Minciuna si chiulul

MINCIUNA SI CHIULUL

1. Minciuna

Minciuna reprezinta un fenomen des intalnit, care poate fi abordat din multe puncte de vedere. Insa, acest fenomen reprezinta o sursa de ingrijorare pentru parinti abia incepand cu varsta primilor ani de scoala, deoarece, pana atunci, copilul traieste intr-o lume in care fantezia se impleteste cu realitatea.

De ce minte copilul? Cine il invata? Cum poate fi "tratata' minciuna?

Consideram ca principalele cauze care il determina pe copil sa minta sunt urmatoarele:

- climatul de neincredere in care traieste copilul. Daca intre copil si persoanele apropiate nu are loc o comunicare eficienta, atunci in relatia care se instaleaza poate aparea neincrederea;

- frica. Daca familia ii solicita copilului mai mult decat poate el oferi, atunci acesta se va folosi de minciuna pentru a ascunde unele fapte: "Sa nu aud ca vii acasa cu o nota mai mica decat sapte!'. in consecinta, cand copilul va primi o nota mai mica decat sapte, parintele "nu va auzi'.

- proasta impresie despre sine. Unii copii descopera ca denaturarea adevarului ii poate pune intr-o lumina favorabila sau le poate aduce anumite avantaje. De aceea, ei prefera sa se "realizeze' pe plan imaginar, ignorand sau neglijand importanta adevarului.

Prin urmare, inainte de a cauta solutii pentru "tratarea minciunii', e bine ca parintele sa stabileasca un climat de incredere intre membrii familiei, sa elimine frica si sa imbunatateasca imaginea proprie a copilului. Dupa ce realizeaza toate acestea, s-ar putea sa constate surprins ca nu mai are ce "trata'.

2.2. Chiulul

O problema cu care se confrunta parintii in mod frecvent o constituie absentele copiilor de la activitatile scolare.

Care sunt cauzele care ii imping pe copii sa chiuleasca de la ore? Cum poate fi oprit sau diminuat acest fenomen ?

E bine de stiut ca aparitia acestui fenomen reflecta un dezechilibru in relatia fami­lie - copil - scoala. Prin urmare, atunci cand cercetam cauzele care contribuie la aparitia chiulului, trebuie sa avem in vedere natura relatiilor dintre acesti factori.

Se stie ca, de obicei, elevii chiulesc in grup. Prin urmare, grupul de prieteni reprezinta un factor deosebit de important in aparitia acestui fenomen. Totusi, se poate constata ca frecventa chiulului la varsta scolara mica este mult diminuata.

Acest lucru se poate explica, pe de o parte, prin faptul ca in clasele mici grupul nu exercita o influenta atat de mare, iar, pe de alta parte, prin aceea ca modelul si autoritatea cadrelor didactice impun o disciplina si o responsabilitate de un nivel mai inalt.

Cea mai mare responsabilitate in aparitia absenteismului o are familia, din cauza metodelor educative folosite.

Cum se explica acest fapt?

Daca familia l-ar ajuta pe copil sa-si dezvolte autonomia, responsabilitatea si increderea in fortele proprii, atunci acesta nu ar mai fi la fel de vulnerabil la influentele exercitate de grup. Prin urmare, e bine de stiut ca grupul are o influenta cu atat mai mare asupra copilului, cu cat golul lasat de lipsa afectiunii familiale este mai mare.

In plus, consideram important de subliniat faptul ca grupul are ca efect pierderea in anonimat a individului, prin eliberarea acestuia de constrangerile constiintei (FiceacB., 1998).

Astfel, copiii care chiulesc in grup nu se considera vinovati sau responsabili pentru faptele lor, deoarece "Si ceilalti au facut la fel!'.

Exista si cazuri in care copiii chiulesc nu din cauza ca asa au facut ceilalti colegi, ci, din motive personale, cum ar fi antipatia pe care o au fata de un profesor si fata de o materie de studiu ("£ groaznic sa asisti la ora de ') sau indiferenta cu care trateaza fenomenul educational (" Ce rost are sa stau la ore?').

In aceste situatii, copiii manifesta lipsa de respect fata de autoritatea scolara. Asa cum am mai mentionat, daca parintele are o atitudine negativa fata de profesori, fata de scoala (profesorul de mate nu e bun de nimic! ', "Profesoara aceea sigur are ceva personal cu tine! '), iar copilul simte acest lucru, nu ne putem astepta ca el sa aiba o atitudine mai buna fata de sistemul de invatamant.

Prin urmare, chiar daca atitudinea pe care o manifesta parintele fata de scoala sau dascali este indreptatita, nu este bine sa fie cunoscuta de catre copil deoarece el va invata sa nu se supuna autoritatilor ceea ce va putea dauna evolutiei lui ulterioare.