Analiza productiei fizice pe sortimente si din punct de vedere structural

Analiza productiei fizice pe sortimente si din punct de vedere structural

Indicatorii valorici ce caracterizeaza activitatea de productie si comercializare sunt influentati de productia fizica si structura de productie pe sortimente. Din aceste considerente se impune urmarirea realizarii prevederilor pentru productia pe sortimente si din punct de vedere structural.

Sortimentul este un produs sau un grup de produse prevazut ca pozitie distincta in programul de activitate al unitatii, iar structura este ponderea pe care o detin  sortimentele de produse in total productie.

Aprecierea realizarii programului de activitate la productia fizica pe sortimente se face pe baza urmatoarelor metode:

compararea productiei fizice programate cu cea efectiva pe fiecare produs;

stabilirea indicelui modificarii productiei pe produse;

prin intermediul indicatorului „coeficientul de sortiment”.

Primele doua metode permit aprecieri generale cu privire la respectarea sau nerespectarea volumului productiei pe fiecare sortiment. Aparitia abaterilor negative fata de nivelul programat, cel putin la unul din produse, sau un indice mai mic de 100, atesta nerespectarea prevederilor la productia fizica pe sortimente.

Prin intermediul acestor metode nu se pot face aprecieri cu privire la procentul de nerealizare a productiei fizice la nivelul agentului economic. De aceea se apeleaza la calcularea coeficientului de sortiment (Ks) pe baza relatiei:

sau

unde:

q_p reprezinta productia fizica programata pe sortimente;

q₁ – productia fizica realizata pe sortimente;

p_p – pretul programat pe unitatea de produs.

Prima relatie se foloseste in cazul agentilor economici cu o productie omogena, iar a doua relatie atunci cand productia este neomogena.

Coeficientul de sortiment ia valori cel mult egal cu unu (Ks <1). Cu cat se departeaza de unu, cu atat se mareste gradul de neonorare a programului de activitate la productia fizica pe sortimente de produse.

Procentul de nerespectare a prevederilor la productia fizica pe sortimente de produse se calculeaza:

Gn=(1-Ks).100

unde Gn este gradul de nerealizare a programului la productia fizica pe sortimente la nivelul agentului economic.

De subliniat ca pentru o apreciere corecta a realizarii programului la productia fizica pe sortimente, se va lua in calcul numai volumul programat pentru care au fost incheiate contracte ferme de comercializare a produselor.

Pentru urmarirea realizarii productiei din punct de vedere structural, se vor folosi metodele:

compararea ponderii programate cu cea efectiva detinuta de fiecare produs in productia la nivelul agentului economic;

stabilirea indicelui modificarii productiei pe sortimente;

calcularea indicatorului sintetic denumit ,,coeficient mediu de structura'(Kg).

Si de aceasta data primele doua metode permit aprecieri generale cu privire la respectarea sau nerespectarea structurii programate, iar prin intermediul coeficientului mediu de structura se poate determina gradul de realizare a programului de activitate sub aspectul structurii productiei.

Un agent economic respecta structura programata daca ponderea efectiva a produselor se suprapune cu cea programata, sau daca indicele modificarii productiei are acelasi nivel la toate sortimentele de produse si se suprapune cu indicele pe total unitate.

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

Diferentele dintre ponderea efectiva si cea programata demonstreaza nerespectarea structurii programate, neonorarea programului de activitate sub acest aspect accentuandu-se pe masura cresterii diferentelor dintre cele doua ponderi.

Pentru calcularea coeficientului mediu de structura, este nevoie ca mai intai sa se faca recalcularea productiei efective in functie de structura planificata (q^*), pe baza uneia din relatiile:

 sau

in care:

q_p reprezinta productia programata pe sortimente de produse;

g_p – ponderea programata pe fiecare sortiment de produse;

IQ – indicele modificarii productiei la nivel de unitate, care, in cazul productiei neomogene trebuie stabilit prin exprimarea monetara a productiei in preturi programate:

 pentru productia omogena;

 in cazul productiei neomogene.

Coeficientul mediu de structura se calculeaza pe baza urmatoarei relatii:

 in cazul productie omogene;

 in cazul productiei neomogene

Acest coeficient ia valori cel mult egale cu unu

Un nivel subunitar al coeficientului mediu de structura evidentiaza schimbarea ponderii unor produse sau servicii in favoarea altora. Daca situatia se datoreste unor disfunctionalitati in activitatea agentilor economici, atunci activitatea manageriala se apreciaza ca negativa, iar daca a fost urmare a cerintei pietei, situatia se considera normala.

Tot o situatie pozitiva se apreciaza si aceea in care schimbarea din structura de productie s-a facut in favoarea produselor cu o rentabilitate ridicata, sau, daca s-a realizat productia pe sortimente, peste prevederile initiale s-a produs ceea ce a solicitat piata, deci productia a avut asigurata desfacerea.

Coeficientul mediu de structura poate fi urmarit la productia marfa fabricata, la cifra de afaceri sau la valoarea adaugata. Un coeficient mediu de structura la cifra de afaceri mai mic decat acelasi coeficient stabilit pentru productia marfa fabricata, atesta ca nu toata productia a avut asigurata desfacerea, aparand stocuri de produse finite pentru care va trebui cautata piata de desfacere.

In unitatile comerciale structura se urmareste pe grupe de marfuri sau pe piete de desfacere a produselor.

Daca in stabilirea valorii produselor, in locul pretului din baza de comparatie (programata) se vor utiliza preturile curente (efective), atunci se poate vorbi de o structura in care s-a luat in considerare si influenta preturilor, deci o structura a veniturilor.

In aprecierea structurii productiei se poate utiliza si coeficientul de concentrare calculat pe baza relatiei:

unde :

G reprezinta gradul de concentrare;

n - numarul de termeni ai seriei (numarul de produse);

gi - ponderea produsului sau grupei de marfuri in total productie sau cifra de afaceri.

Acest indicator ia valori cuprinse intre „zero” si unu. Apropierea de unu arata ca agentul economic este specializat pe un numar redus de produse sau marfuri (valoarea egala cu unu atesta ca unitatea se ocupa de un singur produs).

Pentru a aprecia schimbarile in structura de productie sau comerciala, se va compara gradul de concentrare din perioada analizata cu cel din baza de comparatie. Suprapunerea marimii celor doua grade de concentrare arata o respectare a structurii, iar existenta unor diferente intre gradul de concentrare efectiv si cel din baza de comparatie atesta schimbari in structura de productie sau comerciala, schimbarile fiind cu atat mai mari, cu cat se mareste diferenta dintre gradul de concentrare din perioada analizata fata de cel din baza de comparatie.

Pentru aprecierea corecta a activitatii manageriale se vor interpreta simultan marimea coeficientului de sortiment, a coeficientului de structura si a indicelui modificari productiei la nivel de unitate.

Pot fi intalnite mai multe situatii, din care mentionam:

Acest lucru demonstreaza ca unitatea in cauza si-a onorat angajamentele la toate sortimentele de produse. Pentru anumite produse cerute de piata si pentru care a existat capacitate de productie, productia efectiva a fost superioara celei programate, ritmul de crestere pe produse fiind diferit. Se vor face aprecieri pozitive asupra activitatii echipei manageriale.

O astfel de situatie demonstreaza ca la anumite produse cantitatea obtinuta a fost sub cea programata, la alte produse s-a obtinut peste cantitatea programata, nerealizarile fiind compensate in totalitate de depasiri. Se vor face aprecieri negative deoarece exista produse la care nu a fost onorat programul de activitate.

 

Cazul de mai sus pune in evidenta ca agentul economic fie nu si-a onorat angajamentele la nici un sortiment de produse, dar gradul de nerealizare a fost diferit, fie la unele produse s-a obtinut peste nivelul programat, iar la altele sub cel programat, nerealizarile fiind compensate doar partial de depasiri. Se vor face aprecieri negative asupra activitatii manageriale.

In analiza productiei fizice pe sortimente si din punct de vedere al structurii se vor pune in evidenta efectele economice ale neonorarii programului de activitate din acest punct de vedere.

Nerealizarea productiei fizice pe sortimente determina reducerea valorii productiei marfa fabricate si implicit a cifrei de afaceri si a productiei exercitiului.

in care:

 reprezinta modificarea productiei marfa fabricate sau a cifrei de afaceri pe seama neonorarii programului de activitate la productia fizica pe sortimente

q – productia  obtinuta in contul programului de activitate ce se stabileste ca valoare minima intre productia programata si cea efectiva.

Modificarile intervenite in structura de productie se reflecta in majoritatea indicatorilor economico-financiari. Influenta structurii asupra principalilor indicatori se calculeaza pe baza relatiilor:

influenta structurii asupra veniturilor din activitatea de baza, atunci cand este vorba de productie omogena:

influenta asupra productivitatii muncii exprimata prin consumul mediu de timp la 1000 unitati monetare valoare a productiei sau consumul mediu de timp pe unitatea de produs in cazul productiei omogene:

influenta asupra costurilor la 1000 unitati monetare:

influenta asupra profitului brut:

influenta asupra ratei profitului:

influenta asupra rentabilitatii capitalului consumat: