Teorii comprehensive ale comportamentului deviant - teoria controlului social

Fenomenul de violenta, si implicit cel de violenta in scoli, este generat de mai multe cauze si factori de influenta, ale caror efecte se cumuleaza si actioneaza reciproc la aparitia acestor fenomene, de la cele mai simple pana la cele mai grave forme de comportament deviant. Pentru identificarea acestor cauze, trebuie analizate atat caracteristicile specifice persoanelor violente identificate ca fiind factori de risc in aparitia comportamentului violent, dar si teoriile biologice, sociologice si psihologice privind cauzele violentei. Analizand violenta din mai multe perspective, putem identifica o serie de teze, teorii, opinii, toate gravitand in jurul intrebarilor fundamentale: "Ce anume ii determina pe indivizi sa comita acte delincvente?" si "Cum pot fi prevenite asemenea acte?".

Cei mai multi cercetatori propun 3 categorii de cauze ale aparitiei violentei: cauze biologice (hormonii, precum testosteronul, serotonina, anorma   litati ale sangelui, cum ar fi hipoglicemia, factori genetici, probleme neurobiologice, dar si cauze care nu se transmit ereditar, cum sunt leziunile cerebrale, nutritia inadecvata, consumul de droguri, alcool, factori de mediu, etc.), cauze sociologice (conditiile socio-economice, factorii privind comunitatea si structura acesteia, de exemplu, statistic, este dovedit faptul ca, cu cat o comunitate este mai mica, cu atat rata criminalitatii este mai scazuta), cauze psihologice (afectiuni psihice asociate, de obicei, cu un nivel redus de dezvoltare intelectuala, efectele, la nivel psihic, ale conditiilor din mediul familial).

Explicatii biologice

In ceea ce priveste modelul biologic in explicatia violentei, se remarca teoria "criminalului innascut" care promoveaza ideea tendintei innascute spre crima a unor indivizi, acestia fiind caracterizati de anumite semne fizice, adica anomalii sau deficiente anatomo-fiziologice, cum ar fi: asimetrie craniana sau faciala, frunte turtita, maxilare proeminente, nas plat, urechi mari, etc. Aceasta teorie a fost elaborata de Lombroso si se bazeaza pe cercetarile facute asupra craniilor detinutilor unei inchisori, insa cercetarile ulterioare, prin care s-au comparat mii de criminali cu oameni, considerati normali, nu au putut evidentia diferentele biologice enuntate de acesta.

O a doua teorie a fost dezvoltata de William Sheldon, teoria constitutionalitatii, bazata pe cercetarile asupra unor delincventi juvenili, evidentiind 3 tipuri de corp: mezomorf (predominanta musculaturii, trasaturi atletice), endomorf (tendinte de grasime in anumite parti ale corpului, membre scurte) si ectomorf (corp inalt, zvelt, fragil si delicat). Sheldon, datorita unui sistem propriu de masurare, a pus in evidenta asocierea intre tendinta spre agresiune, violenta si delincventa si indivizii caracterizati predominant de trasaturi mezomorfice si endomorfice. Progresele geneticii au dezvoltat o alta teorie, bazata pe investigatiile facute asupra structurii cromozomiale, prin care s-a constatat ca mutatiile cromozomiale, cum sunt structurile care au 3 cromozomi, in loc de 2, pot fi identificate la indivizii din inchisori sau institutii psihiatrice. Caracteristicile acestor indivizi sunt reprezentate de "agresivitate mai mare, tendinte spre homosexualitate, un coeficient mai scazut de inteligenta si tendinta de a comite, aparent fara motivatii, infractiuni.

Criticile aduse acestor teorii biologice consta in faptul ca reduc lumea sociala la cea biologica, bazandu-se, practic pe cazuri rare sau "anormale" din inchisori sau institutii psihiatrice, devianta indivizilor "normali" fiind ignorata.

Explicatii psihologice

O data cu conceptia lui Freud asupra cauzelor deviantei, capata raspandire modelul explicativ psihiatric, conform caruia structura psihica a individului sta la baza comportamentelor agresive. Ca o intarire a acestei teorii, Freud considera ca exista doua pulsiuni instinctive innascute, pe care orice individ le poseda in mod inconstient, Eros-ul ("instinctul vietii") si Thanatos-ul ("instinctul mortii"). Acesta din urma functioneaza ca un instinct de autodistrugere, cu tendinta spre anumite acte deviante autodistructive (fumatul, consumul de droguri si alcool, sinuciderea).

De asemenea se poate stabili o legatura intre comportamentele violente si excesul afectiunii parentale. Datorita tendintei supra-protective a parintilor, copiii dezvolta o personalitate care nu se poate adapta la mediu, deoarece se axeaza pe cautarea placerii si are ca efect subdezvoltarea simtului moral.

Initial, teoriile psihologice au adus in discutie ca si cauze ale comportamentului violent, trasaturi de personalitate, cum ar fi egoismul, frustrarea, agresivitatea, tendintele obsesive, iar ulterior, au fost invocate elemente explicative cum ar fi incapacitatea de autocontrol asupra emotiilor, tulburarile de personalitate, egocentrismul, lipsa de comunicare, lipsa afectivitatii, experientele traumatizante, etc. Pentru evidentierea acestor trasaturi caracteriale si de personalitate au fost efectuate cercetari bazate pe teste si scale de evaluare: Testul Rorschach - identificarea motivatiilor anumitor conduite antisociale si conflictelor intra si interpersonale, Testul Rosenzweig - test de frustrare, Testul Szondi - evidentiaza tendinte antisociale ale personalitatii, Testul Minnesota - releva trasaturi care caracterizeaza moralitatea adolescentina si raporturile cu membrii anturajului sau.

Criticile aduse acestui model, se bazeaza pe faptul ca explicatiile fac abstractie de influentele contextului social, nu pot fi testate empiric si nu pot face diferenta intre devianti si non - devianti si nu precizeaza daca trasaturile de personalitate identificate erau prezente inainte ca actul violent sa se produca sau dupa aparitia acestuia, ca rezultat al procesului de etichetare.

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Pentru a estompa aceste deficiente, s-a propus combinarea factorilor biologici cu cei psihologici, rezultand teoria "invatarii sociale" care pleaca de la ideea ca exista caracteristici fiziologice sau biologice ce predispun individul la devianta, dar acestea se manifesta doar prin intermediul procesului de invatare si imitare a comportamentului deviant.

Explicatii psiho-sociologice

Modelul psiho-sociologic incearca o combinare a perspectivei psihologice cu cea sociologica, rezultand teoria "rezistentei la frustrare", dezvoltata de W.C. Reckless, care presupune existenta unei structuri sociale externe si a unei structuri psihice interne care actioneaza ca mecanisme de protectie in calea frustrarii si agresivitatii tanarului. Structura externa se leaga de activitatile prin care individul este socializat si de persoanele care participa la aceasta socializare (familie, prieteni, comunitate) si permite individului sa dobandeasca sentimentul de apartenenta la un grup, dezvoltarea unui statut. Pe de alta parte, structura psihica interna asigura individului constiinta identitatii de sine  si a imaginii de sine in relatiile cu ceilalti si toleranta la frustrare. Spre deosebire de teoriile psihologice, aceasta teorie nu se bazeaza pe corelatiile directe dintre frustrare si agresivitate, ca si cauze principale in explicatia aparitiei actului violent, afirmand faptul ca frustrarea nu determina intotdeauna agresivitate.

Alti cercetatori vin in intarirea modelului psiho-sociologic, afirmand ca starea de frustrare poate aparea atunci cand individul se confrunta cu obstacole, care il impiedica sa isi realizeze interesele si scopurile personale, acesta fiind predispus a desfasura activitati deviante, prin mijloace ilicite si ilegale.

Cand se aduce in discutie starea de frustrare, implicit se poate vorbi si despre stransa legatura cu instinctul de agresivitate. Cecetatorii considera agresivitatea ca fiind o "stare afectiva negativa, provocata de privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite, precum si de aparitia neasteptata a unor obstacole reale sau imaginare in calea atingerii scopurilor, aspiratiilor sau dorintelor". Aceasta stare psihica s-a considerat a determina, in mod direct, aparitia comportamentului agresiv.

Explicatii sociologice

Teoria controlului social

Teoria controlului social a fost enuntata de T. Hirschi si concepe conformitatea, realizata prin socializare, ca fiind legatura care se stabileste intre individ si societate, relatie caracterizata de 4 elemente de baza:

Atasamentul include relatiile afective care se stabilesc intre tineri si o serie de persoane semnificative pentru ei. Aceste comportamente izvorasc din socializarea primara, din cadrul familiei, unde copiii invata de la parinti sa asimileze comportamente acceptabile social.

Angajamentul apare atunci cand tinerii aspira la continuarea si desavarsirea pregatirii scolare si dobandirea unui status socio-profesional ridicat. Indivizii care se plaseaza in afara acestui comportament conventional, tind sa se angajeze in conduite predispuse spre devianta.

Implicarea (comportarea) priveste participarea indivizilor la activitati conventionale ce conduc la succese valorizate social si achizitionarea statusului social.

Convingerea (credinta) reprezinta acceptarea validitatii sistemului de valori sociale. Cu cat indivizii se simt mai putin constransi de norme si reguli, cu atat ei sunt mai predispusi spre dezvoltarea unor comportamente delincvente.

In concluzie, cu cat sunt mai puternice aceste elemente, cu atat mai putin sunt probabile comportamente delincvente. Cu toate acestea, criticile asupra teoriei exista: nu se ia in considerare modul in care cele 4 elemente pot actiona simultan, afectand probabilitatea de aparitie a comportamentului delincvent, nu exista o analiza empirica a relatiilor dintre aceste elemente ale socializarii, cercetarile fiind doar ipotetice si trebuie sa se ia in considerare si gradul cu care fiecare element contribuie la aparitia conduitelor deviante.

Teoria "dezorganizarii sociale"

Teoria "dezorganizarii sociale" a Scolii de la Chicago incearca sa evidentieze influenta proceselor de schimbare si dezvoltare si efectele secundare ale acestora asupra fenomenului de delincventa. Ariile si zonele caracterizate prin deteriorare fizica, declin de populatie, dezintegrare culturala genereaza fenomene de "dezorganizare sociala", marginalitate si devianta. Factorul determinant in modelul cauzal al delincventei il reprezinta scaderea functiilor de socializare si control exercitate de comunitate, precum si destabilizarea structurii sociale si a coeziunii grupurilor.

Teoria "subculturilor delincvente"

Teoria "subculturilor delincvente" si "a grupurilor de la marginea strazii" considera ca subculturile apar ca o reactie de protest fata de normele si valorile existente in societate. Astfel, fiecare subcultura are norme si valori proprii, diferite de cele ale societatii, uneori fiind chiar in contradictie cu acestea . Atunci cand indivizii unei subculturi folosesc modalitati ilicite si ilegale pentru realizarea scopurilor se poate spune ca acestea constituie "subculturi delincvente". Membrii acestor subculturi, prin socializare, invata si transmit diferite procedee si tehnici delincvente. Mecanismul formarii si structurarii acestor grupuri consta in asocierea cu colegii de scoala, de strada, de cartier sau de oras.

Teoria "etichetarii sociale"

Teoria "etichetarii sociale" concepe delicventa ca o insusire conferita anumitor comportamente, de catre indivizii sau grupurile care detin puterea si evalueaza conduita ca fiind devianta. Sub acest aspect, delincventa nu mai reprezinta o trasatura a individului sau a faptei savarsite, ci o consecinta a aplicarii unei "etichete" de catre societate. De cele mai multe ori, cei care detin puterea sunt persoanele din clasele sociale privilegiate, care au tendinta de a "eticheta" ca fiind deviante actele nonconformiste ale indivizilor care provin din clasele de jos sau mijlocii ale societatii. Alteori, "etichetarea" se face tinerilor cu antecedente, care se vor comporta in conformitate cu aceasta definire si care fiind tot mai marginalizati vor fi din ce in ce mai greu de recuperat.