Cunoasterea sociala

Cunoasterea sociala reprezinta domeniul care inglobeaza diversele reprezentari sociale. In cadrul acesteia trebuie gindita orice relatie intre discurs si societate, precum si intre participantii individuali la o discutie, iar aceasta din trei motive:

Discursul este, de fapt, de indivizi, dar ei sint capabili de aceasta numai pe baza cunostintelor si credintelor proprii societatii in care traiesc.

Discursul poate influenta structurile sociale doar prin mentalitatea (constiinta sociala) a participantilor la discurs si, invers

Structurile sociale pot influenta discursul numai prin cunostintele sociale.

Trebuie sa facem distinctia intre cunostintele personale si imediate ale unor evenimente specifice - modelele - si cunostintele abstracte, reprezentarile sociale largi sau ale unor grupuri particulare de indivizi - cunoastere, atitudini, ideologii. Desi diferite, cele doua tipuri de cunostinte au sediul in ceea ce se numeste memoria pe termen lung sau, cu alte cuvinte, memoria sociala. Exista insa si operatiile strategice bazate pe aceste cunostinte, ca perceptia, producerea discursului, si intelegerea, care au loc in memoria pe termen scurt sau memoria de lucru. Spre exemplu, in cadrul unei intilniri, un specialist in Relatii Publice evalueaza atitudinea si discursul membrilor organizatiei sale in functie de modelele de cunoastere pe care le stie din teorie sau le-a verificat prin propria experienta, coordonindu-si, in acest fel, propriul discurs astfel incit sa obtina rezultatele pe care le vizeaza. Acelasi specialist, care trebuie sa conceapa un mesaj adresat unui public mai larg, nu are alte puncte de reper decit ceea ce stie despre cunoasterea, atitudinile si ideologia respectivului grup. Toate aceste cunostinte sint transpuse in memoria de lucru si, de aici, in discursul cel mai potrivit situatiei si publicului respectiv. Vom prezenta, in continuare, elementele specificate mai sus.

Modelele

Orice perceptie sau actiune sociala si, drept consecinta, interpretarea oricarui discurs este bazata pe reprezentari mentale ale unor episoade particulare. Aceste evenimente sau modele sint subiective si unice. Modelele reprezinta cunostintele si opiniile actorilor sociali despre un anumit episod din experienta lor. A planifica o actiune (sau un discurs) implica elaborarea unui model al activitatii care urmeaza sa fie realizata. In timpul perceperii unui discurs, modelele despre episoadele asemanatoare sint activate sau noi modele sint construite. Dupa cum spune si Ortega Y Gasset, "toti avem in podul cunostintelor noastre habitualizate o idee practica despre om, despre posibilitatile lui practice de conduita"[1], cunostinte care ne provin din experientele noastre cu altii concreti. Nu numai situatiile sociale obisnuite, in care intilnim diverse persoane, ci si situatiile pe care le prezinta stirile sint intelese tot in functie de modelele create in urma experimentarii personale ale unor situatii asemanatoare cu cele prezentate in stiri. Dat fiind ca nu avem un contact direct, ci numai mediat, cu realitatea la care se refera stirile nu le putem intelege decit activind modelele mentale despre care am vorbit.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Modelele contextuale

Acestea reprezinta constiinta de sine a participantilor la discurs sau la situatie, perceptia imediata asupra actelor lor si a discursului pe care il produc, asupra telurilor, planurilor si conditiilor in care se desfasoara discursul (timp, loc, imprejurari) sau asupra altor proprietati relative ale contextului. Toate acestea influenteaza sensul care este atribuit unei situatii sau unui discurs si, ca atare, propria productie discursiva. Orice modificare a situatiei de comunicare poate determina schimbarea manierei de abordare a comunicarii, fapt experimentat de fiecare dintre noi la un moment dat, atunci cind spunem ca "am fost pusi in situatia de a".

Cunoasterea sociala

Pe linga cunostintele personale, imediate, reprezentate de modelele individuale, membrii unei societati  impartasesc si cunostinte mai generale si mai abstracte despre lume. Cunostintele despre limbaj, discurs si comunicare sint, in mod evident, o conditie a interactiunii verbale si pot fi aplicate in modelele contextuale ale unei situatii de comunicare. Asadar, membrii unei societati impartasesc anumite cunostinte sociale, reprezentate de anumite scenarii in legatura cu episoade sociale stereotipe (comportamentul consumatorilor, al calatorilor etc.).

Atitudinile sociale

Opiniile personale, asa cum apar in modelele despre anumite evenimente, pot depinde de contextul actiunii, pot fi interpretari individuale ale opiniilor sociale. Aceste opinii generale pot fi organizate in complexe de opinii, care pot fi denumite atitudini. Fenomenul de persuasiune si rolul sau in activarea si legitimarea dominatiei implica transformarea acestor atitudini sociale.

Ideologiile

Atitudinile se bazeaza pe cadre ideologice constituite din normele generale, valorile si telurile grupurilor si culturilor specifice. Ideologiile sint cele mai stabile cunostinte sociale ale unui grup. Relatia lor cu discursul si cu limba este indirecta. Ele opereaza prin intermediul atitudinilor si modelelor, mai inainte de a deveni manifeste in actiune si discurs.

Strategiile

Acestea reprezinta operatiile mentale (cautarea in memorie, reconstituirea, (dez)activarea, interpretarea, inferenta, clasificarea, evaluarea) care activeaza modelele, cunostintele, atitudinile si ideologiile. Spre deosebire de regulile fixe ale gramaticii, aceste operatii sint strategice deoarece sint rapide, orientate catre un anumit scop, dependente de context, actioneaza in paralel la mai multe niveluri si folosesc diferite tipuri de informatii (adesea incomplete) in acelasi timp. Spre exemplu, intelegerea strategica a unui buletin de stiri implica activarea rapida a scenariilor relevante sau a atitudinilor cunoscute despre situatia prezentata (intilnirea dintre reprezentanti ai diverselor categorii sociale - femei vs. barbati, tineri vs. batrini etc.; atitudini favorabile sau ostile ale grupului de referinta fata de situatia prezentata - politicieni, vedete, minoritati etc.).