Analiza costurilor variabile si a costurilor fixe

Analiza costurilor variabile si a costurilor fixe

Gruparea costurilor in fixe si variabile se poate face dupa doua criterii:

in raport de variatia volumului de activitate (productiei);

Fig. 2.1. Dependenta intre costurile fixe totale si volumul productiei

Fig. 2.2. Dependenta intre costurile fixe ce revin pe unitatea de produs si volumul productiei

Dependenta dintre costurile fixe totale si volumul productiei este redata in figura 2.1., iar in figura 2.2 este redata variatia costurilor fixe ce revin pe unitatea de produs sau la 1000 unitati monetare.

De subliniat ca ceea ce reprezinta costuri fixe in raport cu volumul productiei, sunt variabile pe unitatea de produs sau la 1000 unitati monetare, iar costurile variabile in raport cu productia, au un caracter relativ constant pe unitatea de produs sau la 1000 unitati monetare.

Graficele demonstreaza ca intre limitele 0 x₁, x₁ x₂, si x₂ x₃ cresterea productiei nu implica si costuri fixe suplimentare. Costurile fixe sau relativ constante includ amortizarea activelor fixe si costurile cu achizitionarea factorilor care nu participa direct la realizarea productiei. Peste un anumit prag de activitate nivelul lor sufera insa modificari ce se vor reflecta si in rezultatele financiare ale agentului economic. Pe unitatea de produs sau la 1000 unitati monetare, aceste costuri se reduc odata cu sporirea volumului de activitate.

Corelatia dintre aceste costuri si volumul activitatii desfasurate de agentii economici este reliefata de indicatorul, costuri fixe ce revin la 1000 unitati monetare cifra de afaceri sau productie fabricata', in calculul si analiza caruia se foloseste relatia:

in care:

Chf reprezinta costurile totale relativ constante (fixe);

q - productia fizica valorificata sau cea fabricata pe sortimente de produse;

p - pretul de valorificare pe unitatea de produs.

Rezulta ca intre limitele de productie ce nu antreneaza costuri fixe suplimentare, deci acestea raman nemodificate, costurile fixe la 1000 unitati monetare sunt supuse actiunii factorilor:

cifra totala de afaceri, sau dupa caz, volumul productiei marfa fabricate:

unde IQ reprezinta indicele modificarii productiei totale;

structura cifrei de afaceri sau a productiei fabricate pe sortimente de produse:

pretul de valorificare a produselor

In conditiile in care se fac cheltuieli pentru cresterea capacitatii de productie prin lucrari de modernizare sau prin achizitionarea de noi utilaje, sau se modifica cheltuielile cu achizitionarea factorilor ce nu participa direct la realizarea productiei, intervine ca factor de actiune directa asupra costurilor la 1000 unitati monetare productie si volumul total al costurilor fixe:

Costurile fixe se pot modifica si ca urmare a schimbarilor in sistemul de salarizare (creste sau se reduce ponderea salariilor in regie) sau prin renegocierea salariului personalului de conducere si administratie etc. De asemenea pot sa apara modificari in volumul costurilor fixe si ca urmare a adoptarii unui nou sistem de amortizare pentru activele fixe.

O problema ce trebuie sa stea in atentia managerilor este aceea a corelatiei dintre costurile fixe ce revin la 1000 unitati monetare cifra de afaceri si volumul cifrei de afaceri. Daca cifra de afaceri a sporit in limite normale, intre cifra de afaceri ca variabila independenta (X) si costurile fixe la 1000 unitati monetare cifra de afaceri ca variabila dependenta (Y), exista o corelatie de tip hiperbolic exprimata prin ecuatia:

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

Valorile ,,a” si ,,b” se calculeaza prin relatiile:

Costurile variabile sunt acelea care au volumul proportional cu productia. Aceste costuri pot fi strict proportionale (fig. 2.3) sau non strict proportionale (fig. 2.4.).

In aprecierea eficientei costurilor variabile se porneste de la faptul ca in conditiile date de structura si echipament tehnic, se poate obtine un volum mai mare sau mai mic de productie, fata de care costurile variabile au un comportament proportional.

La nivelul agentilor economici, eficienta costurilor variabile este reliefata de indicatorul ,, costuri variabile medii la 1000 unitati monetare' (cifra de afaceri sau productie fabricata), stabilit pe baza relatiei:

in care:

gi reprezinta structura pe tipuri de activitati sau pe subunitati componente;

cvi/1000 - costurile variabile la 1000 unitati monetare pe subunitati componente sau pe tipuri de activitati.

Schimbarile intervenite in structura pe tipuri de activitati trebuie interpretata diferentiat, dupa cum ea este urmare a cerintelor pietei sau a disfunctionalitatilor aparute in aprovizionarea cu resurse de productie.

Fig.2.3. Costuri strict proportionale

Fig.2.4. Costuri non strict proportionale

Modificarea costurilor variabile la 1000 unitati monetare pe seama structuri pe tipuri de activitati se stabileste:

Influenta costurilor variabile la 1000 unitati monetare la nivel de activitate sau pe subunitati componente se determina:

undese calculeaza in functie de structura pe tipuri de activitati sau pe subunitati in perioada analizata, si costurile la 1000 unitati monetare pe subunitati in baza de comparatie:

Costurile variabile la 1000 unitati monetare se pot urmari si prin urmatorul model:

In acest caz modificarile intervenite in costurile variabile la 1000 unitati monetare pentru un grup de produse sau la nivelul agentului economic se explica prin actiunea directa a urmatorilor factori

structura pe sortimente de produse

pretul de valorificare pe unitatea de produs

costurile variabile ce revin pe unitatea de produs

De remarcat ca la o anumita tehnologie de productie costurile variabile in raport cu volumul productiei raman relativ aceleasi pe unitatea de produs. Pentru reducerea acestora se vor intreprinde actiuni legate de reducerea consumurilor prin aprovizionarea cu materiale de tipo-dimensiuni cat mai apropiate de cele ale produsului finit in vederea diminuarii pierderilor prin debitare, croire sau prelucrare. De asemenea se vor alege furnizorii cei mai apropiati, se vor perfectiona formele de organizare a productiei si a munci etc.

Deoarece in conditiile de stabilitate economica preturile sunt corelate cu nivelul calitatii produselor, iar obtinerea de produse calitativ superioare de cele mai multe ori determina cresterea costurilor variabile pe unitatea de produs, actiunea acestui factor trebuie interpretata in stransa legatura cu actiunea exercitata de pretul de vanzare.

Cresterea sau reducerea costurilor variabile la 1000 unitati monetare se reflecta in urmatorii indicatori:

Profitul brut al unitatii (Pb):

Eficienta activelor din exploatare (Afe) sau a activelor fixe productive (Afp), apreciata pe baza profitului ce revine la 1000 unitati monetare active (pb/1000):

sau

Eficienta activelor circulante apreciate pe baza activului brut ce revine pe o rotatie (pb/r):

unde  reprezinta numarul de rotatii a activelor circulante in anul curent.