Nunta din Moldova de jos - casatoria In mediul taranesc din Romania

Casatoria a insemnat in toate timpurile un eveniment de exceptionala importanta in viata omului, prin adanca semnificatie a impletirii a doua destine, in intampinarea aceluiasi viitor, bazat pe unitatea si caldura unui camin.

In mediul taranesc din Romania, ca si in Moldova de Jos, sunt zone mai spectaculoase insotite de numeroase practici si ceremonii, unele din ele foarte vechi si transmise pe firul generatiilor pana astazi, toate succedandu-se dupa un anumit obicei al satului. Ordinea de desfasurare, ca si elementele care il alcatuiesc, sunt in linii generale aceleasi pe tot cuprinsul tarii.

Fireste ca pentru a gusta toate frumusetile unei nunti taranesti, ea insasi existand in atatea variante, dominate totusi de trasaturi comune convergente, cel mai bine e sa iei parte la ea. Fiecare actiune este impletita cu muzica, dans si cantec, dupa datini bine statornicite.

Obiceiurile de nunta din Moldova de Jos au o nuanta aparte, fiind intr-o zona de interferenta. Melodiile, cantecele, dansurile si strigaturile dau nuntii o atmosfera vesela, dinamica, intr-un spectacol original, in care nuntasii sunt in acelasi timp si actori si spectatori.

In spectacolul nuntii gasim influente si muntenesti (putine ce-i drept), si dobrogene, dar majoritatea sunt sub influenta ritualurilor vechi greco-romane, de exemplu, obiceiul de a pieptana cosita miresei, impreunarea mainilor tinerilor casatoriti, consumarea ritualica a mierii de albine etc.

Ritualul moldovenesc de nunta contine multe obiceiuri, in desfasurarea carora rolul principal ii revine painii. Actiunile de daruire a colacilor, schimbul de colaci intre mire si mireasa aveau semnificatia de acte independente de nunta, chemate sa consfinteasca celebrarea casatoriei cu paine (ca simbol al rodniciei).

Inca in vechime a aparut superstitia, ca fiecare barbat sau femeie isi are predestinata ursita (ursitul). Casatoria tinerilor ce nu erau ursiti unul altuia se credea nefericita si de multe ori se desfacea prin divort. Cel ce nu-si gasea ursita (ursitul) ramanea necasatorit toata viata.

Existau anumite obiceiuri de a-si afla ursitul. In noaptea de Anul Nou, de exemplu, fetele cu ochii legati insemnau stalpul a noualea de la gard, iar dimineata incercau sa determine dupa infatisarea lui, cum va fi ursitul.

Mai jos redam cateva elemente din ceremonia obiceiurilor traditionale de nunta din satul Hanu Conachi, comuna Fundeni, Namoloasa, Liesti, Umbraresti, Barcea, Matca, Scanteiesti, satul Poiana, comuna Nicoresti, dar si din alte sate ale judetului Galati, descrise de prof.dr. Ioan Brezeanu in volumul "La izvoarele cantecului", 1969, Casa Creatiei Populare a Judetului Galati si prof.Mariana Chirita.