Cum se naste agresivitatea la copii

Copiii fac fata unor situatii familiale si scolare tensionate prin comportamente agresive. Agresivitatea lor poate fi o modalitate de a atrage atentia sau poate fi o simpla provocare. Uneori copiii folosesc comportamentele agresive pentru a castiga o identitate proprie, alteori se simt pur si simplu neglijati.

            Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la deficiente in modalitatile de rezolvare a situatiei conflictuale.

In general, copii agresivi traiesc intr-un mediu social caracterizat prin conflicte, neglijare si abuz, dar de multe ori agresivitatea copiilor este cauza conflictelor in familie.

Agresivitatea copilului se poate manifesta inca din perioada de sugar, cand acesta isi manifesta furia (in special baietelul), continuand cu copilaria mica, in care apar conflicte in special intre copiii de acelasi sex, apoi cu  varsta scolara, cand baietii prefera agresivitatea fizica, iar fetele agresivitatea indirecta.

Comportamentul agresiv al copilului poate avea ca scop obtinerea unui beneficiu sau poate fi afectiv (impulsiv, neplanificat).

De multe ori, insa, agresivitatea este motivata de frica si se amplifica prin crize de furie si nesiguranta. Copiii din acesta categorie nu au incredere in ceilalti , se simt amenintati si incearca sa-si reduca furia printr-un comportament agresiv de preventie caracterizat prin izbucniri de furie . Ei asteapta o recunoastere sociala exagerata si sunt foarte sensibili la amenintari , incercand sa castige respect cu ajutorul agresivitatii. Cand copiii agresivi obtin respect si supunere de la ceilalti copii, agresivitatea lor se intareste si se manifesta in tot mai multe ocazii.

Metodele educative nepotrivite utilizate de  parinti , caracterizate prin amenintari vagi si inconsecventa intaresc agresivitatea copilului.Deasemenea, statusul social scazut al familiei constituie un factor de risc, fiind asociat cu competente sociale deficitare si un comportament de disciplinare problematic. Conflictele conjugale pot determina o crestere a stresului familial si duc la respingerea copilului de catre parinti.

Cand comportamentul agresiv al copilului apare in copilaria timpurie ,parintii trebuie sa ia masuri preventive si terapeutice de corectare a acestuia, in caz contrar copilului ii vor lipsi mai tarziu abilitatile social-emotionale cu ajutorul carora sa construiasca relatii si sa se integreze in grup.

Agresivitatea copiilor este din ce in ce mai mult vehiculata si a devenit una din preocuparile si framantarile de baza ale parintilor care se intreaba ce pot face cu ea si cum pot repara ceea ce se intampla cu copilul.

Fie ca este vorba de agresivitate in familie, la gradinita, fata de alti copii, fata de obiecte sau impotriva copilului insusi, simptomul devine rapid un motiv de ingrijorare si chiar de excludere a copilului uneori. Agresivitatea nu se rezuma doar la eticheta de copil cu tulburari de comportament, cu tendinte antisociale, cu deficit de atentie si concentrare, ci adesea indica o traire complexa a copilului incarcata de multe afecte, care necesita o traducere din partea noastra.

Va invit sa facem un intinerar in sens invers, adica de la momentul in care ne confruntam cu agresivitatea copilului, inapoi pentru a vedea cum am ajuns acolo. Vom face ca o harta cu mai multi pasi si mai multe indicii, caci unul din obiectivele noastre este sa traducem in ceea ce are sens si semnificatie pentru noi, manifestarile sau reactiile copilului care ne surprind, ne mira, ne indigneaza, ne infurie, ne sperie.

.    Cand au aparut aceste manifestari agresive ale copilului?

Ceea ce ne intereseaza de fapt nu este atat localizarea in timp a aparitiei lor, ci in special a momentelor, situatiilor sau evenimentelor din jurul lor (cearta, schimbari, separari, nasterea unui fratior, plecarea unei persoane, situatii confuze, violenta). Agresivitatea apare ca un raspuns la ceea ce a avut impact traumatic asupra copilului si nu a putut fi exprimat, elaborat, ci a luat aceasta forma afectiva nestructurata, dar extrem de intensa. Ceea ce este insa de retinut este faptul ca niciodata nu va aparea brusc sau din senin, rupta de relatia cu ceea ce este in mediul de viata sau de educatie al copilului. De asemenea, din perspectiva noastra, a adultilor intamplarile pot fi minore sau banale, dar pentru copil ele pot avea o semnificatie mult accentuata.

.    Cand se manifesta copilul agresiv?

Proiect: Fisa privind activitatea de instruire practica a elevului Proiect: Miscarea personalului didactic din invatamantul preuniversitar

Aparitia manifestarii este un mesaj adresat mediului si persoanelor care il inconjoara. De aceea, este necesar sa depistam unde apare agresivitatea (acasa, in parc, pe strada, la gradinita, in alte locuri) pentru a putea intelege care este partea conflictuala, de ce copilul alege sa se comporte in felul acesta si ce anume din mediul respectiv ii creeaza dificultati in a se adapta sau exprima.
Aparitia agresivitatii la plecare poate fi un semn al temerii de separare, de abandon, aparitia ei in relatie cu jucariile si alti copii poate fi o teama de deposedare si de pierdere, aparitia ei in relatie cu o persoana anume poate fi expresia furiei sau a anxietatii, o modalitate de aparare. Acestea sunt doar cateva exemple.

.   Fata de cine se manifesta agresiv?

Impotriva cui se directioneaza agresivitatea, este o manifestare difuza si generalizata sau apare in relatie cu anumite persoane. Reactia agresiva trasmite intr-un mod impulsiv si extrem de incarcat mare parte a trairilor copilului fie direct fata de persoana care a generat acele trairi fie indirect cu ajutorul unei persoane pe care o identifica ca fiind "rea" si proiecteaza asupra ei trairile si agresivitatea sa. Relatiile cu persoanele apropiate pot fi adesea extrem de tensionate ceea ce genereaza confuzie, furie, suferinta, dezamagire cu care copilul nu intelege ce sa faca si nu stie cum sa le exprime. Adesea, copilul poate pune in act ceea ce a vazut sau ceea ce a trait, poate relua sau reface folosindu-se de alti copii sau alte persoane pentru a intelege el insusi cum s-au intamplat lucrurile. Astfel agresivitatea in relatia cu unul dintre parinti poate fi o incercare de exprimare a furiei si a tristetii, in relatie cu un frate poate fi o exprimare a geloziei, in relatie cu o fetita din parc poate fi o exprimare a curiozitatii si a incercarii de a intelege diferentele.

.    Cum sunt manifestarile sale?

Acesta este un punct important al itinerariului nostru pentru ca dincolo de efectele frustrante si deranjante, care adesea aduc reclamatii si reprosuri dinspre si catre parinti, agresivitatea poate fi privita si ascultata asa cum este ea. Copilul este agresiv lovind, zgariind, muscand, intepand anumite persoane - o forma de a intra in relatie cu ele si de a le transmite anumite stari ale sale care nu pot fi puse in cuvinte. Copilul este agresiv spargand, deteriorand, stricand, mazgalind anumite obiecte din jurul sau - toate acele obiecte vor fi ca o portavoce a suferintei sale si a furiei generate de neputinta sa de a face ceva cu aceasta suferinta. Asa cum arata obiectele in jurul lui, la fel de afectata este lumea interioara a copilului, imaginile din jurul lui reflecta starea din interiorul sau. Copilul este agresiv verbal, injura, vorbeste urat, jigneste, este autoritar - de cele mai multe ori aceasta manifestare este preluata din jurul sau, traita ca o stare tensionata si reluata de catre copil in relatie cu altii pentru a incerca sa inteleaga ce reprezinta acele cuvinte, cum sunt ele si prin ce au lovit atat de tare in el caad le-a auzit prima oara.

.    Cum era copilul inainte de a fi agresiv?

Unde ne trimite aceasta intrebare? La copilul dinainte de cel care a gasit sa se exprime in relatie cu ceilalti fiind agresiv. Cum se exprima el inainte? Modul de a comunica, in special de a comunica despre emotii si trairi care sunt dificil de exprimat, reflecta capacitatea copilului de a face fata frustrarilor si situatiilor conflictuale. Cu cat aceasta capacitate este mai scazuta cu atat copilul este mai putin apt sa se adapteze si sa se integreze, sa intre in relatie cu ceilalti. Asadar, incercam sa identificam care sunt modalitatile alese de el pentru a se exprima pe masura ce se dezvolta si cum se manifesta in situatii in care nu poate face fata si apar schimbari ale comportamentului sau.

.    Cum este copilul in familie?

Relatiile si capacitatea copilului de a intra intr-o relatie si de a se manifesta apar prin legatura acestuia cu familia. Legatura este cea care ii transmite pe toate caile informatii si modalitati de manifestare in raport cu aceste informatii. Nu putem afla foarte multe lucruri despre un copil si despre modul lui de a fi, daca nu il privim prin prisma relatiilor si legaturilor sale cu membrii familiei. Cum este relatia cu mama? Cum este relatia cu tata? Exista frati, surori? Care este rolul bunicilor? Exista si alte persoane importante pentru copil care formeaza o familie largita?

.    Cum este familia?

Chiar daca acesta este ultimul popas al itinerarului nostru este cel care le cuprinde pe toate si cel care le genereaza in acelasi timp. Familia este fondul comun din care porneste copilul si de la care mosteneste ceea ce are de transmis si de purtat familia sa. Relatiile si interactiunile intrafamiliale, precum si cele cu persoanele din exterior sunt toate filtrate de catre copil si se constituie intr-o varietate de stimuli, pentru care nu are intotdeauna un raspuns sau o reactie adecvata. De multe ori, se intampla lucruri, dar nu se vorbeste despre ele. Este un pact al tacerii. Si copilul     intelege si participa la acest pact, dar alege sa dea glas suferintei sale folosindu-se de un alt limbaj. Cel al agresivitatii. Familia este precum un corp si adesea, desi tot corpul se afla in suferinta, una din partile sale doare cel mai tare. In cazul nostru, rolul acestei parti apartine copilului.