Tipuri de familii - familia extinsa si familia nucleara

Tipuri de familii.

Cele mai importante tipuri de familii sunt:

Familia nucleara- formata din cei doi sotisi copiii lor necasatoriti. Acest tip de

familie este cel mai intalnitsi mai dorit in toate societatile, deoarece el permite o legatura mai stransa intre membrii familiei, relatii democratesi stabilirea propriilor reguli de functionare familiala. Astfel, intr-o familie nucleara gradul de intimitate este mai mare, iarsansele de a fi satisfacute nevoile sexual-afective, de siguranta si stabilitate cresc.

Familia extinsa - formate din mai multi membri ai familiei care locuiesc in acelasi

spatiusi care reprezinta doua sau trei generatii: frati, parinti, bunici, copiisi nepoti. Acest tip de familie subordoneaza familia nuclearasi de cele mai multe ori este format din doua familii nucleare.

Familia monoparentala - in care unul dintre parinti nu exista, copilul sau copiii fiind

crescuti doar de un singur parinte. Lipsa unui parinte se poate datora decesului acestuia, divortului, sau alegerii unei persoane de a deveni parinte unic, prin nasterea unui copil conceput prin fertilizare in vitro sau cu un partener care nu va lua parte la cresterea copilului, sau prin adoptia unui copil.

Familia mixta sau reconstituita - familia in care parintii au mai fost casatoritisi au

divortat sausi-au pierdut partenerul. Ei vin cu proprii copii in noua casatorie, dar pot

aveasi copii comuni.

Lucrare: La munte - compunere gramaticala Lucrare: Educatie pentru sanatate - continuturi ale invatarii

Familia extinsa si familia nucleara

a) Familia extinsa (largita/compusa) se pierde ca debut si existenta in memoria timpului si are in unele locuri si tari diferite variante. Familia extinsa reuneste mai multe generatii (doua-trei) fiecare cu roluri precis atribuite si organizate ierarhic; subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, din cel putin doua familii nucleare - bunici, parinti si copii - si dispunand de un sistem de reguli si norme de convietuire care se perpetueaza de la o generatie la alta (ex: bunicii locuiesc cu un fiu/fiica cu familia - este un tip de familie extinsa - "familia tulpina", P. Ilut).

Caracteristica ei functionala este conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant. Alegerea partenerului este facuta de parinti, se bazeaza pe respectarea unor norme privind provenienta, pozitia sociala si economica a acestuia.

Familia extinsa promoveaza un coeficient de integrare, siguranta si de apartenenta destul de ridicat. Sistemul valorilor etico-religioase, culturale are un grad mai mare de transmisibilitate. Patternurile educationale sunt mai rigide, iar "asteptarile" intregii familii fata de fiecare membru al sau mai uniforme, mai previzibile. Sunt afectate insa, relatiile familiale intime, intrucat evolutia lor se subordoneaza modelului, filonului parental, autocratic si autoritar.

Functia esentiala a acestui tip de familie este reproducerea grupului social si nu dezvoltarea personalitatii partenerilor. Desi se produc nemeroase conflicte intra si intergenerationale, familia extinsa ridica bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).

Pe parcursul secolului XX, familia extinsa a scazut ca preponderenta. Aceasta schimbare este asociata cu cresterea mobilitatii, cu diminuarea responsabilitatilor financiare a copiilor fata de parintii care imbatranesc.

b) Familia nucleara (conjugala, simpla)

Revolutia industriala, cu efectele sale sociale, economice a condus treptat la inlocuirea familiei traditionale extinse cu familia conjugala sau nucleara alcatuita din cei doi soti si copiii lor necasatoriti, proprii sau adoptati, care locuiesc si gospodaresc impreuna, impart responsabilitatile emotionale, economice si sociale. Familia nucleara este considerata familia intacta - familia nu a trecut prin divort, separare, moartea unui partener.

Familia nucleara este familia reprezentativa pentru societatea prezenta, fara a fi si cea mai des intalnita (dupa studiile lui O. Pocs, in multe tari, doar una din 3 familii este de acest fel, in unele societati ea nu reprezinta decat 7-10% din totalul grupurilor familiale). In familia nucleara se asigura: cooperarea economica intre soti, relatiile sexuale intr-un cadru legitim si responsabil, reproducerea si socializarea copiilor, care reprezinta, de altfel, insesi functiile familiei in general.

Spre deosebire de familia extinsa, conservatoare, autocratica, motivata de interese economice de cele mai multe ori, familia nucleara, in variantele ei sanatoase, armonioase, este o structura democratica, bazata pe: afectivitate, consens, egalitate si complementaritate a rolurilor de sot-sotie, precum si pe o participare crescanda a copiilor. Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta de asigurare a suportului emotional, de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si aparteneta ale fiecarui membru, precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare personala.

Separarea cuplului conjugal de parinti si de alte rude, frati, cumnate, a diminuat volumul familiei moderne si a indus cresterea fenomenului de intimitate. De aici se contureaza o alta dimensiune specifica familiei nucleare, creativitatea interpersonala, impusa de necesitatea armonizarii rolurilor, de nevoia depasirii situatiilor de stres intern si extern.

Alegerea partenerului este motivata de afectiune mutuala si de libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor.

Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cand sentimentul iubirii dispare, cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Asa se explica, arata I. Mitrofan, de ce cuplul modern este mai expus instabilitatii, divortul emotional fiind mult mai frecvent decat divortul legal, dar ambele survenind cu o frecventa mereu in crestere in lumea contemporana. Exista inca destule persoane care se angajeaza in viata de familie dar nu constientizeaza daca sunt pregatite sau daca sunt apte pentru a fi sot, sotie, parinte. De aici apar dezamagirile, conflictele si chiar "fracturile" intre vis, proiectie si realitate.

Pentru casatorie este nevoie de o pregatire premaritala: informatii stiintifice, psihologice, sociale, igienice, educationale, precum si atitudini facilitatoare: atasamentul fata de celalalt, atasamentul fata de copii si unitatea cuvant-fapta.

Incepand cu anii 1970, familia nucleara cunoaste un regres accentuat. Din numeroasele explicatii posibile ale acestui fenomen se impun doua:

Schimbarile din mediul social: cresterea independentei economice a femeilor, extinderea metodelor contraceptive, cresterea nivelului de educatie, mobilitatea sociala si demografica; acest factor a produs o slabire a dependentei tinerilor de presiunea conventiilor familiei si a comunitatii de provenienta.

Aceste schimbari au avut ca urmare un adevarat avant al idealurilor individualiste.

Pe acest fond (vezi miscarea feminista a anilor 60-70), in majoritatea societatilor vest-europene, s-a extins ideea ca familia nucleara ar avea un caracter opresiv, ca nu dezvolta personalitatea si ingradeste evolutia sinelui.

FAMILIA EXTINSA
Familia extinsa este modelul patriarhal de tip traditional. Ea include relatii relative si nonrelative intre membrii care locuiesc in acelasi spatiu si care reprezinta doua-trei generatii reunite si, uneori, colaterale (fratii). Familia extinsa subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, din cel putin doua familii nucleare (bunici, parinti si copii) si dispunind de un sistem de reguli si norme de convietuire care se perpetueaza de la o generatie la alta. Caracteristica ei functionala este conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant, pe cit se poate. Functionind prin reguli oarecum rigide, menite sa asigure stabilitate si ,,spiritul de clan", ea nu este lipsita de ,,dramatism interactional", favorizind frecvent exacerbarea conflictelor intre generatii. Pe masura ce ,,distantele emotionale" tind sa scada in cadrul familiilor ,,nucleare", cu atit ,,distantele emotionale" intergenerationale tind sa se mareasca, in familia extinsa, conflictele de interese, si uneori chiar valorice, dezamorsindu-se. In linii generale insa, in familia extinsa, sistemul valorilor etico-religioase si cgiar culturale au un grad de inertie si transmisibilitate mai mare . Patternurile educationale sunt , in consecinta , mai rigide , iar ,,asteptarile" intregii familii fata de fiecare membru al sau , mai uniforme , mai previzibile . Acest tip de organizare familiala pare a trai dupa regula circularitatii , ceea ce confera membrilor sai un sentiment de apartenenta si securitate , relativ crescut . Familia extinsa , desi angajeaza conflicte intra si intergenerationale , ridica adesea bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale sau tendintelor contrifuge ale acestora .
Propunindu-si pastrarea coeziunii si stabilitatii la nivelul intregului sistem familial , defavorizeaza adesea evolutia si calitatea relatiilor intime , ,,proiectindu-le" si confirmindu-le mai mult din perspectiva scopurilor de perpetuare , si mai putin din perspectiva experientei subiective de ,,crestere si dezvoltare a personalitatii sotilor in rolurile masculine si feminine . De altfel , definitia lui BURGESS , privind familia extinsa drept o ,,structura" de tip autoritar sau autocratic , condusa de sef-pater , incluzind mai multe generatii ce convietuiesc laolalta , intr-o precisa diviziune si stratificare a rolurilor , in care alegerea partenerelor este facuta de parinti , pe baza statutului economic si social , iar subordonarea obligatiilor si urmarea traditiei sunt asteptari mssajore". Avand drept scop de baza reproducerea grupului social , familia traditionala actioneaza dincolo de indivizi , ca o modalitate institutionala ce se bizuie pe solidaritate mutuala elementara . ,,Ea isi asuma , la un moment dat , trecutul colectiv si garanteaza viitorul" , devenind spatiul in care cuplurile parentale transmit copiilor lor ,,riscul si sansa existentei", este de parere L. ROUSSEL , 1989.

6. FAMILIILE EXTINSE
Familiile extinse contin mai mufte generatii de parinti si copii grupati in sensul unei linii descendente sau in jurul unor cupluri conjgale Acestea sunt specifice unor zone geografice - etnice religioase se exercitii anumite roluri; patrim, matrim, conjugale, anumite tipuri de relatii de autoritate - de cele mai multe ori de la varful generatiei, dar si activitati de colaborare de imtrajutorare. Aceste familii' coabiteaza fie in aceeiasi locuinta, fie in aceeasi gospodarie cu locuinte proprii si cu un menaj individual, dar avand resurse si posibilitati de a le procura comun..
Pentru a-si mentine functionalitatea acest tip de familii adopta continuitatea unor modele traditionale, normative, destul de rigide, dar care le asigura atat unitatea dar si capacitatea de supraproductie in societate. Acelesi dimensiuni conservatoriste promoveaza valori specifice religioase etnice care impun modele de socializare a copiilor si acelor care patrund prin mariaj -alte forme fiind aproape interzise.
Aducand in discutie modul de conducere, Burgess sustine ca de fapt si in fapt se exercita un mod autoritar, autocratic al unui singur conducator. Aceasta modalitate este facilitata de intreaga structuri autoritara intre genuatii ca si intre grupuri care impun roluri specifice este lasata in afara acestei 'ilaritati nici casatoria care este decisa de catre parinti de la alegerea partenerului pana la deslasurarea festivitatilor. in mod constant, aspectele personale, subiective, afective, relatiile informale sunt subordonate unor traditii si ale autoritatii paterne.
Desi pot aparea tensiuni, conflicte integrrationalc, intre cupluri, indiferent de modul de rezolvare, uneori chiar agresiv, singurul obiectiv unitatea si continuitatea familiei ramane vital.
Putem surprinde tendinta de diminuare a personalitatii individului, modul personal de proiectare si realizare a unor aspiratii, disponibilitati, este supus unor riscuri, mergand pana la excludere, dezmostenire etc.
La fel putem discuta calitatea si stilul relatiilor in interiorul cuplului conjugal si in interiorul cuplului parinti-copii, problema intimitatii acestora fiind estompata de necesitatea cunoasterii specifice a modelelor comune etc. Compotamentul procreativ al cuplurilor conjugale este supus scopului de perpetuare, de dezvoltare a neamului, a clanului, fara sa fi avut aceleasi optiuni, sentimente iar indisponibilitatile fiziologice sunt la fel de acuzate ca si cele volitionale. Daca am fi de acord cu L. Roussel , care sustine ca asemenea familie isi asuma la un moment dat trecutul si garanteaza viitorul in mod colectiv si instututional, nu putem sa nu vedem tendinte presante intr-o omogenizare a personalitatilor fiecarui membru fata de un sistem de valori la care modul de suportare nu mai este cei traditional. Desi relatiile de autoritate se datoresc respectului fata de
generatiile anterioare si dupa cum sustine Durkheim, prabusirea respectului conform traditiei a favorizat trecerea de la solidaritatea mecanica la cea organica, putem sustine ca evolutia in acest sens nu a condus la dezintegrare ci la alte forme de organizare ale respectivelor familii.
Din aceasta categorie putem deosebi doua forme: familia tulpina formata din mai multe generatii de copii si parinti, dar care nu se extinde 'decat la descendenti distincti si familia ramificata care pe langa generatiile de copii casatoriti si ramasi se mai adauga cupluri de rude, fratii sotilor sau/si ai sotiilor, ai caror copii sunt veri etc.
Ca o caracteristica comuna a acestor familii o constituie recunoasterea de catre descendenti a aeleeasi origini pe linie patriarhala in functie de care se exercita si autoritatea. Le Play care a studiat formele Ramificate indeosebi, sustine ca dominante caracteristicile: autoritatea patriarhului, dependenta copiilor si a familiilor acestora fasa de comunitatea de neam, formarea, socializarea are obiectivele familiei nu, ale persoanei si considera aceste forme nu doar conservatoare, ci si stagnante. Chiar daca familia tulpina cultiva modelul autoritatii patriarhale prin noile cupluri recunoscuta cu menaje proprii, cu modele de producere si consum ale resurselor, aceasta creaza germeni pentru formarea unor personalitati proprii acestor cupluri si mai departe pentru socializarea copiilor in functie si de alti factori, aspiratii,disponibilitati, asteptari din partea comunitatii etc.Un factor care a ondus la dezorganizarea si dezintegrarea multor familii din aceste tipuri II constituie problema resurselor care devenind destul de limitate, in condtiile unei proprietati private si constante fata de numarul de membri mereu crescator, a fcondus la insatisfactii, tensiuni, conflicte care a slabir atat autoritatea cat si coeziunea si stabilitatea relatiilor intre indivizi. De aici, despartirea unor cupluri conjugale, evadarea unor tineri, casatorii in alte familii, ca si excluderea fortata, au fost doar alternative determinabile temporar
Bineanteles trebuie sa aratam si influentele societatii asupra individului prin educatie in afara familiei, cresterea ponderii comunicarii cu alti membri ai societatii, profesii individuale sau/si dincolo de granitele familiei, pierderea unor simboluri familiale pe seama cresterii influentei altora, participarea la activitati spirituale, culturale, sportive care a atras membrii, slabind participarea la activitatile traditionale etc.
7. FAMILIA NUCLEARA - tip dominant de familiei societatii actuale
Perioada actuala cunoaste extinderea si legitimarea unui tip de familie cu o structura clara -familia nucleara formata din parinti si copii lor care se afla in ingrijirea familiei (pot fi inclusi in familia nucleara atat copii nascuti in interior cat si cei adoptati de catre parinti).
De regula constituirea cuplului de soti ca-si procreerea in acest tip de familie sunt rezultatul consensului liber consimtit al ambilor parteneri fara impunere, hotarari externe etc.
, Acestea ne fac sa vedem ca factor dominant a relatiilor dintre
membrii cuplului, respectiv atractia sentimentala si afectogena care impune o relationare echilibrata atat in satisfacerea uor nevoi cat si proiectarea unor aspiratii.
Rezultat al schimbarilor specifice societatii moderne determinate de industrializare, urbanizare, impunerea unor puteri politice democratice acest tip de familie a condus la cresterea functionalitatii familiei care sa satisfaca atat interesele acesteia ca uitate cat si asteptarile fiecarei membru. Relatiile directe intre fiecare generatie si fiecare membrii au facilitat atat procesul de comunicare cat si transferul uor dimensiuni culturale- obiceiuri, traditii, norme, roluri etc, incat generatiile de copii sa le adopte fara multe impedimente.
Acelasi caracter direct al raporturilor interpersonale a condus la perceptia asteptarilor de roluri ale cuplului si ale acestuia fata de copii si invers ceea ce a condus la cresterea personalitatii fiecaruia si prin ele personalitatile familiei a identitatii acesteia.
Psihologic pot fi evidentiate doua dimensiuni:
- posibilitati active si variate de asigure a realtiilor emotionale si de exercitare in diverse situatii;
- o crestere a gradului de satisfacere a trebuintelor si nevoilor de securitate afectogena atat intre soti cat si intre ei si copii.
, In dinamica societatii modul de participare la viata sociala prin
extinderea relatiilor cu alte familii, institutii, prin preluarea unor modele socictale asigura de asemenea o crestere a prestigiului social.
I.Mitrofan aduce in discutie problema creativitatii interpersonale care atat in cuplu cat si in relatiile cu alte familii va deveni o conditie a dezvoltarii capacitatii acestui lip de familie de a face fata problemelor cu care se confrunta si sa diminueze stresurile posibile.
In acelasi sens autoarea pune accent pe posibilitatea ca fiecare membru sa-si satisfaca placeri specifice fiecarui moment - pretul timpului trecut fiind destul de mare - ca si responsabilitatea pentru decizia luata care sa asigure sanse egale pentru ceilalti membri ai familiei.
Pe cat de actual si stabil pe atat functional, acest tip de familie nu poate rezolva absolut problema vulnerabilitatii, a fragilitatii - fiind infiuentabila familia nucleara, trebuie sa suporte fie delimitari, ermetizari, fie schimbari succesive.
De asemenea dupa cresterea copiilor si parasirea locuintei -studii, ocupatii, casatorii - parintii ramasi singuri sunt supusi unui soc previzibil dar greu de acceptat, aparand probleme de singuratate, grija fata de copii care chiar maturi sunt inca 'destul de copii', sanatate etc.