitati eficiente si nu de detinere a unei trezorerii. Pe termen lung absentele de resurse stabile ar putea echivala cu insuficienta utilizari lor, situatie in care trebuie evitata achizitionarea de imprumuturi pe termen lung, cu dobanzi ridicate, in vederea acoperirii nevoilor curente.

Trezoreria negativa reliefeaza existenta dezechilibrului financiar, iar pentru finantarea activelor circulante se apeleaza la credite.