Reprezentarile sociale

O reprezentare sociala este inainte de toate un proces colectiv referindu-se la o tema mobilizatoare (imigratie, incalzire globala, putere) inlocuita de reprezentari individuale care, la randul lor, se rasfrang asupra modelului initial si asupra sistemelor culturale. Si cum normele sociale si cultura grupurilor care constituie esenta reprezentarilor sociale se schimba greu sau, in orice caz, evolueaza lent, reprezentarile individuale raman produse si variatii pe care le confundam cu impulsul care le-a dat nastere si cu procesul care le constituie in permanenta. [1]

Din punct de vedere managerial reprezentarile sociale au in vedere nuantele subliniate in  
definirea managementului, a functiilor sale (supraveghere, planificare, organizare, dirijare, coordonare, executare, administrare, gestionare, directionare, controlare, evaluare, reglare, decizie). Psihologic, reprezentarea sociala este data de comportamentul propriu-zis ce permite justificarea comportamentului existent pemitand indivizilor sa se delimiteze de ceilalti. Aceasta permite intelegerea si interpretarea realitatii fiind eficienta pentru cunoasterea semnificatiilor evenimentelor.[2]

O adunare , un articol de ziar, o atitudine publica trezesc ecouri diferite. De la adeziune la respingere gestul public pune in functiune diferite mecanisme valorizatoare, suscita opinii si atitudini. Aceste atitudini polarizeaza adesea, grupeaza publicul in tabere, trezesc pauni. Sistemul declansator a fost uitat, actorii sociali sunt acum preocupati doar sa-si impuna imaginea lor despre eveniment, sa-i convinga si pe altii sa gandeasca la fel. Avem in final un produs si se poate inregistra un proces de elaborare psihologica si sociala a unei imagini despre evenimentul real. Si produsul final, dar si procesul de elaborare a acestuia sunt o sinteza a conceptiilor achizitionate de individ (componenta sociala) si a posibilitatilor sale personale (componenta psihologica). Imaginea pe care ne-o facem despre evenimentul real, maniera de a interpreta, de a gandi realitatea cotidiana, aceasta forma de constiinta sociala a primit numele de reprezentare sociala.

Actionam nu in functie de stimulii ce vin din mediul social, nu in raport cu informatia obiectiva, ci in functie de imaginea noastra despre realitate. Descifram contextul cu ajutorul unui ,,aparat" valorizator pe care-l perfectionam cu fiecare noua experienta sociala. Posedam, fiecare, o ,,grila" de lectura cu ajutorul careia ,,citim" oamenii, evenimentele, lumea ce ne inconjoara. Reprezentarile sociale constituie elementul central atat pentru procesul de construire, intelegere si interpretare a realitatii sociale, cat si pentru cel de elaborare a atitudinilor si comportamentelor noastre. Desfasurarea activitatii psihice si psihosociale de construire a realitatii sociale presupune o succesiune de faze, diferentiate in functie de tipul proceselor psihoindividuale implicate (perceptie, reprezentare, gandire, imaginatie etc.), precum si de natura influentelor psihosociale si socioculturale care conditioneaza desfasurarea respectivelor procese, modelandu-le continutul. In cadrul acestei activitati, reprezentarile sociale joaca rolul central, datorita functiei lor structurante.

E. Durkheim este primul care atrage atentia asupra conceptului de "reprezentare colectiva", inteleasa ca o realitate psihosociala de sine statatoare. Avand o existenta difuza, dar distincta in raport cu constiintele individuale ale membrilor grupului, reprezentarile colective constituie o clasa foarte generala de fenomene psihice si sociale care inglobeaza ideologii, mituri, credinte, sentimente si cunostinte impartaasite de membrii unei societati, intrun anumit moment al dezvoltarii sale istorice. Reprezentarile colective sunt sociale, deoarece rezulta ca urmare a unui proces colectiv in care intervin caracteristicile comune ale membrilor unui grup, si sunt psihologice deoarece perceptia realitatii si desfasurarea gandirii sunt opera individuala. Insa, in conceptia lui Durkheim reprezentarile colective erau structuri statice si difuze, avand in primul rand o valoare conceptual-explicativa, fara implicatii operationale si fara o legatura organica cu practica si comunicarea sociala.

Dupa o perioada de relativa ignorare a acestei problematici, S. Moscovici redefineste conceptul in cadrul unei ample conceptii constructiviste asupra realitatii sociale, acordandu-i valente operationale si paradigmatice cu totul remarcabile. Pe aceasta baza, reprezentarile sociale tind sa devina una dintre preocuparile centrale ale psihologiei sociale moderne, fiind abordate in primul rand sub aspect fenomenologic si praxiologic. Reprezentarile sociale nu mai sunt intelese acum ca simple instrumente cognitive, detasate de activitatea in care actorii sociali sunt antrenati, si care constituie in fapt terenul de elaborare a acestora. Reprezentarile inglobeaza si structureaza elementele cognitive care rezulta dintr-un context relational si actional concret, pe fondul unei interactiuni dinamice dintre individual si social, dintre cognitie si actiune: sunt constructii socio-cognitive (dupa expresia lui Abric), care impregneaza aproape in totalitate raporturile interpersonale, grupale si institutionale. In acest nou cadru teoretic, realitatea sociala poate fi inteleasa ca rezultand din interactiunea dinamica a reprezentarilor specifice unor grupuri sociale.

Definirea unitara a reprezentarilor sociale este un demers dificil, atat datorita complexitatii fenomenului, cat si a influentelor pe care conceptiile teoretice generale ale autorilor le exercita asupra dezvoltarii conceptuale a acestei problematici. Cele mai importante acceptii si caracterizari date reprezentarilor sociale pot fi sintetizate astfel:

fenomen psihosocial ce implica moduri specifice de intelegere si comunicare, prin care se creeaza atat realitatea, cat si simtul comun ;

implicit, reprezentarile sociale se constituie si ca un sistem de valori, notiuni si practici referitoare la obiectele apartinand mediului social (S. Moscovici) ;

forma de cunoastere practica, elaborata social si impartasita, prin care un subiect se raporteaza la un obiect, concurand astfel la construirea unei realitati comune unui ansamlu social (D. Jodelet) ;

principii generatoare de luari de pozitie legate de insertii specifice intrun ansamblu de raporturi sociale, si organizand procesele simbolice ce intervin in aceste raporturi (W. Doise) ;

proces de elaborare perceptiva si mentala a realitatii, care transforma obiectele sociale (lucruri, persoane, situatii, evenimente ) in categorii simbolice (valori, convingeri, ideologii), conferindu-le un statut cognitiv si permitand astfel intelegerea vietii cotidiene, printr-o reincadrare a comportamentului individual in ansamblul interactiunilor sociale (G-N. Fischer) ;

sistem de interpretare a realitatii ce guverneaza relatiile dintre indivizi si mediul lor fizic si social, determinandu-le comportamentele si practicile; constructii socio-cognitive, constituind si un ghid pentru actiune, in masura in care implica un set de anticipari si asteptari (J. C. Abric ).

In concluzie, reprezentarile sociale desemneaza un aparat evaluator, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor si o interpretare proprie data acestei lumi nici gandire obiectiva, ,,stiintifica '' , nici ,,reflectare'' afectiva a realitatii; o refacere, o reconstructie a mediului prin prisma filosofiei de viata a individului, o instanta intermediara intre perceptie, informatie  atitudine si imagine un stil de conduita, un mod de a comunica cu exteriorul, o orientare in lumea obiectelor si faptelor si o operatie de clasificare a acesteia o conectare la diferite sisteme explicative, dar si un instrument cu ajutorul caruia actorii sociali isi regleaza raporturile reciproce.O articulare a personalitatii la contextul social, un mod de a face accesibila lumea exterioara, de a-i intelege pe altii un sistem de credinte, un model explicativ, un mecanism prin care se construiesc teorii despre mediul social, un efort de intelegere si de stapanire a acestuia, o modalitate de a gandi practic contextul un stil de conduita, un mod de comunicare cu exteriorul, un filtru, un ecran intre presiunea socialului si sistemul personalitatii o imbogatire a realului, o re-citire a sa .

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Se poate face o remarca referitoare la o relativa confuzie datorata folosirii ambigue a  termenilor de proces si forma pentru desemnarea genului proxim al reprezentarilor sociale. Precizam ca reprezentarile sociale ca forma de structurare a unor continuturi ( perspectiva sincronica) reprezinta rezultatul unui proces de elaborare (perspectiva diacronica), cele doua concepte aflandu-se intrun raport de complementaritate dialectica. Confuzia este evidenta si trebuie evitata printr-o mai buna clarificare conceptuala in plan metateoretic.

O a doua observatie se refera la o anumita imprecizie si unilateralitate in desemnarea continutului. Reprezentarile sociale la unii dintre autorii citati: modalitati de cunoastere practica, principii generatoare de luari de pozitie, sistem de interpretare a realitatii, ghid de actiune etc. Impreciziile tin de aceeasi insuficienta clarificare conceptuala in plan teoretic, dar si de  ,,reproducerea'' acesteia in plan experimental.Totodata insa, trebuie sa constatam ca din sinteza definitiilor si caracterizarilor prezentate, pot fi desprinse cu suficienta acuratete dimensiunile esentiale prin care pot fi circumscrise reprezentarile sociale ca fenomen psihosocial , functiile si structura generala a acestora.

Dezvoltarea unei teorii coerente asupra reprezentarilor sociale trebuie sa porneasca de la cateva teze generale, fundamentate pe datele experimentale deja existente. Iata cateva dintre acestea :

din perspectiva psihosociologica, nu se poate face o distinctie neta intre subiect si obiect, intre stimul si raspuns; in consecinta, un obiect nu exista prin el insusi, ci prin semnificatia pe care o capata pentru subiect (individ, grup, comunitate), iar aceasta semnificatie este expresia unor raporturi sociale care implica componente axiologice, praxiologice sau cognitive. Cu alte cuvinte, dupa cum sublinia J.C. Abric, nu putem vorbi de o realitate obiectiva in sensul clasic al termenului, ci numai de o realitate reprezentata, adica insusita de catre subiectul social, reconstruita cognitiv si integrata sistemului sau de valori socioculturale, ideoligice si istorice.

reprezentarile restructureaza realitatea, realizand integrarea caracteristicilor specifice obiectului cu cele ale subiectului, derivate din normele, valorile, motivatiile si cognitiile acestuia.

reprezentarile sociale sunt rezultatul unui proces specific de elaborare, si nu procesul ca atare; desi evident complementare, studiul celor doua dimensiuni trebuie sa beneficieze de diferentierile conceptuale de rigoare .

din analiza continutului si dinamicii reprezentarilor sociale rezulta ca acestea sunt structuri operatorii (D.Cristea, 1988), neputand fi asimilate decat partial unor forme de cunoastere practica a realitatii sociale, si cu atat mai putin unor simple imagini reflectorii in care conditionarea sociala este apreciata ca un factor exterior, si nu unul constitutiv.

in calitatea lor de structuri operatorii, reprezentarile sociale implica trei dimensiuni principale, pe directia carora se obiectiveaza dinamica acestora :

dimensiunea cognitiva, care asigura transformarea informatiei perceptive si a celei de comunicatie in adevaruri consensuale, impartasite si avand functionalitate sociala, care astfel se integreaza unui camp cognitiv echilibrat;

dimensiunea axiologica, care fundamenteaza atitudinile implicite, aferente seturilor de reprezentari sociale, si care deriva din valorile, normele si modelele socioculturale specifice unui anumit spatiu social ;

dimensiunea praxiologica, constand din schemele actionale si relationale, acreditate sociocultural, prin care se desfasoara raporturile individ-grup-mediu.

reprezentarile sociale sunt corelative procesului general de construire a realitatii sociale, asigurand relatia dinamica dintre individual si social, dintre psihologic si sociocultural. Ansamblul reprezentarilor sociale specifice unor grupuri sociale formeaza universul consensual (definit de S.Moscovici), prin care nefamiliarul devine familiar, experienta anterioara primeaza asupra faptului prezent, restaurandu-se un sens al continuitatii si coerentei atunci cand indivizii si grupurile sunt amenintate de discontinuitate, ambiguitate si incoerenta.

Sunt necesare cateva precizari tinand de definire a reprezentarilor sociale drept structuri operatorii. Analiza tipurilor generale de structuri ne conduce la concluzia ca acestea pot fi impartite in doua mari categorii: structuri configurative, al caror specific este dat predominant de relatiile dintre elementele constitutive, si structurile operatorii, care sunt de fapt ansambluri organizate de transformari, cu mecanisme proprii de autoreglaj, prin care se mentin granitele si functionalitatea sistemului. Este sensul acordat de J.Piaget acestui concept, cu o remarcabila acoperire teoretica pentru abordarea din aceasta perspectiva a proceselor psihice, in special a celor tinand de gandire si inteligenta. In prima categorie putem include reprezentarile vizuale iar celei de a doua categorii le apartin reprezentarile sociale esential diferite de primele in mecanismul lor intim de constituire si functionare .

In ceea ce priveste calitatea operatorie a reprezentarilor sociale, aceasta se realizeaza pe mai multe directii :

Transformarea realitatii sociale sau a unor obiecte apartinand acestei realitati in obiecte mentale, nu prin reflectare sau copiere, ci prin selectie, reelaborare si resemnificare intr-un nou camp cognitiv, ale carui coordonate sunt stabilite pe baza unor criterii consensuale de grup si socioculturale.

Obiectivarea sistemului relational dintre persoane, grupuri, categorii sau institutii sociale in insusi procesul de elaborare mentala a reprezentarilor sociale. In masura in care fiecare obiect social fiinteaza ca ansamblu relational, acest sistem se regaseste atat in procesul elaborarii reprezentarilor, cat si in continutul acestora. Din acest punct de vedere, reprezentarile sociale se constituie ca elemente de mediere a comunicarii sociale si de ,,vizualizare'' a pozitie fiecarei persoane sau grup in cadrul sistemului social general, in functie de locul in structura  puterii, apartenenta la anumite grupuri de prestigiu sau de presiune, de natura etnica, religioasa, profesionala, politica sau ideologica.

Remodelarea realitatii, in masura in care prin elaborarea reprezentarior sociale se creeaza informatii semnificative, prin reluarea si interiorizarea modelelor socioculturale si ideologiilor dominante, existente intr-o societate la un moment dat. 

Naturalizarea realitatii sociale, in sensul inducerii unei rationalitati ce tine de logica mentala si eliminarea implicita a ceea ce este greoi, ambiguu sau incomprehensibil. Realitatea naturalizata este una reelaborata, care poate fi stapanita prin ratiune si evidenta, devenind astfel familiara si consensuala, elementele incongruente generatoare de anxietate fiind eliminate sau reconvertite simbolic.

In ceea ce priveste continutul reprezentarilor sociale, acesta poate cognitiv, axiologic, motivational, afectiv, atitudinal sau actional; dupa domeniul de referinta. Reprezentarile sociale pot fi economice, politice, religioase, educationale artistice, stiintifice, ideologice, etice etc. Fiind un ansamblu organizat de informatii, credinte, opinii si atitudini despre un obiect dat, relevarea structurii reprezentarilor sociale trebuie sa se faca corelativ cu o analiza atat sub aspect functional, cat si sub aspectul organizarii interne a continutului specific

Functiile reprezentarilor sociale

Dupa cum s-a putut constata, reprezentarile sociale joaca un rol esential in elaborarea atitudinilor si comportamentelor individuale si de grup, in dinamica raporturilor sociale si in activitatea practica, in toate formele sale. Analizand aceste implicatii, se pot identifica urmatoarele functii ale reprezentarilor sociale :

Functia cognitiv-explicativa mediaza si conditioneaza activitatea de cunoastere, permitand sa se inteleaga si sa se interpreteze realitatea. Prin intermediul reprezentarilor sociale cunostintele empirice sunt integrare intrun sistem coerent si inteligibil, cu rol descriptiv si explicativ, oferind astfel referentiale cognitive si de comunicare pentru membrii grupurilor si colectivitatilor sociale. Totodata, se realizeaza fixarea si sistematizarea cunostintelor si rezultatelor experientei sociale, premisa fundamentala pentru pastrarea continuturilor informationale, cat si pentru desfasurarea procesului de invatare sociala.

Functia axiologic-normativa: reprezentarile sociale incorporeaza norme si valori culturale care apartin universului consensual al unei comunitati; si care vor constitui fundamente si repere pentru elaborarea atitudinilor implicite sau explicite aferente oricarui sistem reprezentational.

Functia identara: un ansamblu structurat de reprezentari sociale defineste implicit identitatea grupurilor sociale, locul lor in cadrul campului social, valorile, normele, credintele si ideologiile prin care se caracterizeaza si cu care intra in jocul comparatiilor sociale. Raporturile dintre grupuri vor fi strans conditionate de modul cum acestea isi reprezinta unele aspecte ale realitatii naturale si sociale. De asemenea, prin functia lor identara, reprezentarile sociale constituie instrumente de control social, comunitatea impunand acele seturi de reprezentari esentiale care ii definesc individualitatea cultural-istorica; apartenenta membrilor la respectiva comunitate va fi conditionata de acceptarea, asimilarea si convergenta functionala a celor doua categorii de sisteme reprezentationale: comunitate si individuale.

Functia praxiologica si de orientare: codificand intr-un mod specific realitatea, oferind reperele valorice si normative pentru prefigurarea finalitatii situatiilor sociale, implicand totodata un sistem de asteptari si anticipari, reprezentarile sociale constituie un ghid pentru actiunile si comportamentele individuale si de grup. Cercetarile  au evidentiat faptul ca exista o stransa corelatie (cca.0,63) intre ceea ce am numit "completitudinea si complexitatea sistemului reprezentational" si "performanta" in tipurile de activitati aferente respectivului sistem de reprezentari sociale .

Functia simbolica: prin intermediul reprezentarilor sociale realitatea nu este numai reconstruita, ci si dedublata. Planului obiectual se adauga un plan al unei reproduceri simbolice a realitatii, dar care nu are o mai putina consistenta psihologica decat primul. In acest fel realitatea este metamorfozata si spiritualizata, intre cele doua planuri existand profunde corespondente functionale; eficacitatea simbolica relevata de C. Levi Strauss este expresia unei astfel de izomorfism functional dintre planul obiectual si cel sasimbolic (123, 221).

Functia de sustinere si justificare: datorita elaborarii lor in zona unui univers consensual, fiind sustinute de valorile si normele constitutive pentru un anumit tip de grup sau comunitate, reprezentarile sociale reprezinta implicit elemente de sustinere psihologica a unor atitudini sau comportamente.[3]

In concluzie, reprezentarile sociale desemneaza un aparat evaluator, o situare in lumea valorilor si o interpretare proprie data acestei lumi.