Ciclul vietii de familie. Roluri si status-uri

"Schema ciclurilor vietii familiale", elaborata de R. Hill permite studiul familiei in interactiune cu mediul in perspectiva evolutiva.[1] Schema delimiteaza asa-numitele "cicluri" ale familiei: - stadiul initial al relatiilor familiale ale cuplului fara copii, - stadiul vietii cuplului cu copii prescolari; - stadiul familiei cu copii de varsta scolara; - stadiul familiei parasite de copii, deveniti adulti; - stadiul "familiei" omului singur (vaduvia).

Abordand caracteristicile, "subidentitatii maritale si parentale" in perioadele adulte din punctul de vedere al structurarii personalitatii, Ursula Schiopu si E. Verza (1981) releva modificarile survenite in stilul de viata familiala.

Astfel, in fazele de adult tanar, casnicia este in plina consolidare, cu etape de crestere, familia este dominanta de exprimarea dorintei de intretinere a controlului afectiv.

Rolurile in familie se diferentiaza si se consolideaza, se instituie grade de dependenta, se stabilesc regulile de baza ale familiei, sensul circulatiei afectiunii, zonele de toleranta si intoleranta in cresterea copiilor.

In etapa de adult I (intre 34-45 de ani) rolul parental devine mai incarcat, data fiind cresterea copiilor, intrarea lor in scoala. Rolurile profesionale fiind absorbante si cele parentale mai complicate, se creeaza o evadare a caracterului imperios al sexualitatii. Se consolideaza identitatea de casnicie (cam la 10 ani dupa casatorie), ce se soldeaza, uneori cu divort.

In etapa de adult II (intre 45 si 55 de ani) viata de familie se incarca de oarecare tensiune dinspre directia rolului parental data fiind cresterea tendintei copiilor la incalcarea regulilor.

In etapa de adult III, rolul parental devine mai complex si situativ nou - prin plecarea primului copil din casa parinteasca si prin intrarea in criza a identitatii profesionale. Legatura matrimoniala devine de securizare, din care motiv, pierderea sotului sau a sotiei este foarte dureroasa.

Pentru a caracteriza schimbarile pe care le sufera familia de-a lungul timpului Duvall (1977) vorbeste despre "spirala generatiilor".[2] Astfel autorul mai sus mentionat restructureaza ciclul vietii familiale pe parcursul a opt stadii.

Stadiul I presupune stabilirea si intemeierea familiei proaspat casatorita, fara copii.   In acest stadiu, cuplul este preocupat de satisfactiile maritale, reciproce, pregatirea pentru rolul de parinte. Incongruenta de caracter poate aparea in aceasta perioada, ca si existenta unei lipse de intimitate.

Stadiul al II-lea este al parintilor tineri, cu copil mic, pana la trei ani. Are loc o acomodare a vietii celor doi soti la conditia noua de parinte si o stabilizare a locuintei.

Stadiul al III-lea este cel al familiei cu prescolari (copilul de 3-6 ani si alti copii posibili, mai mici). Are loc o perioada de negociere a timpului, a banilor si a energiei, precum si a propriilor activitati. Posibilele disfunctii pot fi determinate de deficientele in dezvoltarea psihomotorie a copilului si de incapacitatea parintilor de a se adapta la noul stil de viata.

Stadiul al IV-lea este reprezentat de familia scolarului. Scopul familiei, in aceasta etapa, este de a sustine implicarea copilului in activitatea scolara. Pot aparea conflicte maritale, neglijarea copiilor sau, chiar, abuzul acestora. Este important de remarcat numarul mare al divorturilor care apar in aceasta situatie, ca urmare a incapacitatii de adaptare a cuplului.

Stadiul al V-lea este familia adolescentului. In plan afectiv, sentimentele dintre parteneri sunt fortificate, cuplul devenind mai stabil.

Stadiul al VI-lea este cel al familiei cu tanarul adult. Este o etapa care poate avea implicatii majore in viata familiei, prin micsorarea dimensiunilor acesteia. Disfunctiile acestei perioade sunt determinate de principiile si ideile noii generatii, care pot fi diferite de cele ale parintilor.

Stadiul al VII-lea este cel al familiei ca "rampa de lansare" (de la plecarea primului copil pana la plecarea celui din urma). Perioada este caracterizata prin frecventa imbolnavirilor, a accidentelor, aparitia sentimentului inutilitatii, a frustrarii.

Stadiul al VIII-lea este reprezentat de familia la varsta a III-a, in care membrii sai se adapteaza la modificarile intervenite in stilul de viata si in starea lor de sanatate.

Schimbarile suferite de membrii sistemului familial pe parcursul ciclului de viata capata o specificitate deosebita in momentul aparitiei primului copil. Primul copil afecteaza profund relatia partenerilor conjugali. Mama va trebui sa reduca o perioada scoala sau slujba, ceea ce inseamna, in cazul din urma, reducerea veniturilor familiei. Rolul de mama implica o serie de sarcini, la care tanara sotie face fata cu mai mult sau mai putin succes, in functie si de socializarea din familia de provenienta.

Copilul in cuplul conjugal produce o noua situatie.[3] De aceea putem intelege transformarile radicale care survin de foarte multe ori in relatiile dintre cei doi si stingerea marii iubiri.

Impactul primului copil este foarte pregnant. Cele mai multe familii au insa mai multi copii si survin astfel probleme suplimentare legate de relatiile dintre soti, frati, competitia de a obtine cat mai mult de la parinti. Prezenta preadoloscentilor si adolescentilor in familie, cu tot avantajul lor de dificultati afecteaza relatiile sot-sotie.

Marirea considerabila a duratei de viata, scolaritate prelungita a tinerilor si familia nucleara nealocata au produs schimbari substantiale in ciclul neofamilial. A aparut practic o noua faza, a revenirii familiei la cuplul conjugal singur, prin plecarea copiilor. S-ar putea numi si stadiul cuibul gol, cand ultimul copil paraseste casa parinteasca (vezi stadiul al VII-lea al familiei ca "rampa de lansare" - Mandrila, 2000). In societatile occidentale, plecatul de acasa al copiilor inseamna o ruptura (bineinteles si independenta) mult mai mare decat la noi, unde nu numai legaturile psihosociale raman mai intense, dar si cele material-monetare. De altfel, in Romania viitorilor catorva buni ani, nu prea vor ramane "cuiburi goale", datorita lipsei de locuinte si crizei economice in general.

Ca derivat al stadiului al VIII-lea - (familia de varsta a III-a) apare stadiul vaduviei - ce cuprinde un numar mai mare de femei decat de barbati.

Datorita efectului cumulativ al sperantei de viata mai mare la femei si al diferentei de varsta la casatori, cele mai multe femei traiesc ca vaduve multi ani. In S.U.A., de exemplu, in 1982, 38,2% din femeile de varsta 65-74 si  68,5% din cele de 75 si peste erau vaduve comparativ cu 7,5% de barbati de 65-74 si 21,7% de 75 si peste. Situatia celor in varsta si in special al vaduvelor si vaduvilor este dificila in primul rand din cauza suportului economic scazut. Pensiile sunt destul de mici, veniturile extra putine, iar necesitatile legate de sanatate mari. Se estimeaza ca 80% din cheltuieli de ingrijire a parintilor bolnavi sunt suportate de copii chiar in tarile apusene avansate (S.U.A., tari din Europa de Vest si de Nord), care practica o securitate sociala complexa. Totusi, in general parintii prefera sa traiasca singuri in aceste tari. (In Romania, dupa datele oficiale de I.R.S.O.P. in 1993, 31% din varstnici locuiau cu copiii).

Ideea de ciclu de viata familial adauga doua lucruri la intelegerea noastra privind dezvoltarea individuala: "cand un fiu bate la portile gradinitei sau ajunge la pubertate, nu numai copilul trebuie sa invete sa se descurce intr-o serie intreaga de noi circumstante, ci intreaga familie trebuie sa se adapteze.[5] In plus, perioadele de tranzitie in dezvoltare care ii afecteaza pe copii nu sunt numai ale lor, ci si ale parintilor.