Combaterea saraciei la nivel comunitar

Combaterea saraciei la nivel comunitar

Profilul general al saraciei in Romania

Romania poate fi caracterizata ca fiind o tara cu saracie relativa de masa: cea mai mare parte a populatiei traieste in saracie, absoluta in cazul unora, dar relativa in cazul majoritatii populatiei. Bogatia (prosperitatea) este caracteristica numai unui segment minoritar al populatiei.

Romania este o tara cu un grad relativ inalt de modernizare a vietii sociale, dar neasteptat de saracita. Segmente importante ale populatiei traiesc in conditii moderne: muncesc intr-o economie moderna, locuiesc in orase moderne. Forma moderna de organizare a societatii impune de aceea unele cerinte minimale. In acest context, saracia din Romania este foarte diferita de cea care exista in societatile traditionale.

Romania nu este o tara cu un nivel foarte inalt de modernizare dar este totusi o tara europeana. Dintotdeauna , dar mai ales dupa 1989, nivelul de aspiratie al romanilor a tins catre standardele de viata occidentale. Accesul rapid la economia mondiala precum si numarul de contacte in continua crestere cu Occidentul, dupa 1989, a condus in mod inevitabil catre o explozie de aspiratii si nevoi, in conditiile in care posibilitatile erau, de fapt, foarte limitate.

Oricum, exista ceva pozitiv in aceasta situatie speciala: sentimentul ca acest lucru este doar temporar; speranta si chiar atitudinea activa de a iesi din starea de saracie, de a nu mai stagna din cauza acceptarii si resemnarii. Nivelul de aspiratie cuplat cu capacitatea relativ inalta de actiune intr-un context modern reprezinta aspecte importante in cadrul oricarui program impotriva saraciei.

Abordarea comunitara a programelor de combatere a saraciei

Data fiind multitudinea de probleme cauzate de saracie, mecanismele standard ale statului bunastarii (sistemul de asigurari sociale si sistemul de asistenta sociala) par a avea o eficienta foarte limitata. Resursele financiare disponibile la nivel central sunt strict limitate.

In aceasta situatie, o abordare la nivel comunitar a saraciei poate deveni o componenta cruciala a strategiei nationale de combatere a saraciei. Trei argumente distincte pot fi invocate:

a. O multime de surse ale saraciei se afla la nivel comunitar; acestea sunt componente ale profilului comunitatii si pot fi inteleseactionandu-se la acest nivel.

b. Diversificarea resurselor de combatere a saraciei este o necesitate imperioasa. Comunitatea dispune de unele resurse care ar putea fi mobilizate in vederea prevenirii si reducerii semnificative a impactului saraciei. In contextul limitarii severe a resurselor financiare cu care se confrunta statul, identificarea si mobilizarea resurselor locale ar putea constitui componente importante ale strategiei de reducere a saraciei.

c. Descentralizarea genereaza noi posibilitati. Odata cu optiunea descentralizarii, din ce in ce mai multe resurse si responsabilitati vor fi transferate la nivel local. Posibilitatile de dezvoltare a programelor de combatere a saraciei la nivele locale cresc rapid.

Experienta diferitelor tari, atat a celor cu structuri sociale si economice traditionale cat si a celor cu structuri moderne, a dovedit ca abordarea la nivel comunitar poate fi foarte eficienta.

Strategia Nationala de Combatere a Saraciei, elaborata cu sprijinul PNUD pana la sfarsitul anului 1998, a fost centrata in special pe abordarea la nivel macrostructural. Obiectivul principal al acestui proiect, asa cum PNUD a specificat in mod evident, este de a concentra strategiile de reducere a saraciei la nivel comunitar.

Tipuri de saracie comunitara in Romania

Este imposibil si probabil inutil de a dezvolta o tipologie completa a comunitatilor care prezinta un risc inalt de saracie. Lista inclusa aici incearca doar sa prezinte pe cat posibil cele mai reprezentative situatii pentru tara noastra in acest moment.

Acest exercitiu are la baza o ipoteza metodologica a diferentelor dintre sursele comunitare generale, nespecifice si specifice ale saraciei.

Sursele generale nespecifice ale saraciei au un profil mult mai abstract, definindu-se in legatura cu conditiile structurale ale intregii populatii: salarii reduse, familii numeroase, somaj, alcoolism si altele. Aceste surse conduc la o raspandire a saraciei in toata masa populatiei, saracia comunitara fiind nespecifica. Strategiile ce trebuie dezvoltate in acest caz sunt cele mai generale.

Sursele comunitare specifice se refera la caracteristicile structurale ale anumitor comunitati. Ele corespund saraciei comunitare specifice si pentru a o reduce este nevoie de adoptarea unor strategii comunitare specifice/orientate.

Mai intai de toate, este necesara diferentierea intre comunitatile sarace rurale si urbane.

Comunitatile rurale sarace

· Comunitatile rurale izolate geografic sunt lipsite de mijloacele adecvate de comunicare: drumuri, poduri, uneori chiar si electricitate, telefon. Aceasta izolare ii impiedica pe membrii comunitatii de a se integra in mod eficient in sistemul de piata- de a dezvolta activitati economice profitabile, de a gasi locuri de munca in afara comunitatii; ii scoate in afara sistemului de servicii publice (educatie, sanatate). Izolarea sociala reduce posibilitatile oamenilor de a-si dezvolta capacitatile economice, sociale si politice in vederea solutionarii problemelor lor, de a utiliza inovatiile si, mai rau, creeaza un nivel scazut de aspiratie care le limiteaza foarte mult motivatia si imaginatia inovativa.

Adaptarea la izolare creeaza un sistem economic si cultural inchis, cu o motivatie redusa si cu capacitati scazute de a depasi multiplele deficiente.

· Localitati cu productie agricola scazuta. Sunt cateva conditii care genereaza o lipsa cronica a eficientei:

- Fragmentarea pamantului(terenului agricol). Ca rezultat al reformei pamantului promovata incepand cu anul 1990, cea mai mare parte a populatiei a primit suprafete de teren relativ mici (proprietatea medie de teren este de 1,7 ha) iar, in mod frecvent, si acestea sunt dispersate. Din aceste bucati mici de pamant este imposibil de a se construi ferme moderne.

- Lipsa capacitatilor de investitie. Lipsa echipamentului necesar si lipsa posibilitatilor de imprumut.

· Localitati in care resursele agricole modeste obisnuiau sa fie compensate prin munca in industrie. Falimentul industriei in zona i-a lasat pe locuitori fara veniturile aditionale necesare.

· Localitati cu populatie imbatranita. Din cauza emigrarii masive catre orase si a lipsei posibilitatilor economice si sociale, unele localitati izolate au suferit rapid un proces de imbatranire a populatiei. Proportia gospodariilor formate din persoane in varsta si foarte in varsta este mare.

· *Localitati lipsite de accesul corespunzator la servicii publice: transport, electricitate, educatie, servicii de sanatate.

· *Localitati in care un procent semnificativ de locuitori nu poseda pamant. Din cauza filozofiei reformei promovate la inceputul anilor '90, aceia care n-au avut in posesie pamant inainte de procesul de cooperativizare a agriculturii n-au primit pamant. Este in special cazul comunitatilor de romi. Exista localitati cu comunitati relativ mari de romi care au lucrat ca angajati ai fermelor de stat sau cooperativelor socialiste si care nu au primit pamant in anii '90. Acestia se confrunta cu lipsa oricaror oportunitati de a lucra in agricultura iar posibilitatile economice alternative sunt foarte rare. Foarte adesea, aceste familii nu au nici macar teren de casa, cu atat mai mult pentru gradini care ar putea furniza un minim de supravietuire.

Comunitatile urbane sarace

· Orasele a caror industrie a suferit un declin sever in ultimii ani. Ca urmare a acestui fapt, somajul este foarte ridicat. Zonele mono-industriale, in special, prezinta un risc foarte ridicat.

· Zonele urbane cu conditii de locuire inadecvate:

- Blocuri cu conditii de locuit necorespunzatoare, aflate intr-un stadiu inalt de deteriorare, necesitand investitii mari, locatarii nedispunand de resursele necesare.

- Putine zone de recreere, adesea foarte poluate.

- Zone urbane cu constructii saracacioase si ilegale, in care s-au stabilit, in general, imigrantii saraci din localitati sau zone sarace si care au resurse economice reduse.

- Blocuri de locuinte in care traiesc familii ce nu-si pot plati cheltuielile obisnuite de intretinere (caldura, electricitate, apa), riscandu-se astfel deconectarea intregului bloc.

- Zone urbane sarace a caror posibila dezvoltare este impiedicata de criminalitate.

- O situatie speciala o au zonele urbane locuite de comunitatile de romi.

Diagnoza saraciei

3.1. Selectarea abordarii metodologice

Pentru a estima riscul/magnitudinea saraciei pot fi abordate doua tipuri de abordari:

a. Masurarea saraciei la nivelul gospodariei. Aceasta este o abordare standard utilizata in cazul oricarei estimari a saraciei. Exista cateva tipuri de metode. Doua dintre acestea sunt cele mai generale:

· Masurarea veniturilor actuale ale gospodariilor si a bunastarii acumulate. Un substitut il constituie aproximarea resurselor masurand/apreciind consumul. Comparand acesti indicatori cu pragurile de saracie specifice, pot fi identificate starea si riscul de saracie pentru fiecare gospodarie.

· Deprivarea relativa: indicii de consum/proprietate minim/minima sunt identificati pentru fiecare gospodarie. Marimea deprivarii relative este utilizata ca indicator al saraciei.

b. Identificarea surselor structurale ale saraciei la nivel comunitar. Aceasta metoda incepe cu o analiza a comunitatii si a mediului acesteia. Identificarea unuia sau mai multor factori structurali care produc saracia la nivelul comunitatii reprezinta esenta acestei metodologii. Aceasta metoda a fost utilizata in Capitolul 1 pentru a identifica tipurile de comunitati cu risc crescut de saracie.

Cele doua metode sunt mai degraba complementare.

Prima ofera o estimare statistica a saraciei la nivelul comunitatii. Aceste date raspund la intrebari precum: cate gospodarii sunt sarace, cat de sarace sunt, care sunt gospodariile sarace. Metoda nu furnizeaza informatii directe cu privire la cauzele saraciei si nu ofera o imagine asupra caracteristicilor structurale ale comunitatii si nici asupra posibilitatilor sale de actiune.

Cea de-a doua metoda furnizeaza informatii asupra factorilor structurali care produc saracia. Acestia indica in mod evident care sunt variabilele strategice de actiune pentru a preveni si reduce saracia, dar nu furnizeaza statistici foarte exacte asupra saraciei.

Masurarea saraciei la nivelul gospodariilor este foarte potrivita pentru o estimare a saraciei comunitare generala, ne-specifica. Abordarea structurala a comunitatii este mult mai potrivita pentru identificarea saraciei comunitare specifice.

Pentru o diagnoza completa a saraciei este necesar a fi utilizate ambele abordari. Dar, o asemenea combinatie ideala are cateva dezavantaje: necesita un timp indelungat si este costisitoare. Procentul costului diagnozei in costul total al programului de combatere a saraciei poate fi prea mare. In acelasi timp, o asemenea metoda poate furniza informatii mult prea exacte fata de cerintele programului de interventie.

In general, pentru o diagnoza completa realizata in contextul unui program anti-saracie orientat, este suficienta si de preferat abordarea structurala a comunitatii: este relativ ieftina, nu necesita prea mult timp, furnizeaza cele mai importante informatii pentru identificarea comunitatilor sarace si a variabilelor strategice de actiune.

3.2. Obiectivele diagnozei si cateva recomandari tehnice

In acest subcapitol va fi utilizata abordarea structurala comunitara.

3.2.1. Patru obiective principale ale diagnozei

a. Identificarea surselor structurale ale saraciei la nivel comunitar

Iata o lista a variabilelor structurale ce poate fi utilizata (lista pentru verificarea variabilelor structurale ale saraciei):

1. Profilul activitatilor economice din comunitate: calitati, puncte slabe, posibilitati nevalorificate. Numar de intreprinderi, locuri de munca si altele.

2. Profilul activitatilor economice din imprejurimi: comunitati invecinate, judet.

3. Sistemul de proprietate, structura si distributia proprietatii.

4. Infrastructura comunitatii si legaturile externe ale comunitatii.

5. Capitalul economic de care dispune comunitatea: bunuri si resurse financiare ale populatiei.

6. Capital uman: structura populatiei active, educatie, calificare, posibilitati de afaceri; posibilitati de mobilizare a comunitatii.

7. Resurse naturale si posibilitati de exploatare economica a acestora.

Structura comunitatii: exista grupuri cu un nivel crescut al saraciei? Daca da, care sunt principalele lor caracteristici?

8. Exista procese/experiente noi in cadrul comunitatii care vor afecta negativ sau pozitiv bunastarea acesteia?

9. Care sunt variabilele strategice specifice comunitatii?

10. Care sunt posibilitatile de imbunatatire a bunastarii comunitatii?

11. Exista o retea de posibili actori activi implicati in procesul de dezvoltare a comunitatii sau in cel de relansare a activitatilor economice?

b. Estimarea amplorii saraciei (procentul celor saraci, gradul de saracie-prapastia saraciei) si distributia saraciei (grupuri cu risc crescut de saracie).

Pornind de la lista de verificare a variabilelor structurale ale saraciei si adaugand

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

la aceasta diferiti indicatori si date calitative colectate la nivelul autoritatilor locale si al actorilor sociali comunitari, poate fi identificat un profil al saraciei.

De asemenea, poate fi utilizata metodologia dezvoltata de Banca Mondiala prin reprezentanta in Romania, legata de Fondul Roman de Dezvoltare Sociala privind identificarea comunitatilor rurale sarace si mai ales identificarea comunitatilor rurale cu adevarat sarace in comparatie cu altele.

Consideram ca, in acest context, obiectivul principal nu este acela de a diferentia comunitatile cele mai sarace ci de a identifica comunitatile cu probleme, indiferent de numarul lor si de a le ajuta sa se integreze in procesul de dezvoltare comunitara.

c. Identificarea posibilitatilor de imbunatatire a starii comunitatii: din

punct de vedere economic, natural, uman si al resurselor sociale. Componenta cruciala a diagnozei o constituie identificarea eventualelor solutii: ce se poate face pentru imbunatatirea situatiei si care ar fi costul diferitelor solutii.

d. Identificarea posibililor actori sociali si a modului in care acestia pot actiona pentru desemnarea si lansarea unui program de dezvoltare eficient.

In cadrul diagnozei este importanta atat identificarea surselor saraciei cat si a posibilitatilor de prevenire si reducere a acesteia.

3.2.2.Metode de colectare a informatiilor

a. Identificarea informatiilor disponibile la nivelul comunitatii: Comisia Nationala pentru Statistica (mecanisme locale si judetene), autoritatea locala, alte surse.

b. Interviuri in profunzime, focus-grupuri, discutii de grup cu membrii

comunitatii, cu autoritatile locale, politia, scoala, unitatile sanitare, cu posibilii parteneri locali: patroni, sindicate, biserica, organizatii non-guvernamentale (organizatii ale femeilor si altele). De asemenea, trebuie implicati asistentii sociali care lucreaza la nivelul comunitatii respective.

c. Interviuri cu reprezentantii autoritatilor judetene.

In diagnoza comunitatii este esentiala combinarea a doua seturi de informatii:

i) Informatii generale despre problemele sociale caracteristice intregii populatii. Multe dintre problemele cu care se confrunta comunitatea nu sunt specifice ci mai generale. Folosind informatiile acumulate privind problemele sociale tipice pentru intreaga populatie avem o perspectiva mai buna pentru a intelege unicitatea fiecarei comunitati.

ii) Informatiile specifice asupra comunitatii fac obiectul actiunii de sprijin.

Principii, directii si metode utilizate in programele de combatere a saraciei

Saracia are multe cauze/surse. Ea poate prezenta o mare varietate de configuratii. Din aceasta cauza, nu este posibila desemnarea unui program anti-saracie "tipic" pentru o comunitate saraca "tipica".

Cateva principii generale, directii, tipuri de abordari practice pot fi formulate aici. Acestea se pot constitui intr-un ghid metodologic pentru realizarea unor proiecte de dezvoltare comunitara.

1. Utilizarea potentialului autoritatilor locale

Autoritatile locale s-au dovedit a fi un factor-cheie pentru solutionarea multor probleme, atat individuale cat si, mai ales, colective. Aceasta deoarece:

· Ele au autoritate si mijloace economice importante pentru a rezolva o multitudine de probleme individuale si comunitare;

· Ele reprezinta un agent important pentru initierea programelor de dezvoltare comunitara;

· Datorita resurselor legale, administrative si economice de care dispun, ele se afla intr-o pozitie privilegiata de a initia parteneriatul local: o retea formata din toti actorii locali care sa adune laolalta resursele proprii de care dispun si sa planifice impreuna activitati comune orientate spre solutionarea problemelor locale.

2. Cresterea increderii oamenilor in autoritatile locale si dezvoltarea capacitatilor acestora de a se adresa autoritatilor publice in vederea rezolvarii problemelor cu care se confrunta si a mobilizarii resurselor de care dispun pentru solutionarea problemelor existente la nivelul comunitatii.

Populatia saraca/marginalizata prezinta un deficit de capacitate important de a

§ cere sprijinul autoritatilor locale si de a folosi aceste instrumente pentru a-si rezolva problemele. Acest lucru este completat de experientele negative ale unei astfel de colaborari in trecut. Este esential de a mari capacitatea populatiei sarace/marginalizate de utilizare a instrumentelor autoritatii locale pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta.

§ In acelasi timp, este esential de a dezvolta capacitatea comunitatii de a participa in mod activ la viata locala, de a participa in mod democratic la procesul de luare a deciziilor la nivel local. Segmentul populatiei sarace/marginalizate din comunitate trebuie in special sprijinit pentru a-si schimba atitudinea fata de autoritatile publice si pentru a invata sa participe la viata comunitara.

§ Cresterea responsabilitatii si a transparentei autoritatilor locale reprezinta un mijloc important de cladire a increderii.

3. Cresterea sensibilitatii autoritatilor locale fata de problemele comunitatii si in special fata de problemele segmentului sarac/marginalizat.

§ Exista inca multe proceduri birocratice care sunt foarte complicate, exacerbate de lipsa de interes a unor oficialitati pentru rezolvarea problemelor populatiei. Efectul acestor doi factori este devastator pentru populatia saraca/marginalizata. Problemele acesteia, adesea greu de rezolvat, risca sa ramana nesolutionate chiar daca, in principiu, pot fi rezolvate. Starea de descurajare care apare uneori mareste marginalizarea si lipsa de posibilitati. Experienta localitatii Zabrauti a scos in evidenta unele din aceste lipse: lipsa documentelor de identitate, in special a certificatelor de nastere, lipsa evidentelor privind vaccinarile la copii, etc. Efectul negativ este acela ca problemele populatiei sarace/marginalizate risca cel mai mult sa ramana nerezolvate, agravand si mai mult marginalizarea. De multe ori, oficialitatile incearca sa sprijine solutionarea acestor probleme, dar adesea se confrunta cu lipsa de proceduri sau cu metodologii foarte complicate.

§ Pentru a creste capacitatea autoritatilor locale de a face fata problemelor complexe ale populatiei sarace/marginalizate este necesar de a stimula:

a) Un grad inalt de sensibilitate a autoritatilor locale fata de problemele specifice ale populatiei sarace/marginalizate.

b) Dezvoltarea procedurilor corespunzatoare pentru rezolvarea problemelor specifice ale acestei populatii. Traditia regimului socialist este mai degraba negativa in aceasta privinta: reprezinta combinatia dintre atitudinea opresiva de dispret fata de oameni si folosirea procedurilor administrative accesibile mai mult clasei de mijloc, decat saracilor si segmentelor mai putin educate. Acumularea unor astfel de probleme personale complexe (lipsa documentelor personale, de exemplu) genereaza situatii fara iesire.

c) Dezvoltarea capacitatii administrativului de a initia /a se implica ca partener/ sustinator al programelor de dezvoltare comunitara.

d) La nivel national: identificarea piedicilor administrative legale si lansarea de programe pentru a rezolva definitiv problemele: cazul persoanelor fara acte personale, copii neluati in evidenta, etc.

e) O implicare activa a administratiei in solutionarea problemelor populatiei marginalizate.

f) O capacitate mai mare de colaborare intre institutiile publice privind abordarea problemelor legate de saracie. Pe de o parte, este vital ca fiecare institutie, in cadrul misiunii ei specifice, sa-si dezvolte capacitatea de a raspunde problemelor specifice ale populatiei sarace. Pe de alta parte, este imperios necesar de a consolida mecanismele cooperarii intre institutii, atat la nivel local cat si central, si de a le permanentiza.

g) Cresterea capacitatii autoritatilor locale de a atrage populatia saraca in programe publice de reabilitare a conditiilor lor colective de viata.

4. Incurajare si suport pentru auto-organizarea diferitelor segmente ale comunitatii si a comunitatii ca intreg in vederea solutionarii propriilor probleme.

Marea majoritate a comunitatilor sunt caracterizate de o atitudine pasiva si de o incapacitate dobandita de a-si mobiliza propriile resurse si de a se organiza ele insele pentru a-si solutiona impreuna propriile probleme.

Dezvoltarea puternicelor mecanisme centrale de stat, in special a structurilor statului socialist autoritar, a inhibat si chiar descurajat sistematic atitudinea activa a comunitatii de a face fata propriilor probleme. Se poate spune ca posibilitatile de actiune ale comunitatii sunt foarte putin dezvoltate. In aceasta situatie, dezvoltarea comunitara inseamna in termeni generali recladirea autoincrederii, dezvoltarea capacitatilor comunitatii de a-si mobiliza propriile resurse economice si sociale, de a-si planifica actiuni de baza. Generalizand, se poate spune ca nu lipsa de resurse financiare este principala explicatie a problemelor cronice cu care se confrunta comunitatile ci lipsa capacitatilor de automobilizare.

In acest caz, urmatoarele obiective/metode trebuie luate in considerare:

a) Incurajarea abordarilor participative. Participarea nu este numai un mijloc eficient de mobilizare a resurselor si energiilor ci este, in acelasi timp, si o metoda foarte importanta de formare a capacitatii. Aceasta dezvolta increderea in sine, increderea reciproca, calitati comunicative si de cooperare.

b) Incurajarea parteneriatului local si a initiativelor: toate partidele locale interesate trebuie sa fie stimulate sa coopereze pentru identificarea comuna a problemelor, a resurselor si pentru planificarea actiunilor comune.

c) Promovarea contributiilor partiale: este foarte important pentru comunitate sa contribuie cu propriile sale resurse, indiferent de cat de modeste sunt acestea, alaturi de resursele provenite din afara ei.

d) Initierea de proiecte. Furnizarea resurselor necesare comunitatilor nestructurate sau institutiilor lor birocratice s-a dovedit a nu fi intotdeauna eficienta pentru solutionarea problemelor. Finantarea de proiecte si sprijinul acordat comunitatii pentru intocmirea de proiecte sunt aspecte deosebit de importante.

5. Diferentierea si promovarea agentilor pentru dezvoltarea individuala si comunitara: agenti care dezvolta oportunitati contra agenti care dezvolta capacitati.

In multe cazuri, saracia nu este generata de lipsa de posibilitati, ci mai degraba de

a. lipsa de capacitate a populatiei sarace de a identifica si utiliza posibilitatile de care dispune.

b. Cresterea accesibilitatii saracilor la oportunitatile/serviciile existente: educatie, ingrijire medicala, planificare familiala, protectie personala si securitate.

c. Dezvoltarea de oportunitati specifice pentru cei saraci: acces la locuri de munca, crearea de munci publice, facilitarea accesului la credite pentru initierea de afaceri proprii sau in sistem cooperativ, accesul la locuinte sociale, sprijin pentru construirea /amenajarea unei locuinte.

d. Sistemul co-operativ, ignorat in trecut, pare a fi un instrument important pentru dezvoltarea comunitara. Este vitala promovarea rapida a unei baze legale satisfacatoare precum si a unei metodologii de conducere administrativa si financiara a co-operativelor.

6. O atentie speciala trebuie acordata protectiei/securitatii populatiei sarace/ marginalizate

5.COMBATEREA SARACIEI, A EXCLUZIUNII  SOCIALE SI A DISCRIMINARII

Prin sprijinirea statelor membre in lupta impotriva saraciei, excluziunii sociale si a discriminarii, Uniunea Europeana urmareste consolidarea incluziunii si a coeziunii societatiieuropene si doreste ca toti cetatenii sa se bucure de acces egal la posibilitatile si resursele disponibile.

TEMEIUL JURIDIC

Articolul 19, articolele 145-150 si articolele 151-161 din Tratatul privind functionarea UniuniiEuropene.

OBIECTIVE

Combaterea saraciei si a excluziunii sociale este unul dintre obiectivele specifice ale Uniunii si ale statelor membre in domeniul politicii sociale. Articolul 19 din TFUE permite UE sa ia masuri in lupta impotriva discriminarii atat prin protectie judiciara pentru victimele potentiale,cat si prin masuri stimulative.

REALIZARI

A.Combaterea saraciei si a excluziunii sociale

Intre 1975 si 1980, in cadrul primului sau program pentru combaterea saraciei, ComunitateaEconomica Europeana a realizat un set initial de proiecte si studii-pilot destinate combaterii saraciei si excluziunii. Primul program a fost urmat de altele doua (1985-1989 si 1989-1994). In1992, Consiliul a adoptat doua recomandari cruciale, una privind "criteriile comune referitoarela resursele suficiente si la asistenta sociala din cadrul sistemelor de protectie sociala" (92/441/CEE) si una privind "convergenta obiectivelor si politicilor de protectie sociala" (94/442/CEE). Cu toate acestea, actiunile comunitare in domeniu erau contestate permanent in absenta unui temei juridic. Problema a fost rezolvata odata cu intrarea in vigoare a Tratatului dela Amsterdam, care a consacrat eradicarea excluziunii sociale ca obiectiv al politicii socialecomunitare.

In urma lansarii Strategiei de la Lisabona la Consiliul European din martie 2000, ulterior, in acelasi an, Consiliul European de la Nisa a decis ca cooperarea privind politicile create pentru combaterea excluziunii sociale ar trebui sa se bazeze pe o metoda deschisa de coordonare(MDC), combinand planurile de actiune nationale si initiativele Comisiei de promovare a cooperarii. Metoda se bazeaza pe: (i) obiective comune in lupta impotriva saraciei si excluziunii sociale, ii) planuri nationale de actiune pentru lupta impotriva saraciei si excluziunii sociale,(iii) rapoarte comune privind incluziunea sociala si monitorizarea regulata, evaluarea comuna si evaluarea reciproca intre colegi, precum si (iv) indicatorii comuni pentru masurarea progresului si compararea bunelor practici. Statele membre au convenit sa prezinte in mod

Fise tehnice UE - 20132

In mod regulat, incepand cu iunie 2001, planuri de actiune nationale de combatere a saraciei si a excluziunii sociale. Acestea urmau sa fie pregatite pe baza obiectivelor identificate de Consiliu,respectiv facilitarea participarii pe piata muncii si acces universal la resurse, drepturi, bunuri si servicii, prevenirea riscurilor de excludere, ajutarea celor mai vulnerabili si mobilizarea tuturor actorilor relevanti. Metoda deschisa de coordonare a fost aplicata in paralel si in alte sectoare ale protectiei sociale, si anume pentru garantarea de pensii adecvate si durabile si pentru asigurarea de ingrijiri medicale si a unor ingrijiri pe termen lung accesibile, de calitate si durabile. In 2005, Comisia a propus  rationalizarea proceselor in curs intr-un nou cadrupentru MDC pentru politici de protectie sociala si incluziune ("MDC sociala").       Obiectivele cuprinzatoare ale MDC pentru protectia sociala si incluziunea sociala erau acelea de a promova:(a) coeziunea sociala, egalitatea dintre barbati si femei si egalitatea de sanse pentru toti, prin sisteme de protectie sociala si politici de incluziune sociala adecvate, accesibile, durabile dinpunct de vedere financiar, adaptabile si eficiente; (b) interactiunea efectiva dintre obiectivele dela Lisabona privind o crestere economica mai sustinuta, locuri de munca mai numeroase si de mai buna calitate si o mai mare coeziune sociala si strategia UE de dezvoltare durabila si (c)buna guvernanta, transparenta si participarea partilor interesate la crearea, punerea in aplicare si monitorizarea politicilor

[1] A se vedea Divizia pentru incluziune sociala din cadrul Departamentului pentru protecție sociala, Irlanda, https://www.socialinclusion.ie/activities_eu.html

Asa cum prevede articolul 160 din TFUE, in 2000 s-a instituit un comitet de protectie sociala,in scopul de a promova cooperarea dintre statele membre si cu Comisia. Comitetul cuprinde doi reprezentanti din fiecare stat membru si Comisie.

Cu Recomandarea sa din 6 mai 2009 cu privire la incluziunea activa a persoanelor excluse de pe piata muncii, Comisia a actualizat Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului si a declarant ca "statele membre ar trebui sa proiecteze si sa puna in aplicare o strategie cuprinzatoare integrata pentru includerea activa a persoanelor excluse de pe piat muncii, printr-o combinatie de ajutoare adecvate pentru venituri, piete ale muncii incluzive si acces la servicii de calitate".

Una dintre inovatiile majore aduse de Strategia Europa 2020 este o noua tinta comuna in combaterea saraciei si excluziunii sociale, respectiv reducerea cu 25% a numarului de cetateni europeni care traiesc sub pragul national de saracie si scoaterea a 20 de milioanede persoane din saracie. Conform Comunicarii Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulate"Platforma europeana de combatere a saraciei si a excluziunii sociale: un cadru european pentrucoeziunea sociala si teritoriala" (COM(2010) 758), noua initiativa emblematica are obiectivul reprezentat de "crearea unui angajament comun al statelor membre, institutiilor europene si partilor interesate celor mai importante in combaterea saraciei si excluziunii sociale" si "ofera posibilitatea de trecere la o viteza superioara in coordonarea pe care statele membre au instituit-oin domeniul protectiei si incluziunii sociale, mai ales in cadrul MDC sociala". De acum inainte,statele membre vor trebui sa prezinte rapoarte cu privire la progresele realizate in urmarirea obiectivului social al Strategiei Europa 2020 in programele nationale de reforma, cu posibilitateaca Comisia si Consiliul sa emita recomandari specifice pentru o tara sau alta. Trebuie reamintit,de asemenea, ca a fost sarbatorit drept "Anul european pentru combaterea saraciei si excluziunii sociale"

In octombrie , Comisia a propus un "Program pentru schimbari sociale si inovare sociala", care regrupeaza trei instrumente deja existente intr-un program integrat: Progress(pentru coordonarea eficienta a politicilor intre statele membre in domeniul ocuparii fortei de munca si politicii sociale), Eures (pentru diseminarea locurilor de munca vacante peste frontiere si oferirea de informatii, sprijin si orientare pentru o cautare extinsa a locurilor de munca vacantela nivelul Europei) si instrumentul european de microfinantare Progress

B.Legislatia de combatere a discriminarii

Pe baza experientei privind discriminarea pe criterii de sex, la mijlocul anilor 1990, a aparut un consens privind necesitatea abordarii de catre Comunitatea Europeana a problemei discriminariipe o serie de criterii suplimentare. Rezultatul acestui proces a fost includerea unui nou articol 13in TCE (actualul articol 19 din TFUE), in urma intrarii in vigoare a Tratatului de la Amsterdamdin 1997. Articolul 13 a imputernicit Consiliul, hotarand in unanimitate, sa ia masuri impotriva discriminarii pe o serie intreaga de noi criterii, inclusiv originea etnica sau rasiala, religia sau convingerile, varsta, handicapul si orientarea sexuala. Articolul a fost modificat ulterior prinTratatul de la Nisa pentru a permite adoptarea de masuri de stimulare prin codecizie si vot cu majoritate calificata in Consiliu.

In 1999, Comisia a luat masurile necesare pentru punerea in aplicare a articolului 13 si a inaintat o serie de propuneri. Aceasta a dus la adoptarea a doua directive in anul 2000. Directiva 2000/43/CE a Consiliului ("Directiva privind egalitatea rasiala") interzice discriminarea directa si indirecta, precum si hartuirea si instigarea la discriminare, pe baza originii etnice sau rasiale.Directiva se refera la ocuparea fortei de munca, formarea profesionala, educatie, securitate sociala, ingrijire medicala, locuinte si accesul la bunuri si servicii. A doua directiva, 2000/78/CE ("Directiva egalitatii in domeniul ocuparii fortei de munca") se concentreaza asupra discriminarii la incadrarea in munca si la ocuparea fortei de munca, precum si la pregatirea profesionala. Directiva se refera la discriminarea directa si indirecta, precum si la hartuire sau instigarea la discriminare, pe motive de religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala. Aceasta include prevederi importante privind amenajari corespunzatoare, in vederea promovarii accesului persoanelor cu handicap la locul de munca si la pregatirea profesionala.Multe dintre definitiile si conceptele juridice folosite in cele doua directive s-au inspirat din legislatia privind egalitatea de gen si/sau jurisprudenta Curtii Europene de Justitie in domeniul egalitatii de gen [Cartea verde intitulata "Egalitatea si nediscriminarea intr-o Uniune Europeanaextinsa", COM (2004) 379].

In iulie 2008, Comisia a adoptat o propunere de directiva a Consiliului privind punerea inaplicare a principiului egalitatii de tratament al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri,handicap, varsta sau orientare sexuala in afara domeniului ocuparii fortei de munca. Propunereade directiva, inca neadoptata, acopera accesul la bunuri si servicii, protectia sociala, ingrijirea medicala si educatia. Aceasta se refera numai la tranzactiile comerciale si nu acopera tranzactii leprivate intre indivizi. PE a adoptat la 2 aprilie 2009 o rezolutie legislativa prin care salute initiativa.

C.Masuri stimulative

In decembrie 2002, PE si Consiliul au adoptat Decizia 50/2002/ CE de stabilire a unui programde actiune comunitara de incurajare a cooperarii intre statele membre in vederea combaterii excluziunii sociale. Programul a acoperit perioada 2002-2006 si a avut un buget de 75 milioaneEUR. Intre timp, a fost instituit un program specific de actiune comunitara pentru combaterea discriminarii, in temeiul articolului 13 alineatul (2) din TCE [actualul articol 19 alineatul (2)din TFUE]; acesta acoperea toate temeiurile stabilite la articolul 13, cu exceptia discriminariipe criterii de sex, care a fost tratata separat prin programul comunitar privind egalitatea degen. In , toate programele de finantare de CE din domeniul ocuparii fortei de munca si al afacerilor sociale au fost integrate intr-un cadru unic, odata cu adoptarea programului Progress; acoperind o perioada de sapte ani, acesta urmareste  rationalizarea cheltuielilor si imbunatatirea impactului actiunilor sprijinite de Comunitatea Europeana. Progress are un buget global de 743,25 milioane EUR, din care 30% și 23% sunt alocate pentru incluziune sociala si protectie sociala si, respectiv, pentru nediscriminare. Fondul Social European (ESF) pune,de asemenea, la dispozitie mijloace comunitare pentru cofinantarea actiunilor orientate catre combaterea discriminarii si facilitarea accesului persoanelor celor mai dezavantajate la piata muncii.

D.Strategii ale UE pentru grupuri specifice

In combaterea excluderii sociale si a discriminarii, UE adopta si pune in aplicare, de asemenea,strategii destinate unor grupuri vulnerabile specifice.

In continuarea Anului european al persoanelor cu handicap 2003, a fost elaborat un plan de actiune privind handicapul, care a reprezentat un cadru operational pentru actiunile care urmau sa se desfasoare la nivelul UE intre 2004 și 2010. In noiembrie 2010, a fost publicata Comunicarea Comisiei privind "O strategie europeana pentru persoanele cu handicap pentru2010-2020". Aceasta se concentreaza pe eliminarea barierelor cu care se confrunta persoanele cu handicap in societate si in domeniul economic si pe asigurarea aplicarii efective a Conventiei ad-hoc a ONU.

Pana in 2030, proportia persoanelor cu varsta de 65 de ani si peste se estimeaza ca va fi de 10,4%-37,3% in regiunile europene. Datele arata, de asemenea, ca varstnicii sunt adesea victimele saraciei si marginalizarii. UE a adoptat mai multe initiative in ultimii ani pentru promovarea dezbaterii privind implicatiile economice, sociale si din perspectiva pietei muncii ale acestei schimbari demografice si pentru incurajarea cooperarii intre statele membre pentru gasirea de noi cai in vederea asigurarii bunastarii unei populatii in curs de imbatranire. Ma imult decat atat, a fost desemnat "Anul european al imbatranirii active" in vedere asensibilizarii cu privire la oportunitatile si provocarile pe care le implica o speranta de viata mai indelungata, precum si cele mai bune modalitati de a le face fata acestora.

In , a avut loc la Bruxelles primul summit european privind romii, in cursul caruia s-a propus infiintarea unei platforme europene pentru romi, un mediu deschis si flexibil care sa grupeze toti actorii principali in vederea schimburilor de cunostinte, experienta si bune practici.Platforma a fost lansata in aprilie 2009.

Confruntata cu un numar din ce in ce mai mare de someri in randul tinerilor, Comisia a solicitat la sfarsitul lui decembrie 2011 luarea imediata a unor masuri, adoptand "Initiativa privind oportunitatile pentru tineri" (COM (2011) 933). Aceasta vizeaza oferirea de finantare si sprijin autoritatilor nationale in politicile lor, precum si sprijinirea acestora in oferirea de locuri de munca si oportunitati tinerilor, inter alia, prin schemele de "garantare pentru tineri" -facilitarea accesului acestora fie la un loc de munca, fie la educatie sau formare, in cele patru luni care urmeaza incheierii studiilor, sau prin initiativa "Primul loc de munca EURES", care ii ajuta pe tineri sa isi gaseasca primul loc de munca in strainatate.

6.ROLUL PARLAMENTULUI EUROPEAN

Tratatul de la Lisabona a conferit Parlamentului European competenta de aprobare la adoptarea de legi privind nediscriminarea, conform articolului 19 alineatul (1) din TFUE, acordandu-I astfel un rol mai important in legiferarea in domeniul egalitatii de sanse. Parlamentul a jucat un rol activ in dezbaterea care a dus la includerea articolului 19 (fostul articol 13 din TCE) in tratat si a solicitat adesea Comisiei si statelor membre sa asigure punerea in aplicare corecta, deplina si fara intarziere a directivelor din 2000; de asemenea, Comisia nu ar trebui sa ezite sa deschida actiuni impotriva statelor membre cu privire la incalcarea legislatiei din domeniu. In Rezolutia din 20 mai 2008 referitoare la progresele inregistrate in UE in materie de egalitate de sanse si lupta impotriva discriminarii Comisiei i se solicita angajamentul de a desfașura o revizuire substantiala a punerii in aplicare a directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE si de a propune o noua directiva referitoare la toate domeniile care nu sunt deja acoperite de instrumentele juridice europene.

PE a adoptat adesea rezolutii in scopul consolidarii actiunii UE destinate imbunatatirii conditiilor si perspectivelor pentru persoanele dezavantajate social. Mai multe rapoarte PE recente au subliniat rolul locurilor de munca de buna calitate in prevenirea saraciei si excluderii sociale, dar au aratat, de asemenea, ca saracia persoanelor incadrate in munca nu este ceva necunoscut in societatile europene si ca aceasta a crescut in mod considerabil in ultimii ani. PE considera ca venitul minim (la un nivel echivalent cu cel putin 60% dinvenitul mediu in statele membre in cauza) si salariul minim stabilite la un nivel decent (peste limita saraciei) sunt instrumente eficiente de protejare a persoanelor impotriva privatiunilor si a marginalizarii si invita statele membre sa faca schimb de experiente pe aceasta tema, cusprijinul Comisiei [Rezolutia Parlamentului European din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim in lupta impotriva saraciei si in promovarea unei societa si incluzive in Europa(T7-0375/2010)]. PE este de opinie ca statele membre ar trebui "sa asigure acces si sanse pentru toti, de-a lungul intregii vieti, reducand in felul acesta saracia si excluziunea sociala, prin inlaturarea barierelor care stau in calea participarii pe piata muncii", in special pentru grupurile dezavantajate, precum lucratorii in varsta, persoanele cu handicap sau minoritatile, in special romii. PE a solicitat ca procesul de "MDC sociala" sa fie imbunatatit, iar componenta sociala a strategiilor de la Lisabona si Europa 2020 sa capete un rol proeminent, atat la nivelul UE,cat si la nivel national. Acesta a invitat Consiliul si Comisia sa deschida negocierile privind un acord interinstitutional, care sa prevada participarea PE la acest proces [Rezoluția din 6 mai2009 referitoare la incluziunea persoanelor excluse de pe piata muncii (T6-0371/2009)].

In ultima sa Rezolutie din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeana de combaterea saraciei si a excluziunii sociale (T7-0495/2011), PE solicita cu tarie plasarea obiectivelor de reducere a saraciei si a excluziunii sociale in centrul eforturilor nationale in anii ce urmeaza,deoarece reducerea saraciei reprezinta principalul mijloc de garantare a unei viitoare cresteri economice si de combatere a inegalitatii sociale si a tulburarilor. PE regreta ca Platforma nu tine seama de aspectul de gen al saraciei si excluziunii sociale, reitereaza apelul sau pentru ajungerea la niveluri decente ale salariilor si la venituri minime in fiecare stat membru si invita statele membre sa extinda programul de distribuire a produselor alimentare catre persoanele cele mai defavorizate din UE, mentinand finatarea sa initiala, precum si sa adopte rapid Directiva privind tratamentul egal in afara campului muncii (COM(2008) 426). De asemenea, invita Comisia sa garanteze ca aplicarea masurilor de austeritate stabilite impreuna cu statele membrenu pun in discutie atingerea obiectivului strategiei UE 2020, care vizeaza scoaterea a 20 demilioane de persoane din saracie.