Interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, intradisciplinaritatea

Interdisciplinaritatea reprezinta un transfer de concepte si metodologie dintr-o disciplina in alta pentru a permite abordarea mai adecvata a problemelor cercetate.[1]

Spre deosebire de pluridisciplinaritate, interdisciplinaritatea urmareste transferul metodelor dintr-o disciplina in alta.                                                                                                                                     

Legatura dintre discipline se poate realiza la nivelul continuturilor, obiectivelor, dar se creaza si un mediu propice pentru ca fiecare elev sa se exprime liber, sa-si dea frau liber sentimentelor, sa lucreze in echipa, individual.

In opinia lui G. Vaideanu, interdisciplinaritatea "implica un anumit grad de integrare intre diferitele domenii ale cunoasterii si intre diferite abordari, ca si utilizarea unui limbaj comun permitand schimburi de ordin conceptual si metodologic."

Interdisciplinaritatea are urmatoarele avantaje:

Ajuta la intelegerea mai buna a unui subiect facand referinta la alte discipline

Evidentiaza cunostintele dobandite in alt domeniu

Atrage atentia asupra altor discipline

Transdisciplinaritatea priveste, asa cum indica prefixul trans, ceea ce se afla in acelasi timp si intre discipline, si inauntrul diverselor discipline, si dincolo de orice disciplina. Finalitatea ei este intelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoasterii.

Din aceasta definitie se deduce ca transdisciplinaritatea este  rezultatul obtinut din mai multe actiuni care se petrec in acelasi timp ce reflecta realitatea. Scopul principal al transdisciplinaritatii este de intelegere a lumii prezente.

Transdisciplinaritatea, dupa B. Nicolescu, se afla intre discipline, de-a lungul lor si mai presus de ele si presupune generarea dinamica prin actiunea numeroaselor nivele de realitate.

Transdisciplinaritatea este privita ca o forma superioara a interdisciplinaritatii ce presupune

concepte, metodologie si limbaj care tind sa devina universale.

Transdisciplinaritatea are la baza: nivelurile de realitate, logica tertului exclus, complexitatea.

Aceste trei elemente determina metodologia cercetarii transdisciplinare. Pluridisciplinaritatea reprezinta studierea unui obiect dintr-una si aceeasi disciplina prin intermediul mai multor discipline simultan. Conceptul de transdisciplinaritate desemneaza asa cum indica si prefixul latin "trans", ceea ce se afla in acelasi timp si intre discipline, si inauntrul diverselor discipline, si dincolo de orice disciplina oarecare. Finalitatea transdisciplinaritatii este intelegerea lumii prezente, din perspectiva unitatii cunoasterii. Asadar, o tema care apartine unui domeniu este supusa analizei din perspectiva mai multor discipline, acestea ramanand independente insa in raport unele cu altele.                                                                  

Intradisciplinaritatea se refera la folosirea notiunilor invatate in trecut cu scopul asimilarii unei notiuni noi in cadrul stiintei la care ne referim. Intradisciplinaritatea presupune raportarea la o singura disciplina si permite tratarea mai multor teme din cadrul disciplinei respective.