Factori ai saraciei

Factori ai saraciei

De-a lungul intregii perioade de tranzitie, grupurile cu risc de saracie de consum au fost: taranii, somerii, lucratorii pe cont propriu in sectoare neagricole, persoanele cu nivel redus de instruire (cu precadere cei care au absolvit cel mult gimnaziul), gospodariile cu cinci sau mai multi membri, gospodariile cu trei sau mai multi copii, rezidentii mediului rural, Roma (tiganii) si copiii. (PNUD, 1999; Zamfir, 2001; Tesliuc, Pop, Tesliuc, 2001; Banca Mondiala, 2003)

O prima observatie, in anul 2002, persoanele din gospodariile sarace conduse de salariati sau pensionari au reprezentat 76% din persoanele in saracie. Cu alte cuvinte, in Romania, nici statutul de salariat si nici cel de pensionar, in ciuda unui venit regulat castigat prin munca in sectorul formal al economiei nu anuleaza riscul de a cadea in saracie. Principala explicatie sta in scaderea valorilor reale atat a salariilor, cat si a pensiilor, precum si a tuturor prestatiilor sociale banesti. De reamintit:

Salariul minim a pornit de la un nivel de 65% din salariul mediu in 1989, a atins un minim de 27% in 1999, dupa care a crescut la 35% in (martie) 2004, procent similar ce cel existent in celelalte economii in tranzitie din Centrul si Estul Europei.

In 2004, 30% din muncitori sunt angajati cu salariu minim.

Salariile reprezinta principala sursa de venit pentru mai putin de un sfert din gospodariile rurale. Nu doar ca ponderea (si numarul) salariatilor din mediul rural este mult mai redus decat cea din mediul urban, dar acestia au si salarii mai mici. In Romania, rezidentii oraselor mari primesc salarii mai bune decat cei din orasele mici si, mai ales, decat cei din sate si comune. De exemplu, doar prin mutarea dintr-un sat intr-un oras mic (15-50 mii locuitori), o persoana se poate astepta la cresterea salariului cu 17%, respectiv cu 33% prin mutarea in Bucuresti. (Pauna si Pauna, 2003)    

Figura 3 Dinamica valorii reale a salariului mediu net, pensiei medii si a ajutorului social

Sursa: Ilie, 2004. Date INS si MMSSF.

Povara fiscala (una dintre cele mai ridicate din Europa), piata muncii rigida si puternic segmentata, birocratia si lipsa politicilor active de ocupare au rezultat in somaj ascuns (care nu este vizibil in datele oficiale) si somaj de lunga durata, rata ridicata a persoanelor descurajate, sub-ocupare masiva si dezvoltarea sectorului informal. Asa cum arata diferite studii (CEROPE, 2004) in timp ce somajul (inclusiv cel ascuns si somajul de lunga durata) este o problema predominant urbana, sub-ocuparea in agricultura si ponderea ridicata a persoanelor descurajate sa intre pe piata muncii (nu mai cauta de lucru deoarece cred ca nu gasesc loc de munca) sunt probleme predominant rurale.

Pensia de asigurari sociale (fara agricultori) are o valoare medie egala cu 49% din salariul mediu net.

Pensia medie pentru agricultori reprezinta doar 20% din pensia medie de asigurari sociale.

Cu exceptia pensiilor, alocatia pentru copil si ajutorul de somaj sunt transferurile sociale cu cel mai mare impact de reducere a saraciei.  Alocatia pentru copil, desi indexata anual, in 2003 a atins doar un nivel 5,6 EURO pe luna. In 2001, alocatia pentru copil mai reprezenta doar 27% din valoarea corespunzatoare anului 1990.Sistemul de ajutor de somaj a fost generos pana in 2002, cand a fost reformat. In 1991 ajutorul de somaj reprezenta 43% din salariul mediu net, diminuandu-se la 31% in 2000. In ciuda trendului descrescator, in anul 2000, ajutorul de somaj era mai mare decat salariul minim. In februarie 2002, sistemul de ajutor de somaj a fost reformat, beneficiul fiind redus la 75% din salariul minim.

Totusi, studiile citate mai sus, arata fara echivoc ca atat salariatii, cat si pensionarii au risc de saracie de consum semnificativ mai redus decat toate celelalte categorii, cu exceptia patronilor.

Modelele cauzale ale saraciei din Romania testate empiric demonstreaza ca dintr-un complex de factori testati (factori demografici, de ocupare, de venituri si cheltuieli, de locuire, patrimoniu si proprietati, de educatie si sanatate, de retele sociale si factori comunitari) ocuparea si educatia reprezinta factorii determinanti cei mai puternici. Cu alte cuvinte, cu cat o gospodarie are mai multi membri ocupati, cu atat riscul ei de a cadea in saracie este mai redus. Cu cat mai educati sunt adultii dintr-o gospodarie, toate celelalte fiind egale, cu atat mai mic este riscul sau de a fi in saracie. Rezultatul este valabil atat pentru saracia de consum, cat si pentru saracia extrema multi-dimensionala.

Daca variabila referitoare la ocupatia principalului aducator din gospodarie este tinuta sub control, diferentele dintre mediul urban si mediul rural dispar. Cu alte cuvinte, gospodariilor de someri sau de lucratori pe cont propriu in agricultura au un consum comparabil indiferent daca sunt din mediul rural sau urban. Problema nu sta in diferentele de venit rural-urban pe categorii ocupationale, ci din faptul ca in mediul rural sunt supra-reprezentate statistic tocmai acele tipuri de ocupatii cu risc major de saracie. Aceasta discrepanta rural-urban este vizibila atat la nivelul structurii veniturilor gospodariilor, cat si la nivelul ocupatiilor.

Ponderea salariilor in venitul total al gospodariei a scazut continuu, de la 63% in 1989 (PNUD, 1998) la 49% in mediul urban, respectiv 28% in rural.

Ponderea salariilor in venitul total al gospodariei este considerabil mai mica pentru saraci prin comparatie cu restul populatiei.

Transferurile formale reprezinta surse importante de venit, mai ales in mediul rural si mai ales pentru saraci.

Veniturile informale (din munca in sectorul informal si din agricultura de subzistenta) reprezinta in mediul rural o sursa de venit comparabila ca importanta cu salariile. Bugetul gospodariilor sarace din mediul rural sunt puternic dependente de veniturile informale.

Figura 4 Structura veniturilor nete totale ale gospodariilor pe categorii de consum si pe medii rezidentiale, 2002

Note: Transferurile formale nete includ prestatiile sociale si transferurile din surse formale (publice si private). Veniturile informale includ veniturile din munca informala (neinregistrata oficial), veniturile din arendarea pamantului si din agricultura de subzistenta, cadouri si schimburi.

Sursa: Romania: Evaluarea saraciei, Banca Mondiala, 2003.

Marea majoritate a populatiei rurale declara transferurile sociale drept principala sursa de venit a gospodariei. O jumatate dintre gospodariile din mediul rural declara pensiile drept cea mai importanta sursa de venit, doar 24% salariile si doar 7% veniturile banesti din productia agricola (doar 4% vand peste jumatate din productia proprie). De altfel, doar 17% dintre gospodariile rurale vand produse agricole.

Corelat, peste jumatate (52%) din populatia rurala apreciaza ca actualele venituri ale gospodariei 'nu ajung nici pentru strictul necesar (alimente si cheltuielile casei)' si inca 38% declara ca acestea 'ajung doar pentru strictul necesar'. (Pop in EuroBarometru Rural, 2002) Aprecierile populatiei urbane sunt mai pozitive, ponderile corespunzatoare fiind de 39%, respectiv 35% (BOP, FSD 2002).

Din punct de vedere al ocuparii, discrepantele urban-rural sunt marcante. In 2003, salariatii reprezentau in urban 92% din populatia ocupata totala, in timp ce in mediul rural ponderea scadea la 33%. In schimb, populatia ocupata din mediul rural era concentrata la nivelul categoriilor de lucrator pe cont propriu (38%) si de lucrator familial neremunerat (29%) in agricultura prin comparatie cu 5%, respectiv 1,2% in mediul urban. (INS, AMIGO, 2004)

Cercetarile cu privire la caracteristicile socio-economice ale fortei de munca din agricultura arata ca gospodaria agricola familiala tipica este compusa dintr-un fermier in varsta, lucrator independent, ce are un nivel de educatie sub medie, si membrii familiei sale, femei ce lucreaza fara a fi platite (OECD, 2000). In linii generale, in 2002, populatia ocupata in agricultura ar putea fi impartita in trei categorii: cei care sunt lucratori independenti cu norma intreaga (69,0%), cei care au o a doua slujba cu jumatate de norma in agricultura (20%) si cei care lucreaza cu jumatate de norma insa nu au o a doua slujba, fiind in mare parte sub-ocupati. (CEROPE, 2004)

In timp ce economia oraselor si municipiilor este dominata de industrie si servicii, economia rurala este dominata de agricultura. Evolutiile de dupa 1990 de pe piata muncii sunt nefavorabile in ambele medii de rezidenta pentru ca in mediul urban se concentreaza majoritatea locurilor de munca distruse in industria prelucratoare, iar in mediul rural se concentreaza majoritatea locurilor de munca nou-create in agricultura, care insa sunt locuri de munca precare dat fiind caracterul de subzistenta a agriculturii din Romania. La momentul Recensamantului 2002, cele mai multe persoane ocupate din mediul urban se regaseau in industria prelucratoare (30,3%) si in comert (14,5%), in timp ce in rural ponderea cea mai mare era in agricultura (58,2%), urmata de industria prelucratoare (13,6%).

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Ca strategie de supravietuire la lipsa locurilor de munca din sectorul formal al economiei si la fenomenul de erodare a veniturilor, majoritatea populatiei opereaza in sectorul informal. Principala strategie de supravietuire este gradinaritul si producerea in gospodarie a unor alimente. In mediul rural, aproape toate gospodariile isi completeaza veniturile cu produse alimentare din productia proprie; procentul scade la 43% in mediul urban. In plus, gospodariile mai tinere din mediul rural care nu isi acopera nevoile cu ceea ce produc in gospodarie lucreaza cu ziua in agricultura, nu primesc salariu si nu au carte de munca. Munca in sectorul informal este raspandita si in mediul urban, dar aceasta este concentrata in sectoare ne-agricole.

Un studiu comparativ international (Stanculescu, 2004) arata ca Romania detine cea mai ridicata pondere de persoane active in sectorul informal (fie activitatea economica principala este in sectorul informal, fie persoanele desfasoara o activitate informala secundara) prin comparatie atat cu tari europene dezvoltate (Olanda si Marea Britanie), cat si cu tari Central-Est Europene (Cehia, Bulgaria, Slovenia si Ungaria). Dincolo de diferentele cantitative sunt de remarcat diferentele cantitative. Munca informala in absenta unui contract de munca este caracterizata in toate tarile de conditii de munca precare, plata de nivel redus si nesigura, program de munca prea lung sau prea scurt. Totusi, doar in Romania, munca informala este predominant munca cu ziua, cu nivel redus de autonomie si cu nivel foarte scazut de satisfactie. Doar in Romania, lucrul pe cont propriu este predominant in agricultura fiind pus in relatie fie cu 'somaj deghizat', fie cu pensii si prestatii sociale prea mici. Doar in Romania, pentru marea majoritate a gospodariilor, sectorul informal reprezinta o nisa de supravietuire si nu un spatiu de cumulare de capital.

Figura 5 Participarea in sectorul informal pe categorii de consum si pe medii rezidentiale, 2001

Sursa: Stanculescu, 2004. Date: Baza de date HWF, 2001

Numarul de pensionari aproape s-a dublat, astfel in anul 2003 rata de dependenta economica a fost de o persoana ocupata la 1,36 pensionari, fata de un angajat la 0,43 pensionari in 1990. Desi descresterea globala a populatiei active din Romania a dus la o scadere continua a ratei de activitate, aceasta rata (59,3%) in zonele rurale ramane superioara in comparatie cu rata de activitate la nivel national de 56% si mult mai mare fata de cea din zona urbana, unde se inregistreaza un procent de 53,2% (date din 2002). Rata mare de activitate din mediul rural nu indica insa o situatie mai buna, din contra, este un efect al insuficientei veniturilor, in special a nivelului extrem de redus a pensiilor pentru agricultori. Astfel, populatia rurala trebuie sa lucreze pana la varste inaintate pentru a completa pensiile: 44% din populatia cu varste situate intre 65 si 69 de ani, 37% din grupul de varsta cuprins intre 70 si 74 de ani si 22% din grupul de varsta de peste 75 de ani practica agricultura de subzistenta.

Nevoia de completare a veniturilor pentru persoanele varstnice din mediul rural se combina cu faptul ca majoritatea acestor persoane sunt femei vaduve si duce la rezultatul pus in evidenta in raportul BM (2003), si anume: desi saracia din Romania nu este feminizata (femeile nu au risc mai mare de saracie decat barbatii, cand toate celelalte variabile sunt tinute sub control), in mediul rural gospodariile conduse de femei au risc semnificativ mai mare de saracie prin comparatie cu gospodariile conduse de barbati tocmai datorita gospodariilor de femei vaduve care traiesc din pensii de urmas sau din pensii de agricultor.

Al doilea factor determinant al saraciei din Romania este educatia. In aceasta privinta, datele releva o discrepanta uriasa intre cele doua medii de rezidenta atat la nivelul intregii populatii, cat si la nivelul generatiilor tinere. Desi comparatia la nivelul varstelor tinere arata ca distanta rural-urban s-a diminuat, educatia si invatamantul rural sunt considerate inca probleme cheie nu doar in relatie cu politicile anti-saracie, ci chiar cu dezvoltarea durabila a mediului rural si, implicit, a intregii societatii romanesti (MEC si ISE, 2002 sau Planul National de Dezvoltare 2004-2006).

Tabel 2 Populatia activa (ocupati si someri) totala si de 15-35 ani pe nivele de educatie si pe medii de rezidenta, 2000

* La nivelul intregii populatii, include si treapta I de liceu (clasele IX-X).

Sursa: INS, AMIGO, 2001 care include si ancheta asupra populatiei de 15-35 ani Tranzitia de la scoala la Munca.

Figura 6 Rata bruta de cuprindere scolara, populati 3-19 ani, pe medii de rezidenta si nivele de instruire, 2002

Sursa: MEC, 2003. Date: INS, 2003.

De altfel, educatia si ocuparea sunt puternic corelate. Un nivel ridicat de instruire asigura individului accesul si obtinerea unei pozitii bune pe piata muncii, de unde un venit bun, regulat si sigur, care asigura protectie impotriva saraciei de consum. In plus, un venit ridicat asigura atat posibilitatea de economisire, cat si accesul la credite, de unde acces la piata locuintelor, securitatea acesteia si, deci, protectie fata de saracia extrema, multi-dimensionala.

Tabel 3 Dinamica saraciei totale de consum pe persoane calificate/necalificate si pe medii de rezidenta, 1996-2001 (Vezi si Anexa 1)

Sursa: CASE, 2004. Date INS, AIG, ABF, 1996-2001.

La extrema opusa, sunt persoanele fara scoala (majoritar persoane in varsta) si persoanele cu educatie cel mult gimnaziala care nu asigura vreo calificare. In cazul acestora, oferta de locuri de munca este foarte limitata, locurile de munca sunt nesigure si prost platite, in cele mai multe cazuri sub salariul minim si fara contract de munca. Cazul limita este cel al romilor (din urban si din rural), precum si cel al rezidentilor din zonele intra-urbane sarace (vezi capitolul 3) cu un deficit masiv de educatie. (Zamfir si Preda, coord., 2002 si Stanculescu si Berevoescu, coord., 2004)

Analfabetismul in randul populatiei de romi este extrem de ridicat: 18% din barbatii adulti si 28% din femeile adulte nu stiu sa citeasca. Doar 5% dintre romii adulti au absolvit liceul sau un nivel superior de pregatire. Doar in jur de o jumatate dintre romii de 7-18 ani merg la scoala. Prin urmare, nivelul de calificare este extrem de redus, mai ales ca o mare parte din meseriile traditionale au disparut, fiind puternic descurajate de politica promovata inainte de 1990. In consecinta, romii au rate extreme de saracie de consum si sunt supra-reprezentati printre locuitorii zonelor sarace atat rurale, cat si urbane descrise in capitolul 3.

Persoanele adulte de peste 20 ani in saracie extrema multi-dimensionala din orasele din Romania sunt in jur de o treime lipsiti de instruire sau au cel mult patru clase si inca 26% au absolvit doar gimnaziul. Per total, 20% din rezidentii zonelor intra-urbane sarace au cel mult scoala primara si inca 22% au doar gimnaziu. Spre comparatie, la nivelul populatiei urbane din Romania de 20 de ani si peste, 9% au cel mult scoala primara si inca 19% au absolvit doar gimnaziu.

In incheiere, pe coordonatele diferentierii urban-rural cu privire la vulnerabilitate si risc de cadere in saracie, cazul Romaniei este similar tarilor europene (Mingione, 1996), si anume:

Desi saracia de consum este mai extinsa in sate, saracia economica devine acuta si se extinde asupra celorlalte sfere ale vietii cu viteza mai mare in orase decat in sate, pentru ca in sate lipsa veniturilor monetare este partial compensata de produsele obtinute in gospodarie, iar standardul comunitatii este mai modest si costul general al vietii este mai redus.

Transformarile economice si demografice sunt mult mai accentuate in mediul urban. Majoritatea populatiei din mediul urban era ocupata in industrie sau servicii, prin urmare este mai puternic afectata de inchiderea intreprinderilor si reforma economica, neavand la dispozitie nisa agriculturii de subzistenta precum in mediul rural.

Retelele de rudenie si solidaritatea comunitatii este mai puternica in sate. Familiile din orase lipsite de rude la tara care sa le sprijine gasesc mai greu sustinere si suport comunitar in spatiul urban si nu au acces la nisa agriculturii de subzistenta.

Sursele majore de risc sunt puternic diferentiate pe medii. Daca in mediul rural principalele surse de risc sunt cele naturale care pun in pericol recolta si munca gospodariei pe un an intreg, vulnerabilitatea specifica oraselor este legata de asigurarea locuintei. Riscul de a pierde locuinta, de a fi evacuat sau de a nu putea obtine o locuinta pentru tineri este mult mai mare in orase decat in mediul rural, unde oamenii prin forte proprii, cu cunostinte de tip traditional si cu materiale ieftine (de ex. chirpici, paianta, lemn) isi construiesc o casa.