Religia in Statele Unite ale Americii

In comparatie cu alte natiuni industrializate, americanii sunt deosebit de religiosi. Cu putine exceptii, "Dintre toate tarile crestine, Statele Unite au fost tara cea mai credincioasa in Dumnezeu, plina de adepti religiosi, fundamentalista si respectata din punct de vedere religios [unde] s-au nascut mai multe religii decat in oricare alta tara" (Lipset 1991). Conform sondajelor de opinie publica, aproximativ trei din fiecare cinci americani considera ca religia este "foarte importanta" in propria lor viata si dintotdeauna, 40% vor fi frecventat biserica in saptamana anterioara (Gallup 2004). Majoritatea coplesitoare a americanilor cred din auzite in Dumnezeu si se roaga in mod regulat, cel putin o data pe zi (Center 1994, 1998). Sapte din zece americani sustin ca ei cred intr-o viata de apoi (Roof si McKinney 1990; Warner 1993).

In mod oficial, guvernul SUA nu culege date cu privire la afilierea religioasa, dar se poate arata o imagine rezultata din sondaje guvernamentale ocazionale, sondaje de opinie publica si inregistrari ale bisericilor. Acestea arata ca Statele Unite este tara cea mai diversa din punct de vedere religios din lume, cu mai bine de 1 500 de religii distincte (Melton 1989). In ciuda acestei diversitati, sondajele arata si ca majoritatea americanilor se definesc ei insisi drept crestini si apartin unui numar relativ mic de confesiuni religioase.

Aproximaiv 52% dintre americani se considera protestanti, iar 24% - catolici. Alte grupuri religioase semnificative includ mormonii, musulmanii si evreii (Pew 2002). Biserica catolica a dovedit de departe cea mai mare crestere a numarului de adepti, in parte datorita imigratiei catolicilor din Mexic si America Centrala si de Sud. Totusi, cresterea numarului de adepti ai bisericii catolice s-a incetinit in ultimii ani, pe masura ce unii dintre ei s-au indepartat de aceasta, unii identificandu-se cu catolicii, iar altii trecand la protestantism.

Desi catolicii continua sa creasca numeric, procentele celor care frecventeaza biserica au aratat un declin major in ultimele decenii, inceput odata cu anii '60, nivelandu-se la mijlocul anilor '70. Unul dintre motivele principale l-a constituit enciclica papala din 1968, care a reafirmat interdictia folosirii contraceptivelor in randul catolicilor. Enciclica nu a oferit niciun ragaz celor care foloseau cu buna stiinta contraceptivele. Au fost puti in fata faptului de a nu se supune bisericii, si multi catolici chiar asa au si facut. Un sondaj din SUA a ajuns la concluzia ca trei sferturi dintre femeile catolice de varsta fertila folosesc contraceptivele, iar 96% dintre toate femeile catolice care au avut vreodata un contact sexual au folosit la un moment dat contraceptivele, in decursul vietii lor (National Survey of Family Growth 1995) (Sondajul National privind Cresterea Familiala, 1995). In plus, un sondaj de opinie recent a ajuns la concluzia ca 50% dintre catolicii americani resping ideea conform careia Papa este infailibil atunci cand tine lectii de morala, cum sunt cele referitoare la controlul nasterilor si avrot (Gallup 2003). De aceea, un mare numar de catolici au inceput sa se indoiasca sau sa nu mai tina cont de autoritatea bisericii in diferite circumstante ale vietilor lor.

Abordari contemporane: "economia religiei"

Una dintre cele mai recente si influente abordari in sociologia religiei este potrivita societatilor occidentale, in special Statelor Unite ale Americii, care ofera multe credinte diferite din care se poate alege. Inspirandu-se din teoria economica, sociologii care se pronunta in favoarea abordarii economiei religiei sustin ca religiile pot fi foarte mult intelese ca organizatii aflate in competitie pentru atragerea de adepti (Stark si Bainbridge 1987; Finke si Stark 1988, 1992; Moore 1994).

Asemenea economistilor contemporani care sutdiaza domeniul afacerilor, acesti sociologi sustin ca competitie este preferabila atuncicand trebuie asiguratamvitalitatea religiei. Aceasta pozitie este exact opusa celor ale teoreticienilor clasici. Marx, Durkheim si Weber presupun aceste slabiciuni ale religiei atunci cand ea este pusa sub semnul intrebarii de diferite perspective religioase sau laicizate, in timp ce economistii religiei sustin ca competitia amplifica nivelul general al implicarii religioase in societatea moderna. Economistii religiei considera din doua motive ca aceasta este adevarat. Mai intai, competitia face ca fiecare gurp religios sa incerce cu mult efort sa isi atraga adeptii. In al doilea rand, prezenta a numeroase religii inseamna ca fiecaruia ii revine cea potrivita. In societatile diferite din punct de vedere cultural, o religie unica va face apel, probabil, doar la un numar limitat de adepti, in timp ce prezenta liderilor guru indieni si a preotilor fundamentalisti, in plus fata de bisericile recunoscute, pare sa incurajeze un nivel ridicat al participarii religioase.

Aceasta analiza este adaptata din lumea afacerilor, in care se presupune ca competitia incurajeaza aparitia produselor inalt specializate care reclama piete deosebit de specifice. De fapt, economistii religiei imprumuta limbajul din afaceri descriind conditiile care conduc la succesul sau esecul unei anumite organizatii religioase. Dupa Roger Finke si Rodeny Stark (1992), un grup religios de succes trebuie sa fie foarte bine organizat in vederea compteitiei, sa aiba predicatori elocventi care sunt "agenti de vanzari" eficienti prin discurs, ofera convingeri si ritualuri care sunt impachetate intr-un produs apetisant, si dezvolta tehnici eficiente de marketing. In aceasta prespectiva, religia este o afacere ca oricare alta. Evanghelistii televizati au fost mai ales foarte buni oameni de afaceri in vanzarea produselor lor religioase.

Astfel, economisti ai religiei precum Finke si Stark nu considera ca competitia ar submina credintele religioase, si prin aceasta ar contribui la laicizare. Mai degraba, ei sustin ca religia moderna se reinnoieste singura in mod constant prin marketing activ si recrutare. Desi exista o cercetare din ce in ce mai bogata care sustine ideea potrivit careia competitia este buna pentru religie (Stark si Bainbridge 1980, 1985; Finke si Stark 1992), nu toate cercetarile ajung la aceasta concluzie (Land si al. 1991).

Abordarea economiei religiei supraestimeaza masura in care oamenii aleg intre diferite religii, ca si cum ar cumpara o noua masina sau o pereche de pantofi. In randul credinciosilor profund atasati, indeosebi in societatile in care nu exista pluralism religios, nu este clar daca religia este o problema de alegere rationala. In astfel de societati, chiar daca oamenilor li se permite sa aleaga intre diferite religii, majoritatea practica religia din copilarie fara macar a se intreba vreodata daca exista sau nu alternative mai atractive. Chiar in Statele Unite, de unde provine abordarea economiei religiei, sociologii pot omite aspectele spirituale ale religiei daca presupun ca cei care cumpara religie isi petrec timpul intotdeauna ocupandu-se de cumparaturi spirituale. Un studiu asupra persoanelor din SUA nascute in perioada baby-boom, cei nascuti in primele doua decenii dupa ce de-al doilea razboi mondial, a ajuns la concluzia ca o treime a ramas loiala credintei lor din copilarie, in timp ce o alta treime a continuat sa-si profeseze credintele din copilarie desi nu mai apartineau vreunei organizatii religioase. Astfel, numai o treime au cautat activ o noua religie, efectuand alegerile presupuse de abordarea economiei religiei (Roof 1993).    

Se poate obtine o imagine mai clara asupra vietii religioase din SUA daca impartim marele numar de protestanti in subgrupuri semnificative. Conform sondajelor, cea mai larga confesiune protestanta din SUA este alcatuita din baptisti, care numarar in jur de 16% din populatie - aproximativ o treime din toti protestantii. Alte grupuri protestante semnificative includ metodistii (7%), luteranii (5%), presbiterienii (3%), penticostalii (2%), episcopalienii (2%) si mormonii, precum si Adventistii de Ziua a Saptea (1%) (ARIS 2001).

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Mai multe studii au subliniat faptul ca, in ultimele decenii, a avut loc o schimbare la nivelul compozitiei bisericii protestante din America. Numarul membrilor bisericilor liberale, sau conventionale, americane - precum luteranii, episcopalienii (anglicanii), metodistii si presbiterienii - este in declin. Totusi, s-a inregistrat o crestere a numarului de membri ai bisericilor protestante conservatoare, sau ne-traditionale, precum penticostalii si baptistii de sud (Roof si McKinney 1990; Jones si al. 2002).

Aceste cifre sunt importante deoarece ele arata puterea din ce in ce mai mare a protestantilor conservatori din Statele Unite. Protestantii conservatori pun accentul pe o interpretare literala a Bibliei, moralitatea in viata de zi cu zi si convertirea prin evanghelizare. Ei pot fi pusi in contrast cu protestantii liberali, a caror atestare istorica este mai veche, care tind sa adopte o abordare mai flexibila, umanista a practicilor lor religioase. Undeva la mijloc sunt protestantii moderati.

Confesiunile conservatoare inspira loialitate si angajare, si sunt extrem de eficiente in recrutarea noilor membri, indeosebi a tinerilor. Grupurilor conservatoare protestante le apartin de doua ori mai multe persoane decat celor liberale, iar protestantii conservatori ii vor putea depasi in curand si pe cei moderati (Roof si McKinney 1990). Cel care a avut cel mai mult de suferit a fost protestantismul liberal. Imbatranirea membrilor confesiunilor protestante liberale nu au fost inlocuite de noi adepti tineri, inscrierea este scazuta iar unii membri curenti au trecut la alte credinte. Bisericile protestante negre continua sa prospere in Statele Unite, pe masura ce membrii lor fac din ce in  ce mai mult parte din clasa de mijloc si dobandesc importanta economica si politica (Roof si McKinney 1990; Finke si Stark 1992).

In SUA, biserica protestanta a fost de asemenea martora unei uriase ascensiuni a evanghelismului, credinta in renasterea spirituala (prin a te "naste din nou"). Evanghelismul poate fi considerat in parte ca raspuns la o laicizare crescanda, diversitate religioasa si, in general, declinul valorilor care erau odinioara in centrul protestantismului in societatea americana (Wuthnow 1988). In ultimii ani, confesiunile evanghelice au crescut enorm ca numar, in paralel cu declinul unor afilieri religioase protestante prevalente. Multi protestanti cauta in mod clar o experienta religioasa mai directa, personala si emotionala promisa de confesiunile evanghelice.

Presedintele SUA, George W. Bush, este crestin din nastere si s-a spus ca credinta sa l-a ajutat sa-si depaseasca problemele din tinerete legate de alcool si sa inceapa o noua viata. A asemuit rolul international al Americii dupa atacul de la 11 septembrie 2001 cu o lupta impotriva fortelor raului. Conceptia crestina a lui Bush se reflecta in conceptiile sale conservatoare cu privire la casatoria dintre homosexuali si la problema avortului. Valorile sale evanghelice au fost vitale in a-l ajuta sa castige pentru a doua oara presedintia, in noiembrie 2004, cand s-a bucurat de sprijinul unui mare numar de crestini evanghelici din SUA, pentru care aceste probleme morale sunt cruciale.

Controversa in jurul casatoriei dintre homosexuali din Statele Unite ale Americii este discutata in capitolul 12, "Sexualitate si Gen", pg. 434-436.

Organizatiile evanghelice sunt bune si resurse mobilizatoare in dobandirea obiectivelor lor religioase si politice, dupa cum a demonstrat alegerea prezidentiala din 2004. Intr-un limbaj asemanator celui al afacerilor folosit de economistii religiei (vezi casuta de la pg. 566), acestia au demonstrat ca sunt "antreprenori spirituali" extrem de competitivi pe "piata religiei" (Hatch 1989). Radioul si televiziunea au asigurat noi si importante tehnologii de piata, folosite de unii dintre evanghelici pentru a dobandi o audienta mai larga decat fusese posibil odinioara. Denumiti "teleevanghelisti" deoarece isi indeplinesc functiile sacerdotale cu ajutorul televiziunii, acesti preoti se distanteaza de majoritatea evanghelistilor de odinioara prin propovaduirea unei "biblii a prosperitatii": convingerea ca Dumnezeu doreste mai degraba o credinta prospera din punct de vedere financiar si satisfacatoare, decat sacrificiul si suferinta. Aceasta abordare difera considerabil de accentul auster pus asupra muncii din greu si autonegarea asociata de regula cu convingerile protestante traditionale (Hadden si Shupe 1987; Bruce 1990). Case de rugaciuni luxoase, exemplificate de Catedrala de Cristal a lui Robert H. Schuller din Garden Grove, California, asigura locatiile televizate ale bisericilor electronice, ale caror enoriasi sunt dispersati din punct de vedere geografic si sunt uniti numai prin intermediul mijloacelor tehnologiei electronice. Teologia si fondurile de dezvoltare constituie materia prima a teleevanghelismului, care trebuie sa acorde un sprijin nu numai preotilor televizati ca atare, dar si scolilor, universitatilor, parcurilor tematice si uneori stilurilor de viata exagerate ale predicatorilor lor.

SUA s-a confruntat cu o crestere dramatica a evanghelismului. Suportul crestinilor evanghelici l-a ajutat pe George W. Bush sa vina la putere.

Predica religioasa electronica a devenit prevalenta in America Latinp, unde exista programe de televiziune nord-americane. Prin urmare, miscarile protestante, majoritatea de tipul penticostal, au avut un impact dramatic asupra unor tari precum Chile si Brazilia, care sunt predominant catolice (Martin 1990).

Desi unii evanghelici combina un stil de viata in intregime modern cu credintele religioase traditionale, altii resping cu tarie multe dintre credintele si practicile contemporane. Fundamentalistii sunt evanghelici anti-moderni in majoritatea credintelor lor, chemand la respectarea unor coduri stricte de moralitate si conduita. Acestea includ adesea interdictii cu privire la a bea, a fuma si la alte "rele lumesti", credinta in infailibilitatea biblica si un puternic accent pe reintoarcerea iminenta a lui Christos pe pamant (Balmer 1989). "Religia" lor "de pe vremuri" deosebeste in mod clar binele de rau si dreptul de nedrept (Roof si McKinney 1990). Ascensiunea fundamentalismului crestin este discutata in randurile care urmeaza (pg. 575-577).

In controversa asupra laicizarii, Statele Unite reprezinta o exceptie importanta fata de perspectiva conform careia religia ar fi in declin in societatile occidentale. In timp ce, pe de o parte, SUA este una dintre tarile deplin "modernizate", ea se caracterizeaza si prin unele dintre cele mai inalte nivele de credinta religioasa populara si numar de adepti din lume. Steve Bruce, unul dintre sustinatorii de vaza ai tezei laicizarii, a ajuns la concluzia ca persostenta religiei in SUA poate fi inteleasa in termenii tranzitiei culturale (Bruce 1996). In cazurile in care societatile sufera o schimbare demografica sau economica rapida si profunda, sugereaza Bruce, religia poate juca un rol critic in a ajuta oamenii sa se adapteze la noile conditii si sa supravietuiasca instabilitatii. Industrializarea a ajuns relativ tarziu in Statele Unite ale Americii dar a patruns cu repeziciune, sustine el, in randul populatiei compusa dintr-o mare diversitate de grupuri etnice. In SUA, religia a fost importanta in stabilizarea identitatilor oamenilor si a permis o usoara tranzitie culturala catre "cultura creuzet" americana. SUA nu este catusi de putin singura care pune accentul pe importanta religiei, dupa cum arata si figura 14.5.

Evaluarea tezei laicizarii

Exista un acord aproape unanim in randul sociologilor conform caruia, ca tendinta pe termen lung, religia in biserica traditionalp a ajuns in declin in majoritatea tarilor occidentale - cu exceptia semnificativa a SUA. Influenta religiei s-a diminuat in tote cele trei dimensiuni ale laicizarii, asa cum au prezis majoritatea sociologilor care au apartinut secolului XIX. Sa tragem de aici concluzia ca au avut dreptate, atat ei cat si sustinatorii de mai tarziu ai tezei laicizarii? Pe masura ce inaintam in modernitate, oare chemarea religioasa si-a pierdut din putere? O astfel de concluzie este indoielnica, din cateva motive.

Mai intai, pozitia actuala a religiei in Anglia si alte tari occidentale este mult mai complexa decat sugereaza sustinatorii tezei laicizarii. Credinta religioasa si spirituala ramane puternica si forta motivationala a majoritatii vietilor oamenilor, chiar daca nu aleg sa se roage formal in cadrul bisericii traditionale. Unii oameni de stiinta au sugerat ca a existat o miscare catre "a crede fara sa apartii" (Davie 1994) - dupa cum am vazut in discutia noastra cu privire la credinta religioasa in Marea Britanie, oamenii isi pastreaza credinta in Dumnezeu sau intr-o forta superioara, dar practica si isi dezvolta credinta in afara formelor institutionalizate ale religiei.

Senegal

Indonezia

Nigeria

India

Pakistan

Coasta de Fildes

Mali

Africa de Sud

Kenya

Brazilia

Turcia

Statele Unite

Mexic

Polonia

Marea Britanie

Canada

Italia

Vietnam

Germania

Rusia

Japonia

Franta

Figura 14.5      Importanta acordata religiei in tarile selectate (procent din populatia adulta care sustine ca religia este "foarte importanta" in vietile lor)

Sursa: Pew Research Centre (2002)

In al doilea rand, laicizarea nu poate fi masurata conform calitatii de membru doar al bisericilor trinitariene conventionale. A face astfel ar insemna un rabat in fata cresterii rolului credintelor ne-occidentale si a noilor miscari religioase, atat internationale cat si a celor din tarile industrializate. In AnNglia, de exemplu, calitatea de membru activ in biserica traditionala a scazut, totusi participarea in randul musulmanilor, hindusilor, sikh-silor, evreilor, credinciosilor evanghelici in "renastere" si a crestinilor ortodocsi ramane dinamica.

In al treilea rand, se pare ca exista putine dovezi de laicizare in societatile ne-occidentale. In multe zone ale Orientului Mijlociu, Asia, Africa si India, un fundametnalism islamic dinamic si vital pune sub semnul intrebarii occidentalizarea. Cand Papa a fost in turneu in America de Sud, milioane de catolici l-au urmat cu entuziast. Ortodoxia rasariteana a fost imbratisata din nou cu inflacarare de catre cetateni in zone ale fostei Uniuni Sovietice dupa decenii de reprimare a bisericii de catre conducatorii comunisti. Acest suport entuziast al religiei in jurul lumii este, din nefericire, oglindit la fel de bine si de conflictele religioase. Asa cum religia poate fi o sursa de alinare si suport, la fel de bine ea poate fi si continua sa fie la originea unor lupte si conflicte sociale intense.

Unii se pot pronunta atat in favoarea, cat si impotriva conceptiei laicizarii. Pare insa clar ca laicizarea, in calitate de concept, este mai folositoare pentru a explica schimbarile care survin in cadrul bisericilor traditionale de astazi - atat in termenii unei puteri si a unei influente in declin, cat si in ce priveste procesele de laicizare interna care afecteaza, de exemplu, rolul femeilor si al homosexualilor. Fortele de modernizare existnte la nivelul societatii ca intreg sunt resimtite in cadrul multor institutii religioase traditionale.

Totusi, mai presus de toate, religia din perioada de astazi ar trebui sa fie evaluata in raport cu fundalul schimbarii rapide, al instabilitatii si diversitatii. Chiar daca formele traditionale ale religiei isi pierd intr-o oarecare masura din valoare, religia inca ramane o forta critica in lumea noastra sociala. Interesul pentru religie, in formele sale traditionale si in cele noi, pare sa fie dintotdeauna. Religia asigura multor oameni perspective asupra unor intrebari complexe cu privire la viata si sens, la care nu se poate raspunde satisfacator prin intermediul ratiunii.

Si atunci nu este deloc surprinzator, ca in timpul acestor vremuri de schimbare rapida, multi oameni cauta - si gasesc - raspunsuri si liniste in religie. Fundamentalismul este poate cel mai clar exemplu al acestui fenomen. Totusi, din ce in ce mai mult, raspunsurile religioase la schimbare survin in forme noi si nefamiliare: noile miscari religioase, cultele, sectele si activitatile "New Age". Chiar daca aceste grupuri nu pot "semana" la exterior unor forme de religie, multi critici ai ipotezei laicizarii considera ca ele reprezinta transformari ale credintei religioase in fata schimbarii sociale profunde.